Publicat la 23 septembrie 2024 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 48663/20 Nuriye Aysel VARDAR și alții împotriva Germaniei depusă la 27 octombrie 2020 comunicată la 4 septembrie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa lipsă de îngrijire medicală adecvată a tardiului Ü.V. în timpul plasării într-un spital psihiatric administrat de stat, presupus că are ca rezultat o suferință considerabilă și moarte, precum și la presupusa lipsă de investigație eficientă a morții sale. Reclamanții sunt mama și doi frați ai târziu Ü.V. De la 1989 la 2017 Ü.V. a fost plasat într-un spital psihiatric condus de statul Berlin pentru crime pentru care el nu putea fi ținut responsabil din cauza schizofreniei sale paranoice. La scurt timp după eliberarea sa în august 2017, Ü.V. a fost admis la un alt spital de stat din Berlin, unde a fost diagnosticat cu o tumoră cerebrală și a dat un patch de fentanil pentru a ușura suferința. El a murit la 5 noiembrie 2017. Reclamanții au depus mai multe plângeri penale pentru crimă sau asasinare involuntară împotriva medicilor care au tratat Ü.V. Ei au susținut că medicii de la spitalul psihiatric au ignorat deteriorarea sănătății sale din martie 2015, chiar dacă Ü.V. a cerut în repetate rânduri examinarea și simptomele sale au arătat clar că leziuni cerebrale severe. De asemenea, au susținut că patch-ul de fentanil acordat la Ü.V. la al doilea spital a fost contraindicat și a cauzat, sau cel puțin accelerat, moartea lui. În timpul anchetei, Procurorul public din Berlin a obținut mai multe opinii de experți pentru a determina cauza decesului. Potrivit acestor avize, Ü.V. a murit din cauza insuficienței organelor multiple declanșate de hemoragia cerebrală cauzată de tumora cerebrală, iar această situație a fost depășită de controlul medicului. Având în vedere aceste rezultate, Procurorul a considerat inutile să ia alte măsuri de investigație solicitate de solicitanți, în special pentru a auzi dovezi de la medicii acuzați și anumitor martori, pentru a examina dosarele medicale ale Ü.V. sau pentru a obține avize de experți suplimentare. La 26 aprilie 2019 Procurorul a întrerupt procedurile din cauza faptului că avizele experților nu au arătat nici o neglijență sau nepractice din partea medicilor acuzați. La 21 august 2019, Procuratura Generală a Procurorului General din Berlin a respins apelul reclamanților. La 25 noiembrie 2019, Curtea Regională Superioră de Berlin a declarat cererea reclamanților de o decizie judiciară inadmisibilă din cauza faptului că nu au explicat suficient cursul anchetei, astfel încât instanța să nu fi putut evalua, numai pe baza cererii scrise, dacă autoritățile au investigat cazul cu diligență corespunzătoare. Septembrie 2020 Curtea Constituțională Federală a refuzat să accepte plângerea constituțională a reclamanților pentru hotărâre, fără a furniza motive (2 BvR 240/20). Din argumentele reclamanților se constată că au depus, de asemenea, o cerere civilă în această chestiune împotriva statului Berlin pe care Curtea Regională de Berlin a hotărât la 4 iunie 2024 (5 O 3/21). Reclamanții nu au prezentat nici o copie a deciziei respective, nici nu au furnizat detalii cu privire la rezultatul procedurii respective. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 2 din Convenție că Ü.V. a murit deoarece nu a primit asistență medicală adecvată la spitalul psihiatric și deoarece plasturele de fentanil au fost contraindicate. În temeiul aceluiași articol, ei au susținut, de asemenea, că autoritățile nu au efectuat o investigație eficace asupra decesului său. În cele din urmă, invocând art. 3 din Convenție, ei se plângea că Ü.V. S-au suferit în mod considerabil înainte de moartea sa din cauza îngrijirii medicale inadecvate. Întrebarea către PARTE au respectat autoritățile de stat obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 2 din Convenția privind moartea Ü.V.? În special: (a) Autoritățile interne furnizează Ü.V. o asistență medicală adecvată necesară pentru a-și salva viața (Mostafayev v. Azerbaidjan , nr. 47095/09 , §§ 53 și 54, 4 mai 2017; Jasinskis c. Letonia , nr. 45744/08 , § 60, 21 decembrie 2010; Karpilenko