COVALIU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
COVALIU v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Decizia nr. 5962/06, decizia nr. 5962/06, a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 28 ianuarie 2014 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 31 ianuarie 2006, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Cazul a apărut într-o cerere (nr. 5962/06) împotriva României depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național român, dl Vasile Covaliu („reclamantul”), la 31 ianuarie 2006. Fiul reclamantului, dl Mircea Covaliu, a informat Curtea prin scrisoarea din 9 august 2011 că tatăl său a murit și că el, ca moștenitor legal al tatălui său, a dorit să continue procedura. Din motive practice, dl Vasile Covaliu va continua să fie numit „depozitorul”, deși moștenitorul său este considerat acum ca având acest statut (a se vedea Dalban c. România [GC], nr. 28114/95, § 1, 28 septembrie 1999). Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la neexecutarea hotărârii finale din 4 septembrie 2000 pronunțate de Curtea Județeană Botoșani. Plângerile reclamantului au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să prezinte propriile sale observații eventuale și doar cererile de satisfacție. Nu a fost primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 25 februarie 2013, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 17 ianuarie 2013 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reclamantul a primit această scrisoare la 8 martie 2013. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Marialena Tsirli Ján Šikuta Registratorul adjunct Președintele