CtEDO 03.02.2014 Auto

YANCHURKIN v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
03.02.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
YANCHURKIN v. RUSSIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 3 februarie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 586/08 Serghei Borisovich YANCHURKIN împotriva Rusiei depusă la 11 noiembrie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Sergey Borisovich Yanchurkin, este un național rus, care s-a născut în 1960 și trăiește în Novosibirsk. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Pe 14 mai 2006, reclamantul a fost oprit de către ofițeri de poliție. Ei au considerat că reclamantul a fost beat și i-a spus să le urmeze la secția de poliție. Reclamantul a respectat. Potrivit reclamantului, după sosirea lor în secția de poliție, ofițerii i-au întrebat dacă avea obiecte interzise pe el. Avea o armă de foc în geantă și a încercat să-l predea. Căutând arma de foc, ofițerii l-au bătut în sus, așa că a leșinat. Când și-a recuperat mâinile, i-au fost încătușate în spate și a rămas încătușat mult timp. În supunerea reclamantului, capul sângera, a avut leziuni pe mână/armă și picior, o fractură de șold, durere în rinichi și durere de cap. Allegeldy, ofițerii și-au luat, de asemenea, banii și lucrurile, și-au pus cartușele de arme în geantă. Nu a fost acordată asistență medicală reclamantului. La 15 mai 2006, reclamantul a fost dus la spitalul orașului nr. 2, unde au fost înregistrate următoarele leziuni: cot zdrobit și toc, precum și o zgârietură pe față. Se pare că o rază X a fost efectuată dar nu a dezvăluit nici fracturi sau la fel. Cazul penal împotriva reclamantului a fost atribuit investigatorului V. în Departamentul de Investigații Oktyabrskiy. Ofițerii au făcut rapoarte cu privire la circumstanțele arestării și utilizării forței și al cătușelor în legătură cu el. La o dată neespecificată, reclamantul a solicitat instituția de procedură penală împotriva ofițerilor de poliție. A fost deschisă o anchetă preliminară la o dată neespecificată. Se pare că reclamantul a fost auzit și a declarat că ofițerii l-au făcut să cadă pe podea, apoi l-au băgat în bătaie și că „nu mai au fost folosite violență împotriva lui”. La 2 iunie 2006, investigatorul Ya. al Departamentului de Investigații Oktyabrskiy a refuzat să invoce proceduri penale împotriva oricăror ofițeri. La o dată neespecificată, reclamantul a obținut o copie a refuzului de a procesa. În iunie 2006, avocatul Sh. a început să asiste reclamantul în procedura penală împotriva lui. La 27 iunie 2006, el a solicitat investigatorului V. să ordone examinarea legistică pentru a evalua leziunile și starea psihologică a reclamantului. De la un raport medical forense din 3 iulie 2006, reclamantul nu a avut leziuni vizibile asupra organismului său și a refuzat să facă orice declarație în absența avocatului său. La o dată neespecificată, cazul penal împotriva reclamantului a fost depus în judecată. Prin hotărârea din 9 noiembrie 2006, Curtea Regională Novosibirsk a condamnat reclamantul de manipulare a armelor de foc și a munițiilor și de atac împotriva unui ofițer de aplicare a legii. Curtea l-a condamnat la 9 ani și 6 luni de închisoare. Curtea a considerat că reclamantul a amenințat brusc ofițerii cu o armă strigând: “Vă voi ucide!”; că acțiunile urmatoare ale ofițerilor au fost legale. La 26 iulie 2007, Curtea Supremă a Rusiei a susținut judecata în substanță. Correspondența cu Curtea Prima scrisoare a reclamantului către Curte este datată 11 noiembrie 2007. A fost expediată prin închisoare nr. 8 situată în Novosibirsk. Plicul poartă un timbre al instalației de detenție: „Corony nr. 8. Censoarea”. La 12 ianuarie 2008, reclamantul a completat și a semnat un formular de cerere. Poartă o notă scrisă pe mână de către agentul închisorii și timbrele de închisoare care indică că a fost înregistrată în jurnalul de închiriere la 21 ianuarie 2008. La 4 martie 2008, reclamantul a completat un formular suplimentar de cerere, care poartă, de asemenea, o notă scrisă pe mână și timbru de închisoare care indică că a fost înregistrată în jurnalul de închiriere la 11 martie 2008. În mod similar, scrisorile ulterioare ale reclamantului către Curte (dată 1 septembrie, 16 octombrie 2008, 16 și 31 mai 2009) poartă aceeași notă și timbru. În plus, corespondența reclamantului a fost însoțită de note respectate de personalul închisorii, indicând, printre altele, natura corespondenței și numărul de pagini. de la CCrP se prevede revizuirea judiciară a deciziilor sau (în)acțiuni de către un investigator, un investigator sau un procuror, care a afectat drepturile sau libertățile constituționale. judecătorul este împuternicit să verifice licența și rezonabilitatea deciziei/(în)acțiune și să acorde următoarele forme de ajutor: (i) să declare hotărârea/(în)acțiune ilegală sau necorespunzătoare și să ordone autorității respective să remedieze încălcarea; sau (ii) să respingă plângerea. În rezoluția sa din 10 februarie 2009, Curtea Supremă Plenară a Rusiei a considerat că competența judecătorilor să verifice, înainte de prelucrarea unei plângeri, dacă ancheta preliminară a fost încheiată în cauza penală (punctul 9). În cazul în care cazul penal a fost deja stabilit pentru proces sau a fost încheiat, plângerea nu ar trebui examinată dacă nu a fost introdusă de o persoană care nu a fost parte în cazul principal sau dacă această plângere nu a fost admisă la reexaminarea judiciară în etapa procesului. În toate celelalte situații, plângerea în temeiul articolului 125 ar trebui să fie lăsat fără examinare și reclamantul ar trebui informat că el sau ea poate pune chestiunea în judecată sau/și instanțe de apel în cazul penal. În același mod, în conformitate cu interpretarea dată de Curtea Constituțională, o plângere în temeiul articolului 125 nu poate fi introdusă sau urmărită după cazul penal, la care această plângere este legată, a fost depusă în judecată. Cu toate acestea, atunci când se stabilește că o parte la procedură (inclusiv un judecător sau un martor) a comis o infracțiune penală, care afectează în mod grav echitabilitatea procedurii, codul permite, în mod excepțional, o anchetă separată a circumstanțelor relevante care conduc la reluarea cauzei (a se vedea Decizia nr. 1413-O-O din 17 noiembrie 2009; a se vedea, de asemenea, Hotărârea nr. 20-P din 2 Iulie 1998 și Hotărârea nr. 5-P din 23 martie 1999). COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost tratat rău la 14 mai 2006 și a fost amenințat ulterior. El plânge, de asemenea, că corespondența sa adresată Curții a fost inspectată și citită de personalul de închisoare. Reclamantul a epuizat căile de recurs interne în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolului 3 din Convenție? În special: Reclamantul depune vreun recurs ierarhic împotriva deciziei de a nu iniția proceduri penale în ceea ce privește plângerile sale de maltratare („refuzând urmărirea”)? A fost vreun astfel de recurs de succes? Dacă da, a respectat astfel cerințele de epuizare? A fost eliberat vreun astfel de refuz în cadrul dosarului referitor la acuzațiile penale împotriva reclamantului sau în proceduri separate? Reclamantul a instituit o procedură de reexaminare în temeiul articolului 125 din Codul de Procedință Penală (CCrP) în ceea ce privește orice astfel de refuz de a procesa (a se vedea Trubnikov c. Rusia (dec.), nr. 49790/99, 14 octombrie 2003)? Reclamantul a primit acces la textele refuzului de a procesa cu mult înainte de începerea procesului său? În caz contrar, având în vedere caracterul interconectat al acuzației împotriva lui și al obiectului refuzului de urmărire a procesului, a fost remediul în temeiul articolului 125 din CCrP nu mai disponibil pentru el, deoarece propriul său caz penal era deja în așteptare în fața instanței de judecată (a se vedea „Legea și practicile interne relevante”) (a se vedea, de asemenea, Nikolay Fedorov c. Rusia , nr. 10393/04, § 46, 5 aprilie 2011)? Procedura prevăzută la art. 125 din CCRP a