BACIU c. BELGIQUE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 4743/12 Viorel Ion BACIU împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 29 ianuarie 2014 într-un comitet compus din Angelika Nußberger, președinte, Andre Potocki, Paul Lumperi, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 17 ianuarie 2012 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Viorel Ion Baciu, este un resortisant român născut în 1967 și care își are reședința în România. Guvernul belgian ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost arestat la 21 februarie 2009, în executarea unei condamnări de către instana de apel a lui Gand din 27 iunie 2008. Acesta a fost plasat la casa de retete din pe 2 aprilie 2209, el a fost transferat la închisoarea din Gand. Timp de trei luni, el susține că a trebuit să doarmă acolo pe o saltea așezată chiar pe podea într-o celulă între 8 și 9 m2 pe care a împărțit-o cu un alt deținut. La 9 iulie 2010, reclamantul a fost transferat la închisoarea din Merksplas. Timp de două luni, el a fost încântat de faptul că a fost plasat în pavilionul de celule. La 3 septembrie 2010, el a fost transferat într-o celulă de 16 m2 pe care o împărți cu alți trei deținuți și care nu dispunea de ferestre. Potrivit lui, celula sa era luminată de neoane aprinse continuu de la 630 la 22 de ore pe zi. Procedura după introducerea cererii printr-o scrisoare din 12 iulie 2012, reclamantul a informat Curtea că a fost eliberat sub rezerva că acesta se întoarce în România în urma unei ordonanțe a instanței de aplicare a dreptului la plată din 22 iunie 2012. Reclamantul și-a prezentat noua adresă în România. La 2 aprilie 2013, președintele secțiunii căreia i s-a atribuit cauza a decis să comunice cererea guvernului în temeiul articolului Õ 2 litera (b) din regulament. Prin scrisoarea din 9 aprilie 2013, guvernul a fost informat că observațiile sale scrise privind admisibilitatea și fondul cauzei erau așteptate până la 30 iulie 2013. Printr-o scrisoare din 9 aprilie 2013, reclamantul a fost informat cu privire la decizia de mai sus. Scrisoarea a precizat Jizzy atenția dvs. asupra articolului 36 alineatul (2) și a articolului 4 din Regulamentul [al Curții], conform căruia reclamantul trebuie, în această etapă a procedurii, să fie reprezentat în fața Curții de către un consiliu. Prin urmare, vă invit să completați și să-mi returnați, înainte de 17 iunie 2013, formularul atașat. Dacă ar fi să întâmpinați dificultăți în găsirea unui consiliu, l mail național sau local de avocați ar putea să vă ajute (Ordinul Barourilor francofone și germanofon din Belgia , Avenue de la Toison d mail'or 65, week-end Bruxelles, tel. 02 648 20 98 sau Orde van Vlaamse Balies , Koningsstraat 148, 1000 Brussel, tel. 02 227 54 70). Având în vedere cetățenia reclamantului, guvernul român a fost informat că, în cazul în care acesta dorea, putea să prezinte observații scrise cu privire la cauză. Prin scrisoarea din 2 iulie 2013, guvernul român a informat Curtea că nu intenționa să se prevaleze de dreptul său de a interveni în procedură. În lipsa unui răspuns din partea reclamantului, modulul a trimis o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din data de 8 august 2013 și tradusă în limba română, reamintind reclamantului că, în temeiul articolului (a) din regulament, acesta avea obligația de a desemna un reprezentant înainte de 16 septembrie 2013. La 25 octombrie 2013, modulul a transmis o scrisoare recomandată cu confirmare de primire și tradusă în limba română prin care reclamantul a fost informat că, în cazul în care nu a desemnat un reprezentant înainte de 22 noiembrie 2013, Curtea ar putea concluziona că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Invocând art. 3 din Convenție, luat în nume propriu și combinat cu art. 14, reclamantul se plânge de condițiile materiale din diferitele închisori belgiene în care a locuit. În special, el se plânge că a dormit timp de mai multe luni pe o saltea așezată chiar pe podea, într-o celulă mai mică de 9 m2 împărțită cu doi colegi de celulă și, în plus, susține că deținuții de cetățenie belgiană ar beneficia de condiții de detenție mai bune decât deținuții străini. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de o hotărâre a Curții de Casație din 13 decembrie 2011 pronunțată de Vasilescu și prin care Curtea de Casație a declarat, printre altele, că art. 6 alin. (1) din Convenție nu se aplică procedurii în fața instanței de aplicare a legii. Reclamantul susține, de asemenea, că avocatul său declarat din oficiu în fața instanței de aplicare a hotărârilor judecătorești ar fi refuzat să introducă un recurs în casație împotriva hotărârii Tribunalului din 28 iulie 2011, privându-l astfel de dreptul de acces la o instanță. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 4, reclamantul susține că, în urma hotărârii Tribunalului privind aplicarea culpei din 28 iulie 2011, acesta era deținut numai pe motiv că nu a plătit despăgubiri părții civile. Curtea constată că, deși informat cu privire la consecințele lipsei de răspuns la scrisorile trimise de Curte, reclamantul nu a răspuns nici la scrisoarea din 9 aprilie 2013, nici la cele din 8 august și 25 octombrie 2013 și nu a prezentat un formular de competență completat pentru a fi reprezentat în fața Curții. Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină pledoaria în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, aceasta nu percepe nicio circumstanță specială privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale care impun continuarea examinării cererii, în sensul art. 37 alin. (1) în fine. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Stephen Phillips Angelika Nußberger Grefier Adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

4743/12

Viorel Ion BACIU

contre la Belgique

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 29 janvier 2014 en un comité composé de

:

Angelika Nußberger,

présidente,

André Potocki,

Paul Lemmens,

juges,

et de Stephen Phillips,

greffier adjoint de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 17 janvier 2012

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Viorel Ion Baciu, est un ressortissant roumain né en 1967 et résidant actuellement en Roumanie.

