LYUBARETS v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 29085/06 Dmitriy Leonidovich LYUBARETS împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 29 ianuarie 2014 în calitate de comitet compus din: Angelika Nußberger, președinte, André Potocki, Aleš Pejchal, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 3 iulie 2006, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 9 noiembrie 2012 cere Curtea să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Dmitriy Leonidovich Lyubarets, este un național ucrainean, care s-a născut în 1967 și trăiește în Kyiv. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl T.O. Kalmykov, un avocat care practică în Kyiv. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul, fost ofițer de poliție, arestat pentru suspect de crimă în septembrie În 2004, în conformitate cu art. 5 litera (c) din Convenție, el a fost arestat în încălcarea dreptului intern. El s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 3 din Convenție, că autoritățile de poliție l-au tratat rău pentru a-l forța să dea declarații auto-incriminante și că a fost plasat într-o celulă obișnuită în centrul de detenție preventivă, mai degrabă decât într-o celulă pentru foști ofițeri de poliție. În plus, el a formulat plângeri în temeiul articolului 5 §§ § 3 și 4 din Convenție cu privire la durata deținerii anterioare și lipsa de șanse de a aduce proceduri eficace prin intermediul cărora legalitatea deținerii sale ar fi fost decisă rapid, și în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva lui. În cele din urmă, el s-a plâns în temeiul articolului 6 1, 2 și 3, art. 7, 13, și 17 din Convenție, conform căreia procedurile penale împotriva acestuia au fost nedreptate și, fără a invoca nici o dispoziție a Convenției, au fost programate audieri în zilele desemnate pentru baie în centrul său de detenție și nu au existat acorduri de catering în zilele tribunalului. Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata detenției anterioare, că nu a avut ocazia efectivă de a-și contesta legalitatea și că procedura împotriva acestuia a durat o perioadă de timp nejustificată. El s-a bazat pe art. 5 §§ 3 și 4 și art. 6 § 1 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, cu o scrisoare de 9 Noiembrie 2012 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de această parte a cererii. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște că autoritățile naționale au încălcat drepturile reclamantului garantate de articolele 5 §§ 3, 4 și 6 § 1 din Convenție. Eu, Nazar Kulchytskyy, agentul guvernamental dinaintea Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei sunt gata să plătească domnului Dmytro Leonidovych Lyubarets, satisfacția echitabilă în valoarea de 5 130 EUR (cinci mii o sută și treizeci). Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma de 5 130 EUR, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni de mai sus, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 19 martie 2013, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 5 §§ 3 și 4 și dreptul uneia la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Kharchenko c. Ucraina , nr. 40107/02, 10 februarie 2011; Vergelskyy c. Ucraina , nr. 19312/06, 12 martie 2009; Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005 și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 1, 2 și 3, articolele 7, 13, și 17 din Convenție, având în vedere toate dovezile în posesia sa, și în măsura în care are competența de a examina acuzațiile, Curtea nu a constatat nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 5 §§ § 3 și 4 și al articolului 6 § 1 din Convenție și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să ia această parte din aplicarea acesteia din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibilă. Stephen Phillips Angelika Nußberger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 29085/06

Dmitriy Leonidovich LYUBARETS

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 29

January 2014 as a Committee composed of:

Angelika Nußberger,

President,

André Potocki,

Aleš Pejchal,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 3 July 2006,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 9 November 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Dmitriy Leonidovich Lyubarets, is a Ukrainian national, who was born in 1967 and lives in Kyiv. He was represented before the Court by Mr T.O. Kalmykov, a lawyer practising in Kyiv.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant, a former police officer, who was arrested on suspicion of murder in September

2004, complained under Article 5

§

1

(c) of the Convention that he was arrested in breach of domestic law. He also complained under Article

3 of the Convention that the police authorities had ill-treated him in order to force him to give self-incriminating statements and that he had been placed in an ordinary cell in pre-trial detention facility, rather than a cell for former police officers.

He further raised complaints under Article 5 §§ 3 and 4 of the Convention about the length of his pre-trial detention and lack of opportunity to bring effective proceedings by way of which the lawfulness of his detention would have been decided speedily, and under Article 6 §

1 of the Convention about the length of the criminal proceedings against him.

Finally, he complained under Article 6

§§

1, 2 and 3, Articles 7, 13, and 17 of the Convention that criminal proceedings against him had been unfair and, without invoking any Convention provision, that hearings had been scheduled on days designated for bathing in his detention facility and there had been no catering arrangements on the court days.

The application was communicated to the Government

.

THE LAW

1.

The applicant complained about the length of his pre-trial detention, that

he had no effective opportunity to challenge its lawfulness and that the proceedings against him lasted an unreasonably long time. He relied on Article 5 §§ 3 and 4 and Article 6 § 1 of the Convention.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 9

November 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge that domestic authorities have violated the applicant’s rights guaranteed by Articles 5 §§ 3, 4 and 6 § 1 of the Convention.

I, Nazar Kulchytskyy, the Government Agent before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Ukraine are ready to pay Mr Dmytro Leonidovych Lyubarets the just satisfaction in the amount of EUR 5 130 (five thousand one hundred and thirty).

The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sum of EUR 5 130, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the above three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.”

By a letter of 19 March 2013, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of Article 5 §§ 3 and 4 and one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Kharchenko v. Ukraine

, no. 40107/02, 10 February 2011;

Vergelskyy v. Ukraine

, no. 19312/06, 12 March 2009;

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella v.

Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006

‑

V;

Majewski v.

Poland

, no.

52690/99, 11 October 2005; and

Wende and Kukówka v.

Poland

, no.

56026/00, 10

May 2007).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

2.

As for the other complaints raised under Articles 3, 5

§

1

(c), 6

§§

1, 2 and 3, Articles 7, 13, and 17 of the Convention, having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 5 §§ 3 and 4 and Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Stephen Phillips

Angelika Nußberger

Deputy Registrar

President