c. Ucraina , nr. 15509/12 , § 79, 11 Februarie 2016)? În acest sens, părțile sunt invitate să furnizeze informații detaliate despre sănătatea Ü.V. în timp ce în spitalul psihiatric, cererile sale de tratament și reacția autorităților la orice astfel de cereri, în special între martie 2015 și eliberarea sa în august 2017. (b) Întrebarea în acest caz a îndeplinit cerințele unei anchete eficace în temeiul articolului 2 din Convenție (Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], nr. 24014/05, §§§ 172 82 și 225, 14 Aprilie 2015)? În special, au fost luate toate măsurile necesare pentru a stabili dacă doctorii de la spitalul psihiatric ar fi putut descoperi tumora cerebrală Ü.V. la o etapă mai devreme sau l-au tratat mai adecvat și astfel i-au împiedicat moartea? Ar fi putut ajuta măsuri de investigație suplimentare, cum ar fi cele cerute de solicitanți (vezi mai sus), în stabilirea faptelor? Presupunerea lipsei de îngrijire medicală adecvată a Ü.V. în timpul plasării în spitalul psihiatric a constituit un tratament contrar articolului 3 din Convenție (Blokhin c. Rusia [GC], nr. 47152/06, §§ 136-37, 23 martie 2016)? Care este relevanța, dacă este vreuna, a procedurii civile inițiate de reclamanții în fața Curții Regionale de Berlin (5 O 3/21) pentru plângerile de mai sus în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție? În special: (a) Rezultatul acestor proceduri poate duce la faptul că reclamanții nu mai sunt „victime” în sensul articolului 34 din Convenție în ceea ce privește presupusa încălcare a elementului de fond al articolului 2 din Convenție (Nada v. Elveția [GC], nr. 10593/08, § 128, CEDO 2012)? (b) În circumstanțele prezentului caz, aceste proceduri pot îndeplini cerințele prevăzute la art. 2 din Convenție în conformitate cu procedura? Dacă este cazul, aceste proceduri îndeplinesc aceste cerințe? Părțile sunt invitate să depună o copie a cererii civile ale reclamanților, a hotărârii Curții Regionale de Berlin din 4 iunie 2024, precum și a apelurilor care ar fi putut fi depuse și a deciziilor conexe. German / Turc Berlin Mesut VARDAR 1976 German / Turc Berlin
Published on 23 September 2024
Application no. 48663/20
Nuriye Aysel VARDAR and Others
against Germany
lodged on 27 October 2020
communicated on 4 September 2024
The application concerns the alleged lack of adequate medical care of the late Ü.V. during his placement in a State-run psychiatric hospital, allegedly resulting in considerable suffering and death, as well as the alleged lack of an effective investigation into his death.
The applicants are the mother and two brothers of the late Ü.V. From 1989 to 2017 Ü.V. was placed in a psychiatric hospital run by the State of Berlin for crimes for which he could not be held responsible due to his paranoid schizophrenia. Shortly after his release in August 2017, Ü.V. was admitted to another State-run hospital in Berlin where he was diagnosed with a brain tumour and given a fentanyl patch to ease his suffering. He died on 5
November 2017.
The applicants lodged several criminal complaints for murder or involuntary manslaughter against doctors who had treated Ü.V. They claimed that the doctors at the psychiatric hospital had ignored the deterioration of his health since March 2015 even though Ü.V. had repeatedly asked for examination and his symptoms had clearly pointed to severe brain damage. They further claimed that the fentanyl patch given to Ü.V. at the second hospital had been contraindicated and had caused, or at least accelerated, his death.
During the investigation, the Berlin Public Prosecutor’s Office obtained several expert opinions to determine the cause of death. According to these opinions, Ü.V. had died of multiple organ failure triggered by brain haemorrhage caused by his brain tumour, and this situation had been beyond the doctors’ control. In view of these results, the Public Prosecutor’s Office considered it unnecessary to take other investigative measures requested by the applicants, in particular to hear evidence from the accused doctors and certain witnesses, to examine Ü.V.’s medical records or obtain additional expert opinions.