pierdut vreo perspectiva de succes, după condamnarea reclamantului în ceea ce privește faptele conexe? Procedura judiciară de mai sus a fost o soluție eficace care să fie epuizată, menționând că instanța de revizuire nu a fost împuternicită să impună aplicarea unor măsuri de investigație specifice; nu a existat nici un termen de depunere a plângerii în temeiul articolului 125 din CCRP; nu a existat nici o procedură de asigurare a respectării ordinii instanței emise în temeiul articolului 125 din CCRP; acest remediu este, în mod evident, respins de scop imediat ce cazul penal în ceea ce privește persoana în cauză a fost depus pentru proces? Reclamantul a dispus un avocat reținut sau de asistență juridică în timpul anchetei preliminare împotriva acestuia? A solicitat mandatul acestuia să aducă proceduri de reexaminare în temeiul articolului 125 din CCrP în ceea ce privește presupusul maltrat și investigarea ineficientă a plângerii aferente (cf. Dedovskiy și alții c. Rusia (dec.), nr. 7178/03, 12 octombrie 2006, și Belevitskiy c. Rusia , nr. 72967/01 , §§ 64 și 65, 1 martie 2007)? În cazul în care reclamantul a respectat astfel cerințele de epuizare (a se vedea Belevitskiy) , citat mai sus, §§ 62-67; Vladimir Romanov c. Rusia , nr. 41461/02 , §§ 50-52, 24 iulie 2008; Akulinin și Babich c. Rusia , nr. 5742/02 , § 33 , 2 octombrie 2008; Samoylov c. Rusia , nr. 64398/01 , §§ 43-44, 2 octombrie 2008; Vladimir Fedorov c. Rusia , nr. 1923/04 , §§ 44-50, 30 iulie 2009; Toporkov c. Rusia , nr. 66688/01 , §§§ 28-35, 1 octombrie 2009; și Lopata c. Rusia , nr. 72250/01 , § 107, 13 Iulie 2010)? Având în vedere observațiile părților în legătură cu întrebările prevăzute la secțiunea 1 de mai sus, reclamantul a respectat termenul de șase luni de plângere în fața Curții în temeiul articolului 3 din Convenție? Dacă da: Reclamantul a fost supus unui tratament inuman sau degradant la 14 mai 2006, în încălcarea articolului 3 din Convenție? Având în vedere protecția procedurală împotriva unui tratament inuman sau degradant, în acest caz au fost anchete de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție? În special: (a) Când au devenit conștiențele autorităților sau ar trebui să fie conștienți de prezența leziunilor asupra organismului reclamantului, de utilizarea forței împotriva acestuia sau a posibilelor maltratări? Când au deschis aceste autorități o anchetă preliminară ( доседстеннаש ) în răspunsul la acuzațiile reclamantului? A fost oficialul sau autoritatea, care a efectuat ancheta, independentă de presupusii autori ai maltraturilor? art. 3 din Convenție necesită, de asemenea, ca oficialul sau autoritatea de mai sus să fie independentă de autoritatea responsabilă pentru investigarea cazului penal împotriva reclamantului? (c) A fost reclamantul, orice ofițer sau alte persoane intervievate în timpul anchetei? Acele persoane au fost responsabile pentru perjuri sau pentru refuzul de a da dovezi? au fost obținute și evaluate dovezi medicale în timpul anchetei? (d) Reclamantul a avut posibilitatea de a participa eficient la anchetă (de exemplu prin depunerea de propuneri, obținând copii ale deciziilor procedurale, inclusiv posibilitatea de a solicita o examinare judiciară a refuzului de a urmări ofițerii)? (e) Autoritățile au evaluat în mod corespunzător proporționalitatea forței utilizate împotriva reclamantului în circumstanțele cazului? Având în vedere art. 38 din Convenție, Guvernul contestat este solicitat să depună o copie a dosarului sau dosarelor referitoare la ancheta în legătură cu acuzațiile reclamantului privind maltraturile. în plicuri sigilate? A fost el obligat să facă acest lucru în temeiul legii ruse? A identificat în mod clar Curtea ca destinatarul de pe plicuri? A existat o încălcare a articolelor 8 și 34 din Convenție, din cauza inspecției și citirii aparente a acestei corespondențe de către personalul penitenciar (cf. Yefimenko c. Rusia , nr. 152/04, §§§ 157-165, 12 februarie 2013)?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă