Łazarek împotriva Poloniei

A doua secțiune DECIZIE nr. 30231/12 Janusz ČAZAREK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 21 ianuarie 2014 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Paul Mahoney, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 aprilie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 29 august 2013 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Janusz Äzarek, este un național polonez, care s-a născut în 1956 și trăiește în „orie”. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, a Ministerului Afacerilor Externe.

Partea cererii privind condițiile de detenție a fost comunicată guvernului. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție în Centrul Recomandat de Bytom și în închisoarea Nysa, în special cu privire la celulele suprapopulate. CONDIȚIILE DE DECIZIE Plâns cu privire la condițiile de detenție, în special cu privire la suprapopularea. El se bazează pe art. 3 din Convenția care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: art. 3 „Nimeni nu poate fi supus torturii sau tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante” După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoare datată 29 August 2013 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de această parte a cererii.

Au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește, prin urmare, să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea faptului că condițiile de detenție ale reclamantului, în special suprapopularea, astfel cum a fost identificată de Curte în hotărârea-pilot dată în cazul Orchowski c. Polonia (nr. 17885/04) la 22 octombrie 2009 (a se vedea punctele 135) și 147 și următoarele), nu au fost compatibile cu art. 3 din Convenție…

În aceste circumstanțe și având în vedere în special încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile de detenție ale reclamantului, hotărârea pilotă a Curții în cazul Orchowski c. Polonia (n. 17885/04) precum și jurisprudența internă prezentată în acest caz, Guvernul declară că propun să plătească reclamantului suma PLN 18 000 (opt mii de zloți polonezi), care trebuie să acopere orice și toate prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxabil pentru reclamant, pe care ei consideră că este rezonabil în actualele circumstanțe ale cazului. Suma de mai sus va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice soarta din cazul din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție ...” Într-o scrisoare din 31 octombrie 2013 reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația Guvernului era inacceptabil de scăzută.

Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI; WAZA Spółka o.o.

c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile cu privire la condițiile de detenție (a se vedea, de exemplu, Orchowski c. Polonia, nr. 17885/04; Norbert Sikorski c. Polonia, nr. 17599/05 și Čatak c. Polonia (dec.), nr. 52070/08).

Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 litera (c) din Convenția.

Fatoș Aracı Ledi Bianku Președintele adjunct al grefierului Bianku

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 30231/12 Janusz ŁAZAREK against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 21 January 2014 as a Committee composed of: Ledi Bianku, President, Paul Mahoney, Krzysztof Wojtyczek, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 24 April 2012, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 29 August 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Janusz Łazarek, is a Polish national, who was born in 1956 and lives in Żory.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms J. Chrzanowska, of the Ministry of Foreign Affairs. The part of the application concerning conditions of detention had been communicated to the Government. COMPLAINT The applicant complained under Article 3 of the Convention about conditions of his detention in Bytom Remand Centre and Nysa Prison, in particular about the overcrowded cells. THE LAW A. Conditions of detention The applicant complained about conditions of his detention, in particular about the overcrowding.

He relied on Article 3 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows: Article 3 “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment” After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by letter dated 29 August 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows: “... The Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – their acknowledgement of the fact that the applicant’s conditions of detention, in particular overcrowding as identified by the Court in the pilot judgment given in the case of Orchowski v. Poland (no. 17885/04) on 22 October 2009 (see paragraphs 135 and 147 et seq.), were not compatible with Article 3 of the Convention…

In these circumstances, and having particular regard to violation of Article 3 of the Convention in respect of the applicant’s conditions of detention, the Court’s pilot judgment in the case Orchowski v. Poland (no. 17885/04) as well as domestic jurisprudence submitted to this case, the Government declare that they offer to pay the applicant the amount of PLN 18,000 (eighteen thousand Polish zlotys), which is to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant, which they consider to be reasonable in the present circumstances of the case. The above sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The Government would respectfully suggest that the above declaration might be accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention ...” In a letter of 31 October 2013 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, §§ 75–77, ECHR 2003 ‑ VI; WAZA Spółka z o.o.

v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03). The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the conditions of detention (see, for example, Orchowski v. Poland, no. 17885/04 ; Norbert Sikorski v. Poland, no. 17599/05 and Łatak v. Poland (dec.), no. 52070/08).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Fatoș Aracı Ledi Bianku Deputy Registrar President