Nikolova împotriva Macedoniei de Nord

Comunicat la 22 ianuarie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 75971/12 Irina NIKOLOVA împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei depusă la 20 noiembrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Irina Nikolova, este un național macedonean, născut în 1955 și locuiește în Prilep. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl N. Sredovski, avocat practicant în Bitola. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului La 12 ianuarie 2001, reclamantul a fost examinat în Spitalul Prilep și diagnosticat ca suferind de mastopatie fibrocistic. La 9 martie 2001, după examinarea la Institutul de Radiologie din Skopje. de la Institutul de Radioterapia și Oncologie din Skopje spital a efectuat o biopsie și a stabilit o leziune benigna pe sânul drept al reclamantului.

Potrivit raportului medical al acestei date, nu au fost descoperite țesuturi maligne. La 28 și 29 martie 2001, reclamantul a suferit, pe propriile cheltuieli, o serie de examene medicale la Centrul Medical Regional Odessa, Ucraina, unde a fost diagnosticată ca fiind suferită de fibroadenoma. La 22 mai 2001 Dr. M.K. a operat pe reclamant și a eliminat țesutul afectat. La 30 mai 2001 Dr. S.B. de la Institutul de Patologia din Spitalul Skopje a examinat țesutul extras și a stabilit, într-un raport elaborat în acea zi că reclamantul suferă de un cancer maligne progresiv. Diagnosticul a fost bazat pe patru probe ale țesutului extras. Pe baza acestui diagnostic, în aceeași zi Dr. M.K. a efectuat o mastectomie radicală, care a inclus o amputare completă a sânului drept al reclamantului și o îndepărtare a tuturor ganglionilor limfatici subarmă.

Într-un raport medical din 4 iunie 2011 privind materialul obținut după mastectomie, dr. S.B. a remarcat prezența leziunilor benignole în jurul țesutului afectat. În plus, el nu a găsit depozite metastatice în orice ganglion limfatic. Cu toate acestea, constatările – luate în legătură cu raportul din 30 mai 2001 (vezi mai sus) – au sugerat prezența cancerului maligne. La 6 iunie 2001, reclamantul a fost externat din spital. Între 19 iunie și 1 iulie 2001 a fost admisă la Institutul de Radioterapia și Oncologie, unde a primit tratament post-chirurgie. Între 21 iunie și 27 august 2001 aparent a suferit patru sesiuni de chimioterapie. La cererea reclamantului, dr. Lj.I. a analizat rezultatele anterioare ale analizei sale și a ajuns la aceeași concluzie, și anume că reclamantul nu suferă de cancer al sânului.

Între timp, reclamantul a obținut posesia tuturor patru eșantioane ale țesutului izolat pe care dr. S.B. le-a folosit în analiza sa din 30 mai 2001. Ea a dat peste trei eșantioane ale țesutului Dr. Lj.I. și Dr. G.Z. care, după o analiză detaliată, au confirmat că nu există elemente maligne în materialul analizat. De asemenea, reclamantul a trimis o eșantionă a țesutului la Centrul Medical Regional Odessa, care, într-un raport din 15 octombrie 2001, a exclus prezența elementelor maligne. Dr. Lj.I. a trimis, de asemenea, o eșantionă a țesutului la Institutul de Cancer Țărilor de la Amsterdam pentru o analiză suplimentară. Potrivit unui raport medical din 21 noiembrie 2001, Institutul Țările de Jos a confirmat că nu există elemente maligne în țesut transmise pentru analiză.

În cursul procedurii de compensare (a se vedea mai jos), dr. Lj.I. a declarat că a fost declarat de experți la Institutul Țările de Jos că cazul reclamantului a fost foarte interesant și dificil de diagnosticat. Procedura de compensare împotriva Spitalului Skopje La 7 martie 2002, reclamantul a introdus o acțiune civilă la Tribunalul de Primă Instanță de la Skopje împotriva Spitalului Skopje, cerând compensații pentru prejudiciile morale rezultate din presupusa eroare medicală din cauza căreia sânul drept a fost amputat. Ea a susținut leziuni morale în ceea ce privește frica, durerea fizică și suferința emoțională pentru defigurarea și reducerea activității de viață. În acest sens, ea a susținut că datorită erorii, o parte importantă a corpului ei a fost tăiată ca urmare a căror handicap a devenit permanent.

