CtEDO 05.07.2012 Auto

GUGALA v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
05.07.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GUGALA v. POLAND (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE nr. 60599/11 Mirosław GUGAÄA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la iulie 2012 în calitate de comitet compus din: Päivi Hirvelä, președinte, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 septembrie 2011, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 16 aprilie 2012, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Mirosław Gugała, este un național polonez născut în 1965 și este în prezent reținut la Radom Remand Centre. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołęsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție în închisoarea Włocławek, în special cu privire la suprapopulația. În plus, el a invocat articolele 6 și 13 din Convenție și, în fond, s-a plâns cu privire la durata procedurilor civile împotriva Trezorului de Stat și închisoarea Włocławek, care a început la 17 septembrie 2009 și s-a încheiat la 26 ianuarie 2011. Prin scrisoarea din 16 aprilie 2012, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprime – prin intermediul declarației unilaterale recunoașterea lor a încălcării sistemice a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție a reclamantului, în special suprapopularea, astfel cum a fost identificat de Curte în hotărârea pilotă dată în cazul Orchowski c. Polonia (n. 17885/04) la 22 octombrie 2009 (a se vedea punctele 135 și 147 și următoarele). În consecință, Guvernul este dispus să plătească reclamantului suma de 24,100 PLN (20 de sute de sute de zloți polonezi) pe care ei consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus include 19 000 PLN în ceea ce privește toate prejudiciile materiale și morale și costurile și cheltuielile în cadrul procedurii dinainte de instanță, precum și 5,100 PLN în ceea ce privește costurile și cheltuielile procedurii interne pe care reclamantul le datorează Trezorului de Stat din cauza hotărârilor Curții Regionale Włocławek din 19 mai 2010 (cazul nr. IC 172/09) și Curtea de Apel din Gdańsk din 26 ianuarie 2011 (cazul nr. I ACa 1305/10), prezentată în cadrul procedurii în care reclamantul a solicitat recurs pentru o încălcare a drepturilor sale garantate în temeiul Convenției (PLN 2.400 pentru costurile procedurii de primă instanță și PLN 2.700 pentru costurile procedurii de al doilea rând). Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului. În caz de nerespectare a acestei sume în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul ar sugera respectuos că declarația de mai sus ar putea fi a fost acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice socoteala din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție (...) Într-o scrisoare din 11 mai 2012 reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului a fost inacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 3 din cauza suprapopulației și condițiilor de detenție inadecvate (a se vedea, de exemplu, hotărârile pilot în cazul Orchowski v. Polonia , nr. 17885/04, CEDH 2009-... (extrageri) și Norbert Sikorski v. Polonia , nr. 17599/05, 22 octombrie 2009 având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Denumirea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție Reclamantul s-a mai plâns în substanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii civile împotriva Trezorului de Stat și a închisoarei Włocławek. Curtea constată că, după cum pare, reclamantul nu a depus o plângere în temeiul legii 2004 privind durata procedurii impugnate. În orice caz, procesul a durat aproximativ un an și patru luni la două niveluri de competență și această lungime nu poate fi considerată excesivă. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 3 din convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 litera (c) din convenție; Restul cererii sunt inadmisibile. Fatoș Aracı Päivi Hirvelä Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă