CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 73620/10 Sławomir PAWLAK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 2 aprilie 2013 în calitate de comitet compus din: Päivi Hirvelä, președinte, Ledi Bianku, Paul Mahoney, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 decembrie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 7 ianuarie 2013 cere Curtea să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. Sławomir Pawlak, este un național polonez, care s-a născut în 1973 și trăiește în Elblāg. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în principal în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la suprapopularea și condițiile de viață inadecvate în timpul detenției sale. Cererea a fost comunicată guvernului. Reclamantul s-a plâns de suprapopularea și de condițiile de viață inadecvate în timpul detenției sale. El se bazează pe art. 3 din Convenție, care prevede următoarele: „Nimeni nu va fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Ianuarie 2013 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește să exprese – prin intermediul unilateral declarația – recunoașterea încălcării sistemice a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție a reclamantului, în special suprapopularea, astfel cum a fost descrisă de Curte în hotărârea-pilot dată în cazul Orchowski c. Polonia (nr. 17885/04) la 22 octombrie 2009 (a se vedea punctele 135 și 147 și următoarele). În consecință, Guvernul declară că propune să plătească reclamantului suma de 20.000 PLN (20 de mii de zloti polonezi), pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența instanței. Suma menționată mai sus include 13,700 PLN, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile procedurii dinainte de Curte și PLN 6 300, care trebuie să acopere costurile și cheltuielile procedurii dinaintea instanțelor interne, pe care reclamantul le datorează Trezorului de Stat din cauza hotărârilor Curții Regionale Gdańsk din 4 august 2010 (cazul nr. I C 1751/09) și Curtea de Apel Gdańsk din 25 ianuarie 2011 (cazul nr. I ACa 1291/10) (...) Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 1 din Convenția Europeană privind Drepturile omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică soarta din cazul din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la articolul (c) din Convenție. ...” Reclamantul nu a formulat comentarii cu privire la declarația unilaterală a Guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii” Aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 3 din cauza suprapopulației și condițiilor de detenție inadecvate (a se vedea, de exemplu, hotărârile-pilot în cazul Orchowski v. Polonia , nr. 17885/04, CEDH 2009 ... (extrageri) și Norbert Sikorski v. Polonia , nr. 17599/05, 22 octombrie 2009 și decizia inițială de urmărire în cazul Čatak c. Polonia (dec.), nr. 52070/08, 12 octombrie 2010). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (articolul în care se aplică plângere în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenția Reclamarea reclamantului cu privire la presupusele deficiențe procedurale în cadrul procedurii de eliberare timpurie din închisoare este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 3 litera (a) (a se vedea Boulois c. Luxemburg [GC], nr. 37575/04, § 104, CEDH 2012) și trebuie respinsă în conformitate cu articolul Din aceste motive, Curtea ia act unanim în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție și al modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să elimine această parte a aplicării din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Declaraționează restul cererii inadmisibil. Fatoș Aracı Päivi Hirvelä Președintele
Application no. 73620/10
Sławomir PAWLAK
against Poland
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 2
April 2013 as a Committee composed of:
Päivi Hirvelä,
President,
Ledi Bianku,
Paul Mahoney,
judges,
and Fatoș Aracı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 1
December 2010,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 7
January 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant, Mr
Sławomir Pawlak, is a Polish national, who was born in 1973 and lives in Elbląg.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms
J.
Chrzanowska of the Ministry of Foreign Affairs.
The applicant complained mainly under Article
3 of the Convention about the overcrowding and inadequate living conditions during his detention.
The application had been communicated to the Government.
A.
Complaint under Article 3 of the Convention
The applicant complained about the overcrowding and inadequate living conditions during his detention. He relied on Article
3 of the Convention, which provides as follows:
“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or
punishment.”
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 7
January 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“(...) the Government hereby wish to express – by way of
unilateral
declaration – their acknowledgement of the systemic violation of Article 3 of the Convention on
account of the conditions of the applicant’s detention, in particular overcrowding, as indentified by the Court in the pilot judgment given in the case of
Orchowski v.
Poland
(no.
17885/04) on 22
October 2009 (see paragraphs
135 and 147 et seq.).
Consequently, the Government declare that they offer to pay the applicant the amount of 20,000
PLN (twenty thousand Polish zlotys), which they consider to be reasonable in the light of the court’s case-law.
The sum referred to above includes PLN
13,700, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses of the proceedings before the Court and PLN
6,300, which is to cover costs and expenses of the proceedings before the domestic courts, which the applicant owes to the State Treasury on account of the judgments of the Gdańsk Regional Court of 4
August 2010 (case no.
I C 1751/09) and the Gdańsk Court of Appeal of 25
January 2011 (case no.
I ACa 1291/10) (...)
This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article
37
§
1 of the European Convention on
Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points. The
payment will constitute the final resolution of the case.
The Government would respectfully suggest that the above
declaration might be
accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article
37
§
1
(c) of the Convention.
...”
The applicant did not comment on the Government’s unilateral declaration.
The Court recalls that Article
37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”
.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article
37
§
1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v.
Turkey
, [GC], no.
26307/95, §§
WAZA Spółka z o.o. v.
Poland
(dec.) no.
11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v.
Poland
(dec.) no.
28953/03).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of
Article
3 on account of overcrowding and inadequate detention conditions (see, for example,
the pilot judgments in the cases of
Orchowski v.
Poland
, no.
‑
... (extracts)
and
Norbert Sikorski v.
Poland
, no.
17599/05, 22
October 2009
and the leading follow-up decision in the case of
Łatak v.
Poland
(dec.), no.
52070/08, 12
October 2010).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37
§
1
(c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37
§
1
in fine
).
B.
Complaint under Article 6 § 1 of the Convention
The applicant’s complaint about the alleged procedural shortcomings in the proceedings for his early release from prison is incompatible
ratione materiae
with the provisions of the Convention within the meaning of Article
35
§
3 (a) (see
Boulois v.
Luxembourg
[GC], no.
37575/04, §
104, ECHR 2012) and must be rejected in accordance with Article
35
§
4.
For these reasons, the Court unanimously
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article
37
§
1
(c) of the Convention.
Declares the remainder of the application inadmissible.
Fatoș Aracı
Päivi Hirvelä
Deputy Registrar
President