On 26 April 2019 the Public Prosecutor’s Office discontinued the proceedings on the grounds that the expert opinions had not indicated any negligence or malpractice on the part of the accused doctors. On 21
August 2019 the Berlin General Public Prosecutor’s Office rejected the applicants’ appeal. On 25 November 2019 the Berlin Higher Regional Court declared the applicants’ request for a judicial decision inadmissible on the grounds that they had not sufficiently explained the course of the investigation so that the court had not been able to assess, solely on the basis of the written request, whether the authorities had investigated the case with due diligence. On 17
September 2020 the Federal Constitutional Court declined to accept the applicants’ constitutional complaint for adjudication, without providing reasons (2 BvR 240/20).
It appears from the applicants’ submissions that they also lodged a civil claim in this matter against the State of Berlin which the Berlin Regional Court decided on 4 June 2024 (5 O 3/21). The applicants neither submitted copy of that decision nor did they provide any details as to the outcome of those proceedings.
The applicants complained under Article 2 of the Convention that Ü.V. had died because he had not received adequate medical care at the psychiatric hospital and because the fentanyl patch had been contraindicated. Under the same Article, they also alleged that the authorities had failed to carry out an effective investigation into his death. Lastly, invoking Article 3 of the Convention, they complained that Ü.V. had suffered considerably before his death due to the inadequate medical care.
1.
Have the State authorities complied with their positive obligations under Article 2 of the Convention concerning Ü.V.’s death? In particular:
(a)
Did the domestic authorities provide Ü.V. with an adequate medical care necessary to safeguard his life (
Mustafayev v. Azerbaijan
, no. 47095/09, §§ 53 and 54, 4 May 2017;
Jasinskis v. Latvia
, no. 45744/08, § 60, 21
December 2010;
Karpylenko v. Ukraine
, no. 15509/12, § 79, 11
February 2016)? In this connection the parties are invited to provide detailed information about Ü.V.’s health while in the psychiatric hospital, his requests for treatment and the authorities’ reaction to any such requests, in particular between March 2015 and his release in August 2017.
(b)
Did the inquiry in the present case satisfy the requirements of an effective investigation under Article 2 of the Convention (
Mustafa Tunç and
Fecire Tunç v. Turkey
[GC], no. 24014/05, §§ 172
‑
82 and 225, 14
April 2015)? In particular, were all necessary measures taken to determine whether the doctors at the psychiatric hospital could have discovered Ü.V.’s brain tumour at an earlier stage or treated it more adequately and thus prevented his death? Would additional investigative measures, such as those requested by the applicants (see above), have helped in establishing the facts?
2.
Did the alleged lack of appropriate medical care of Ü.V. during his placement in the psychiatric hospital amount to treatment contrary to Article
3 of the Convention (
Blokhin v. Russia
[GC], no. 47152/06, §§ 136-37, 23
March 2016)?
3.
What is the relevance, if any, of the civil proceedings initiated by the applicants before the Berlin Regional Court (5 O 3/21) for the above complaints under Articles 2 and 3 of the Convention? In particular:
(a)
Can the outcome of those proceedings result in the applicants no longer being “victims” within the meaning of Article 34 of the Convention in respect of the alleged violation of the substantive limb of Article 2 of the Convention (
Nada v. Switzerland
[GC], no. 10593/08, § 128, ECHR 2012)?
(b)
In the circumstances of the present case, can those proceedings satisfy the requirements under the procedural limb of Article 2 of the Convention? If so, did these proceedings satisfy the said requirements?
The parties are invited to submit a copy of the applicants’ civil claim, the decision of the Berlin Regional Court of 4 June 2024, as well as any appeals which may have been lodged and related decisions.
Application no. 48663/20
No.
Applicant’s Name
Gender
Year of birth /registration
Nationality
Place of residence
1.
Nuriye Aysel VARDAR
F
1944
German / Turkish
Berlin
2.
Atılla VARDAR
M
1976
German / Turkish
Berlin
3.
Mesut VARDAR
M
1976
German / Turkish
Berlin