Într-o hotărâre pronunțată la 27 aprilie 2010, Tribunalul de Primă Instanță a respins cererea reclamantului. În acest sens, s-a bazat pe un aviz de experți întocmit la noiembrie 2008 de un comitet legist ( Одаор δа судско-медиδински веетааа ), a cărui valabilitate nu a fost contestată de solicitant. Potrivit jurnalului legist, nu a existat nici o îndoială cu privire la fiabilitatea avizelor experților prezentate de drs Lj.I. și G.Z., Centrul Medical Regional Odessa și Institutul de Cancer de Olanda. Totuși, a observat că au fost furnizate doar o parte din materialul medical extras din sânul reclamantului. În astfel de circumstanțe, panoul legist a constatat că nu s-ar putea atrage indicii privind dacă diagnosticul – conform căruia reclamantul suferă de cancer al sânului – a fost greșit.

Orice concluzie cu privire la exactitatea acestui diagnostic ar trebui să se bazeze pe o analiză a întregului material, pe care reclamantul a refuzat să-l furnizeze. În acest context, Curtea a remarcat că, în ciuda cererilor repetate ale instanței în acest sens, reclamantul a refuzat să pună la dispoziție întregul material pentru examinare. Curtea a observat, în special, refuzul reclamantului de a furniza întregul material după ce comitetul legist și-a prezentat avizul. Curtea a luat în considerare, de asemenea, declarațiile dr-lor M.K. și S.B., conform căreia rezultatele unei examinări histopatologice au fost mai fiabile decât cele obținute pe baza unei biopsie. În plus, în declarația sa orală în cadrul procesului Dr.

S.B. a confirmat valabilitatea avizelor sale experte. Dr. Lj.I. a dat, de asemenea, dovezi care susțin necesitatea intervenției chirurgicale și a chimioterapiei post-chirurgie efectuate în cazul reclamantului. Pe baza dovezilor disponibile și a diagnosticului inițial, instanța a decis că mastectomia sânului drept al reclamantului și chimioterapiei ulterioare au fost necesare în circumstanțe. Analiza întregului material (patru eșantioane) nu ar compromite această concluzie. În consecință, instanța a concluzionat că nu a existat nici o eroare medicală sau un tratament medical inadecvat în cazul reclamantului. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii instanței de primă instanță, plângând că a stabilit în mod nedrept faptele, în special că nu a dat greutate avizelor experților care militează împotriva prezenței unui cancer și că s-a bazat pe opinia expertă a comitetului legist.

Ea a susținut că nu a contestat validitatea acestui aviz deoarece nu a declarat dacă suferă sau nu de cancer și dacă este necesară o intervenție chirurgicală urgentă, dar în schimb a rezumat rezultatele avizelor experților anterioare. La 21 aprilie 2011, Curtea de Apel din Skopje a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea instanței inferioare, hotărând că nu există motive pentru a se depărta de constatările sale de fapt și de motivele furnizate. Reclamantul a depus un recurs pe punctele de drept în care s-a plâns că instanța nu a stabilit dacă mastectomia radicală a sânului ei era sau nu necesară. În acest sens, ea a susținut că nu au fost furnizate explicații cu privire la dacă examenele de experți efectuate în spitalele Odessa și Amsterdam ar fi condus la rezultate diferite dacă întregul material ar fi fost pus la dispoziție.

Instanțele au stabilit că rezultatele ar fi rămas la fel dacă întregul material ar fi fost prezentat pentru examinare. Faptul că a acceptat operațiunea – o decizie pe care a luat-o pe baza informațiilor furnizate de dr. M.K. – nu a eliberat Spitalul Skopie din responsabilitatea pentru diagnosticul eronat care a condus la amputarea sânului ei. Având în vedere vârsta ei, operația în cauză i-a afectat în mod considerabil sistemul imunitar (datorită îndepărtării ganglionilor limfatici) și a vieții sale private. La 28 iunie 2012, Curtea Supremă a respins apelul reclamantului asupra punctelor de drept și a confirmat hotărârile instanțelor inferioare pe baza dovezilor admise (verbal și documentar).

În această privință, instanța a remarcat că comitetul legist a confirmat că s-a dovedit posibilă găsirea de elemente maligne în toate cele patru eșantioane asigurate pentru examinare. Reclamantul refuzul de a prezenta eșantioanele care au fost în posesia ei a fost interpretat corect de instanțele inferioare ca un factor care militează împotriva cererii sale. Convenția pentru protecția drepturilor omului și a dignității ființei umane în ceea ce privește aplicarea biologiei și medicinei: Convenție pentru drepturile omului și biomedicina, Consiliul Europei, Oviedo, 4.IV.1997 “art. 10 – Viața privată și dreptul la informații... 2. Toată lumea are dreptul de a cunoaște orice informație colectată despre sănătatea sa.

Cu toate acestea, dorințele persoanelor care nu sunt informate astfel trebuie respectate.” O Declarație privind promovarea drepturilor pacienților în Europa, ICP/HLE 121, 28 iunie 1994, Organizația Mondială a Sănătății „2.2 Pacienții au dreptul de a fi complet informați cu privire la starea lor de sănătate, inclusiv faptele medicale cu privire la starea lor; cu privire la procedurile medicale propuse, împreună cu riscurile și beneficiile potențiale ale fiecărei proceduri; cu privire la alternativele la procedurile propuse, inclusiv efectul netratamentului; și cu privire la diagnosticul, prognosticul și progresul tratamentului ... 2.6 Pacienții au dreptul de a alege cine, dacă este vreunul, trebuie informat în numele lor.” Carta Europeană a Drepturilor Pacienților, Roma, noiembrie 2002 „art.

11 (dreapta de a evita suferințe și dureri inutile) Fiecare persoană are dreptul de a evita cât mai multă suferință și durere posibil, în fiecare fază a bolii sale. art. 14 (dreapta de a compensa) Fiecare persoană are dreptul de a primi o compensare suficientă într-un timp rezonabil scurt, ori de câte ori a suferit prejudicii fizice sau morale și psihologice cauzate de un tratament de servicii de sănătate.” COMPLAINT Reclamantul se plânge că datorită presupusei erori medicale sistemul său imunitar a suferit daune considerabile. Cererea de compensare depusă împotriva Spitalului Skopje în acest sens a fost respinsă în cadrul procedurilor care se presupune că nu a îndeplinit cerința de „tempă rezonabilă” în temeiul articolului 6 din Convenție.

De asemenea, ea se bazează pe materialele juridice internaționale menționate mai sus (a se vedea „materiale juridice internaționale relevante” de mai sus). Faptele cazului sunt examinate în temeiul articolelor 3 sau 8 din Convenție? Dacă este cazul, se poate spune că cerința de promptitudine și expediție a fost respectată în cazul reclamantului (a se vedea I.G. și alții v. Slovacia , nr. 15966/04, §§§ 132 și 133, 13 noiembrie 2012; și Bajić v. Croația , nr. 41108/10, § 103, 13 noiembrie 2012, în contextul articolului 2 din Convenție)?

Communicated on 22 January 2014

FIRST SECTION

Application no. 75971/12 Irina NIKOLOVA against the former Yugoslav Republic of Macedonia lodged on 20 November 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Irina Nikolova, is a Macedonian national, who was born in 1955 and lives in Prilep. She is represented before the Court by Mr N. Sredovski, a lawyer practising in Bitola. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. Background to the case On 12 January 2001 the applicant was examined in the Prilep Hospital and diagnosed as suffering from fibrocystic mastopathy. Soon after she was examined at the Radiology Institute of Skopje Hospital. On 9 March 2001 Dr Lj.I. from the Radiotherapy and Oncology Institute of Skopje Hospital carried out a biopsy and established a benign lesion on the applicant’s right breast.

According to the medical report of that date, no malignant tissues were discovered. On 28 and 29 March 2001 the applicant underwent, at her own expense, a series of medical examinations at Odessa Regional Medical Centre, Ukraine, where she was diagnosed as suffering from fibroadenoma. On 22 May 2001 Dr M.K. operated on the applicant and removed the affected tissue. On 30 May 2001 Dr S.B. from the Pathology Institute of Skopje Hospital examined the extracted tissue and established, in a report drawn up that day that the applicant was suffering from a progressive malignant cancer. The diagnosis was based on four samples of the extracted tissue. On the basis of that diagnosis, on the same day Dr M.K.

carried out a radical mastectomy, which included a complete amputation of the applicant’s right breast and a removal of all underarm lymph nodes. In a medical report of 4 June 2011 regarding the material obtained after the mastectomy, Dr S.B. noted the presence of benign lesions around the affected tissue. Furthermore, he found no metastatic deposits in any lymph nodes. However, the findings – taken in conjunction with the report of 30 May 2001 (see above) – suggested the presence of malignant cancer. On 6 June 2001 the applicant was discharged from the hospital. Between 19 June and 1 July 2001 she was admitted to the Radiotherapy and Oncology institute, where she received post-surgery treatment.

Between 21 June and 27 August 2001 she apparently underwent four sessions of chemotherapy. At the request of the applicant, Dr Lj.I. reviewed the earlier results of his analysis and reached the same conclusion, namely that the applicant was not suffering from breast cancer. In the meantime, the applicant obtained possession of all four samples of the isolated tissue that Dr S.B. had used in his analysis of 30 May 2001. She handed over three samples of the tissue to Dr Lj.I. and Dr G.Z. who, after a detailed analysis, confirmed that there were no malignant elements in the analysed material. The applicant also sent one sample of the tissue to Odessa Regional Medical Centre, which, in a report of 15 October 2001, ruled out the presence of malignant elements.

Dr Lj.I. also sent a sample of the tissue to the Netherlands Cancer Institute in Amsterdam for further analysis. According to a medical report of 21 November 2001, the Netherlands Cancer Institute confirmed that there were no malignant elements in the tissue submitted for analysis. In the course of the compensation proceedings (see below), Dr Lj.I. stated that he had been told by experts at the Netherlands Cancer Institute that the applicant’s case had been very interesting and difficult to diagnose. 2. Compensation proceedings against the Skopje Hospital On 7 March 2002 the applicant brought a civil action in the Skopje Court of First Instance against Skopje Hospital, seeking compensation for the non-pecuniary damage resulting from the alleged medical error as a result of which her right breast had been amputated.

She claimed non-pecuniary damage in respect of fear, physical pain and emotional suffering for the disfigurement and reduced life activity. In this connection she argued that due to the error an important part of her body had been cut off as a result of which she became permanently handicapped. In a judgment delivered on 27 April 2010 the Skopje Court of First Instance dismissed the applicant’s claim. In so doing, it relied on an expert opinion drawn up on November 2008 by a forensic panel ( Одбор за судско-медицински вештачења ), the validity of which was not contested by the applicant. According to the forensic panel, there was no doubt as to the reliability of the expert opinions given by Drs Lj.I.

and G.Z., the Odessa Regional Medical Centre and the Netherlands Cancer Institute. However, it noted that they had been provided with only a part of the medical material extracted from the applicant’s breast. In such circumstances, the forensic panel found that no inferences could be drawn as to whether the diagnosis – according to which the applicant was suffering from breast cancer – had been wrong. Any conclusion regarding the accuracy of that diagnosis would have to be based on an analysis of the entire material, which the applicant had refused to provide. In this latter context the court noted that, notwithstanding the court’s repeated requests to this effect, the applicant had refused to make the entire material available for examination.

The court observed, in particular, the applicant’s refusal to provide the entire material after the forensic panel had submitted its opinion. The court also took into consideration the statements of Drs M.K. and S.B., according to which the results of a histopathological examination were more reliable than those obtained on the basis of a biopsy. Furthermore, in his oral statement at the trial Dr S.B. confirmed the validity of his expert opinions. Dr Lj.I. also gave evidence endorsing the necessity of the surgery and the post-surgery chemotherapy carried out in the applicant’s case. On the basis of the available evidence and the initial diagnosis, the court ruled that the mastectomy of the applicant’s right breast and the subsequent chemotherapy had been necessary in the circumstances.

Analysis of the entire material (four samples) would not compromise that conclusion. Accordingly, the court concluded that there had been no medical error or inadequate medical treatment in the applicant’s case. The applicant appealed against the first-instance court’s judgment, complaining that it had wrongly established the facts, specifically that it had not given weight to the expert opinions militating against the presence of a cancer, and that it had relied on the expert opinion of the forensic panel. She submitted that she had not challenged the validity of that opinion since it had not stated whether or not she was suffering from cancer and whether it required urgent surgery, but instead had merely summarised the results of the previous expert opinions.

On 21 April 2011 the Skopje Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal and upheld the lower court’s judgment, finding no grounds to depart from its findings of fact and the reasons given. The applicant lodged an appeal on points of law in which she complained that the courts had not established whether or not the radical mastectomy of her breast had been necessary. In this connection she submitted that no explanation had been given as to whether the expert examinations carried out in Odessa and Amsterdam Hospitals would have led to different results had the entire material been made available. The courts established that the results would have remained the same had the entire material been submitted for examination.

The fact that she had consented to the operation – a decision which she had taken on the basis of the information provided by Dr M.K. – had not released the Skopje Hospital from responsibility for the erroneous diagnosis that had led to amputation of her breast. Given her age, the surgery in question had considerably affected her immune system (because of the removal of lymph nodes) and her private life. On 28 June 2012 the Supreme Court dismissed the applicant’s appeal on points of law and confirmed the lower courts’ judgments on the basis of the admitted evidence (verbal and documentary). In this connection the court noted that the forensic panel had confirmed that it had proved possible to find malignant elements in all of the four samples secured for examination.

The applicant’s refusal to submit the samples which had been in her possession had been correctly interpreted by the lower courts as a factor militating against her claim. B. Relevant international law and materials 1. Convention for the Protection of Human Rights and Dignity of the Human Being with regard to the Application of Biology and Medicine: Convention on Human Rights and Biomedicine, Council of Europe, Oviedo, 4.IV.1997 “Article 10 – Private life and right to information ... 2. Everyone is entitled to know any information collected about his or her health.

However, the wishes of individuals not to be so informed shall be observed.” 2. A Declaration on the promotion of patients’ rights in Europe, ICP/HLE 121, 28 June 1994, World Health Organization “2.2 Patients have the right to be fully informed about their health status, including the medical facts about their condition; about the proposed medical procedures, together with the potential risks and benefits of each procedure; about alternatives to the proposed procedures, including the effect of non-treatment; and about the diagnosis, prognosis and progress of treatment ... 2.6 Patients have the right to choose who, if any one, should be informed on their behalf.” 3. European Charter of Patients’ Rights, Rome, November 2002 “Article 11 (right to avoid unnecessary suffering and pain) Each individual has the right to avoid as much suffering and pain as possible, in each phase of his or her illness.

Article 14 (right to compensation) Each individual has the right to receive sufficient compensation within a reasonably short time whenever he or she has suffered physical or moral and psychological harm caused by a health service treatment.” COMPLAINT The applicant complains that due to the alleged medical error her immune system sustained considerable damage. Her compensation claim lodged against the Skopje Hospital in this respect was dismissed in proceedings that allegedly did not meet “the reasonable time” requirement under Article 6 of the Convention. She also relied on the international legal materials specified above (see “Relevant international legal materials” above).

QUESTIONS TO THE PARTIES

Do the facts of the case fall to be examined under Article 3 or 8 of the Convention? If so, can it be said that the requirement of promptness and expedition was respected in the applicant’s case (see I.G. and Others v. Slovakia , no. 15966/04, §§ 132 and 133, 13 November 2012; and Bajić v. Croatia , no. 41108/10, § 103, 13 November 2012, in the context of Article 2 of the Convention)?