NIKOLOVA v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
NIKOLOVA v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2014)
Comunicat la 22 ianuarie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 75971/12 Irina NIKOLOVA împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei depusă la 20 noiembrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Irina Nikolova, este un național macedonean, născut în 1955 și locuiește în Prilep. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl N. Sredovski, avocat practicant în Bitola. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului La 12 ianuarie 2001, reclamantul a fost examinat în Spitalul Prilep și diagnosticat ca suferind de mastopatie fibrocistic. La 9 martie 2001, după examinarea la Institutul de Radiologie din Skopje. de la Institutul de Radioterapia și Oncologie din Skopje spital a efectuat o biopsie și a stabilit o leziune benigna pe sânul drept al reclamantului. Potrivit raportului medical al acestei date, nu au fost descoperite țesuturi maligne. La 28 și 29 martie 2001, reclamantul a suferit, pe propriile cheltuieli, o serie de examene medicale la Centrul Medical Regional Odessa, Ucraina, unde a fost diagnosticată ca fiind suferită de fibroadenoma. La 22 mai 2001 Dr. M.K. a operat pe reclamant și a eliminat țesutul afectat. La 30 mai 2001 Dr. S.B. de la Institutul de Patologia din Spitalul Skopje a examinat țesutul extras și a stabilit, într-un raport elaborat în acea zi că reclamantul suferă de un cancer maligne progresiv. Diagnosticul a fost bazat pe patru probe ale țesutului extras. Pe baza acestui diagnostic, în aceeași zi Dr. M.K. a efectuat o mastectomie radicală, care a inclus o amputare completă a sânului drept al reclamantului și o îndepărtare a tuturor ganglionilor limfatici subarmă. Într-un raport medical din 4 iunie 2011 privind materialul obținut după mastectomie, dr. S.B. a remarcat prezența leziunilor benignole în jurul țesutului afectat. În plus, el nu a găsit depozite metastatice în orice ganglion limfatic. Cu toate acestea, constatările – luate în legătură cu raportul din 30 mai 2001 (vezi mai sus) – au sugerat prezența cancerului maligne. La 6 iunie 2001, reclamantul a fost externat din spital. Între 19 iunie și 1 iulie 2001 a fost admisă la Institutul de Radioterapia și Oncologie, unde a primit tratament post-chirurgie. Între 21 iunie și 27 august 2001 aparent a suferit patru sesiuni de chimioterapie. La cererea reclamantului, dr. Lj.I. a analizat rezultatele anterioare ale analizei sale și a ajuns la aceeași concluzie, și anume că reclamantul nu suferă de cancer al sânului. Între timp, reclamantul a obținut posesia tuturor patru eșantioane ale țesutului izolat pe care dr. S.B. le-a folosit în analiza sa din 30 mai 2001. Ea a dat peste trei eșantioane ale țesutului Dr. Lj.I. și Dr. G.Z. care, după o analiză detaliată, au confirmat că nu există elemente maligne în materialul analizat. De asemenea, reclamantul a trimis o eșantionă a țesutului la Centrul Medical Regional Odessa, care, într-un raport din 15 octombrie 2001, a exclus prezența elementelor maligne. Dr. Lj.I. a trimis, de asemenea, o eșantionă a țesutului la Institutul de Cancer Țărilor de la Amsterdam pentru o analiză suplimentară. Potrivit unui raport medical din 21 noiembrie 2001, Institutul Țările de Jos a confirmat că nu există elemente maligne în țesut transmise pentru analiză. În cursul procedurii de compensare (a se vedea mai jos), dr. Lj.I. a declarat că a fost declarat de experți la Institutul Țările de Jos că cazul reclamantului a fost foarte interesant și dificil de diagnosticat. Procedura de compensare împotriva Spitalului Skopje La 7 martie 2002, reclamantul a introdus o acțiune civilă la Tribunalul de Primă Instanță de la Skopje împotriva Spitalului Skopje, cerând compensații pentru prejudiciile morale rezultate din presupusa eroare medicală din cauza căreia sânul drept a fost amputat. Ea a susținut leziuni morale în ceea ce privește frica, durerea fizică și suferința emoțională pentru defigurarea și reducerea activității de viață. În acest sens, ea a susținut că datorită erorii, o parte importantă a corpului ei a fost tăiată ca urmare a căror handicap a devenit permanent. Într-o hotărâre pronunțată la 27 aprilie 2010, Tribunalul de Primă Instanță a respins cererea reclamantului. În acest sens, s-a bazat pe un aviz de experți întocmit la noiembrie 2008 de un comitet legist ( Одаор δа судско-медиδински веетааа ), a cărui valabilitate nu a fost contestată de solicitant. Potrivit jurnalului legist, nu a existat nici o îndoială cu privire la fiabilitatea avizelor experților prezentate de drs Lj.I. și G.Z., Centrul Medical Regional Odessa și Institutul de Cancer de Olanda. Totuși, a observat că au fost furnizate doar o parte din materialul medical extras din sânul reclamantului. În astfel de circumstanțe, panoul legist a constatat că nu s-ar putea atrage indicii privind dacă diagnosticul – conform căruia reclamantul suferă de cancer al sânului – a fost greșit. Orice concluzie cu privire la exactitatea acestui diagnostic ar trebui să se bazeze pe o analiză a întregului material, pe care reclamantul a refuzat să-l furnizeze. În acest context, Curtea a remarcat că, în ciuda cererilor repetate ale instanței în acest sens, reclamantul a refuzat să pună la dispoziție întregul material pentru examinare. Curtea a observat, în special, refuzul reclamantului de a furniza întregul material după ce comitetul legist și-a prezentat avizul. Curtea a luat în considerare, de asemenea, declarațiile dr-lor M.K. și S.B., conform căreia rezultatele unei examinări histopatologice au fost mai fiabile decât cele obținute pe baza unei biopsie. În plus, în declarația sa orală în cadrul procesului Dr. S.B. a confirmat valabilitatea avizelor sale experte. Dr. Lj.I. a dat, de asemenea, dovezi care susțin necesitatea intervenției chirurgicale și a chimioterapiei post-chirurgie efectuate în cazul reclamantului. Pe baza dovezilor disponibile și a diagnosticului inițial, instanța a decis că mastectomia sânului drept al reclamantului și chimioterapiei ulterioare au fost necesare în circumstanțe. Analiza întregului material (patru eșantioane) nu ar compromite această concluzie. În consecință, instanța a concluzionat că nu a existat nici o eroare medicală sau un tratament medical inadecvat în cazul reclamantului. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii instanței de primă instanță, plângând că a stabilit în mod nedrept faptele, în special că nu a dat greutate avizelor experților care militează împotriva prezenței unui cancer și că s-a bazat pe opinia expertă a comitetului legist. Ea a susținut că nu a contestat validitatea acestui aviz deoarece nu a declarat dacă suferă sau nu de cancer și dacă este necesară o intervenție chirurgicală urgentă, dar în schimb a rezumat rezultatele avizelor experților anterioare. La 21 aprilie 2011, Curtea de Apel din Skopje a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea instanței inferioare, hotărând că nu există motive pentru a se depărta de constatările sale de fapt și de motivele furnizate. Reclamantul a depus un recurs pe punctele de drept în care s-a plâns că instanța nu a stabilit dacă mastectomia radicală a sânului ei era sau nu necesară. În acest sens, ea a susținut că nu au fost furnizate explicații cu privire la dacă examenele de experți efectuate în spitalele Odessa și Amsterdam ar fi condus la rezultate diferite dacă întregul material ar fi fost pus la dispoziție. Instanțele au stabilit că rezultatele ar fi rămas la fel dacă întregul material ar fi fost prezentat pentru examinare. Faptul că a acceptat operațiunea – o decizie pe care a luat-o pe baza informațiilor furnizate de dr. M.K. – nu a eliberat Spitalul Skopie din responsabilitatea pentru diagnosticul eronat care a condus la amputarea sânului ei. Având în vedere vârsta ei, operația în cauză i-a afectat în mod considerabil sistemul imunitar (datorită îndepărtării ganglionilor limfatici) și a vieții sale private. La 28 iunie 2012, Curtea Supremă a respins apelul reclamantului asupra punctelor de drept și a confirmat hotărârile instanțelor inferioare pe baza dovezilor admise (verbal și documentar). În această privință, instanța a remarcat că comitetul legist a confirmat că s-a dovedit posibilă găsirea de elemente maligne în toate cele patru eșantioane asigurate pentru examinare. Reclamantul refuzul de a prezenta eșantioanele care au fost în posesia ei a fost interpretat corect de instanțele inferioare ca un factor care militează împotriva cererii sale. Convenția pentru protecția drepturilor omului și a dignității ființei umane în ceea ce privește aplicarea biologiei și medicinei: Convenție pentru drepturile omului și biomedicina, Consiliul Europei, Oviedo, 4.IV.1997 “art. 10 – Viața privată și dreptul la informații... 2. Toată lumea are dreptul de a cunoaște orice informație colectată despre sănătatea sa. Cu toate acestea, dorințele persoanelor care nu sunt informate astfel trebuie respectate.” O Declarație privind promovarea drepturilor pacienților în Europa, ICP/HLE 121, 28 iunie 1994, Organizația Mondială a Sănătății „2.2 Pacienții au dreptul de a fi complet informați cu privire la starea lor de sănătate, inclusiv faptele medicale cu privire la starea lor; cu privire la procedurile medicale propuse, împreună cu riscurile și beneficiile potențiale ale fiecărei proceduri; cu privire la alternativele la procedurile propuse, inclusiv efectul netratamentului; și cu privire la diagnosticul, prognosticul și progresul tratamentului ... 2.6 Pacienții au dreptul de a alege cine, dacă este vreunul, trebuie informat în numele lor.” Carta Europeană a Drepturilor Pacienților, Roma, noiembrie 2002 „art. 11 (dreapta de a evita suferințe și dureri inutile) Fiecare persoană are dreptul de a evita cât mai multă suferință și durere posibil, în fiecare fază a bolii sale. art. 14 (dreapta de a compensa) Fiecare persoană are dreptul de a primi o compensare suficientă într-un timp rezonabil scurt, ori de câte ori a suferit prejudicii fizice sau morale și psihologice cauzate de un tratament de servicii de sănătate.” COMPLAINT Reclamantul se plânge că datorită presupusei erori medicale sistemul său imunitar a suferit daune considerabile. Cererea de compensare depusă împotriva Spitalului Skopje în acest sens a fost respinsă în cadrul procedurilor care se presupune că nu a îndeplinit cerința de „tempă rezonabilă” în temeiul articolului 6 din Convenție. De asemenea, ea se bazează pe materialele juridice internaționale menționate mai sus (a se vedea „materiale juridice internaționale relevante” de mai sus). Faptele cazului sunt examinate în temeiul articolelor 3 sau 8 din Convenție? Dacă este cazul, se poate spune că cerința de promptitudine și expediție a fost respectată în cazul reclamantului (a se vedea I.G. și alții v. Slovacia , nr. 15966/04, §§§ 132 și 133, 13 noiembrie 2012; și Bajić v. Croația , nr. 41108/10, § 103, 13 noiembrie 2012, în contextul articolului 2 din Convenție)?