Le gouvernement belge («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M. M. Tysebaert, conseiller général, service public fédéral de la Justice.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant fut arrêté le 21 février 2009, en exécution d’une condamnation par la cour d’appel de Gand du 27 juin 2008. Il fut placé à la maison d’arrêt d’Anvers jusqu’au 2 avril 2009. Il expose qu’il dut y dormir sur un matelas posé à même le sol dans une cellule de 8

m² qu’il partageait avec deux codétenus.

Le 2 avril 2209, il fut transféré à la prison de Gand. Pendant trois mois, il soutient qu’il dut y dormir sur un matelas posé à même le sol dans une cellule entre 8 et 9

m² qu’il partageait avec un autre détenu.

Le 9 juillet 2010, le requérant fut transféré à la prison de Merksplas. Pendant deux mois, il expose qu’il fut placé dans le pavillon «

cellules

» dans une cellule sans eau courante ni toilette et dans des conditions sanitaires déplorables. Le 3 septembre 2010, il fut transféré vers le pavillon

«

A

», dans une cellule de 16

m² qu’il partageait avec trois autres détenus et qui ne disposait pas de fenêtre. D’après lui, sa cellule était éclairée par des néons allumés en continu de 6

h

30 à 22 heures quotidiennement.

B.

Procédure après l’introduction de la requête

Par une lettre du 12 juillet 2012, le requérant informa la Cour qu’il avait été libéré sous condition qu’il rentre en Roumanie suite à une ordonnance du tribunal de l’application des peines d’Anvers du 22 juin 2012. Le requérant fit part de sa nouvelle adresse en Roumanie.

Le 2 avril 2013, le Président de la Section à laquelle l’affaire fut attribuée décida de communiquer la requête au Gouvernement en vertu de l’article

54

Par une lettre datant également du 9 avril 2013, le requérant fut informé de la décision ci-dessus. La lettre précisait

:

«

J’attire votre attention sur l’article 36 §§ 2 et 4 du règlement [de la Cour], selon lequel le requérant doit à ce stade de la procédure être représenté devant la Cour par un conseil. Je vous invite donc à remplir et à me retourner, avant le 17 juin 2013, le formulaire ci-joint. Si vous deviez rencontrer des difficultés à trouver un conseil, l’Ordre national ou local des avocats pourrait vous aider (

Ordre des barreaux francophones et germanophone de Belgique

, Avenue de la Toison d’Or 65, 1060

Bruxelles, tél. 02 648 20 98 ou

Orde van Vlaamse Balies

, Koningsstraat 148, 1000

Brussel, tél. 02 227 54 70).

»

Eu égard à la nationalité du requérant, le Gouvernement roumain fut informé qu’il pouvait, s’il le désirait, soumettre des observations écrites sur l’affaire. Par une lettre du 2 juillet 2013, le Gouvernement roumain informa la Cour qu’il n’entendait pas se prévaloir de son droit d’intervenir dans la procédure.

En l’absence de réponse de la part du requérant, le Greffe envoya une lettre recommandée avec accusé de réception datée du 8 août 2013 et traduite en roumain rappelant au requérant que, en vertu de l’article

36

§

4

a) du règlement, il était dans l’obligation de désigner un représentant avant le 16 septembre 2013.

Le requérant ne répondit pas.

Le 25 octobre 2013, le Greffe renvoya une lettre recommandée avec accusé de réception et traduite en roumain par laquelle le requérant fut informé que, s’il ne désignait pas de représentant avant le 22

novembre

2013, la Cour pourrait conclure qu’il n’avait plus d’intérêt au maintien de sa requête et décider de la rayer du rôle.

Le requérant ne répondit pas.

GRIEFS

Invoquant l’article 3 de la Convention pris isolément et combiné avec l’article 14, le requérant se plaint des conditions matérielles dans les différentes prisons belges où il a séjourné. En particulier, il se plaint d’avoir dormi pendant plusieurs mois sur un matelas posé à même le sol, dans une cellule de moins de 9

m² partagée avec deux codétenus. De plus, il affirme que les détenus de nationalité belge bénéficieraient de meilleures conditions de détention que les détenus étrangers.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint d’un arrêt de la Cour de cassation du 13 décembre 2011 rendu en cause de Vasilescu et par lequel la Cour de cassation affirma, entre autres, que l’article 6 § 1 de la Convention n’est pas applicable à la procédure devant le tribunal de l’application des peines. Le requérant allègue également que son avocat commis d’office devant le tribunal de l’application des peines d’Anvers aurait refusé d’introduire un pourvoi en cassation contre le jugement dudit tribunal du 28 juillet 2011, le privant ainsi du droit d’accès à un tribunal.

Invoquant l’article 1 du Protocole n

o

4, le requérant allègue que, suite au jugement du tribunal de l’application des peines d’Anvers du 28

juillet

2011, il était détenu seulement au motif qu’il n’avait pas payé les dommages et intérêts à la partie civile.

EN DROIT

La Cour constate que, bien qu’informé des conséquences de l’absence de réponse aux lettres envoyées par la Cour, le requérant n’a répondu ni à la lettre du 9 avril 2013, ni à celles des 8 août et 25 octobre 2013, et il n’a pas produit un formulaire de pouvoir rempli en vue de se faire représenter devant la Cour.

La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

Elle n’aperçoit par ailleurs aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles exigeant la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1

in fine

.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Stephen Phillips

Angelika Nußberger

Greffier adjoint

Présidente