- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 februarie 2014
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Rizea împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Vasile Rizea, este un național român, care s-a născut în 1953 și locuiește în Pitești. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna E. Dragomir, un avocat practicant la București. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Cambrea, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost implicat într-un caz de fraudă împotriva S.L., G.N., M.M. și M.N. cu privire la vânzarea unei case. Plainele civile ale reclamantului au făcut obiectul dosarului de caz nr. 3387/P/2000 și nr. 486/P/2000. La 28 ianuarie 2003, reclamantul și C.P. A depus o plângere penală și o cerere civilă însoțită de douăzeci și un ofițer de administrație publică și de cele patru persoane private menționate mai sus pentru presupusa corupție la Oficiul Național de Anticorupție.
La 26 mai 2003, Oficiul Național de Anticorupție a trimis plângerea reclamantului la Curtea de Apel Pitești. Procurorul a declarat că o analiză a plângerii reclamantului nu a dezvăluit nici un indiciu sau informații care să justifice o investigație a presupuselor infracțiuni de către un procuror anticorrupție. La 30 mai 2003, procurorul a examinat plângerea reclamantului și a recomandat ca aceasta să fie tratată ca o plângere împotriva deciziilor procurorului în cazurile de fraudă 3387/P/2000 și 486/P/2000. El a confirmat că nu există dovezi că ofițerii administrației publice (inclusiv judecători, procurori) au comis presupusele infracțiuni de corupție. Potrivit Guvernului, procurorul a respins plângerea reclamantului la 18 iunie 2003. Reclamantul s-a plâns în fața Curții de district Pitești.
Hotărârea instanței de primă instanță a fost confirmată de Curtea județului Argeș care a respins recursul reclamantului la punctele de drept la 28 martie 2005. La 16 martie 2004, reclamantul a reiterat plângerea sa împotriva celor 25 de infractori. La 23 martie 2004, procurorul a informat reclamantul că plângerea sa nu a dezvăluit alte acte decât cele invocate în dosarele nr. 3387/P/2000 și 486/P/2000. 11. Insatisfăcute cu o decizie pretenționată procuror atașată Curții de Apel Pitești la 3 iunie 2003, reclamantul și P.C. au depus o plângere în fața Curții de Apel Pitești.
Curtea a respins acțiunea pentru lipsa de substanță la 15 aprilie 2004. El a remarcat că plângerile reclamantului în cazurile de fraudă 3387/P/2000 și 486/P/2000 sunt încă în așteptare înainte ca biroul procurorului să nu fi fost pronunțată nici o decizie de încetare a procedurii penale la 3 iunie 2003. 12. Prin decizia din 29 iunie 2004, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a susținut hotărârea din prima instanță care a respins acțiunea. 13. Între timp, examinarea primei plângeri a reclamantului a fost în așteptare și, în cele din urmă, ar avea ca rezultat decizia pronunțată de Curtea județului Argeș la 28 martie 2005 (a se vedea punctul 8 mai sus). 14. Dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală privind inițiarea unei acțiuni civile legate de procedurile penale sunt următoarele: „Obiectivul unei acțiuni civile este de a stabili răspunderea civilă împotriva inculpatului și a oricărei alte părți care poartă răspundere civilă.
O acțiune civilă poate fi aderată la o acțiune penală în cadrul unui proces penal în cazul în care persoana rănită solicită daune în calitate de partid civil (...)”. „Persoana rănită poate fi aderată la procedura în calitate de partid civil împotriva acuzată sau a inculpatului și împotriva partidului care are răspundere civilă. Asocierea procedurii în calitate de partidă civilă poate fi efectuată fie în timpul anchetei penale, fie în instanță, înainte de a fi citită acuzațiile (...)”. „o persoană rănită care nu a interzis leziunile civile în procesul penal poate aduce în instanța civilă o acțiune de compensare pentru prejudiciu material și moral cauzate de infracțiune. Procesul civil se amânează până la decizia finală din cauza penală (...)”.
„Persoana rănită care poate da în judecată pentru prejudiciu civil în procesul penal poate iniția o acțiune în instanța civilă dacă instanța penală, prin decizia sa finală, nu a rezolvat acțiunea civilă (...)”.
1. The applicant, Mr Vasile Rizea, is a Romanian national, who was born in 1953 and lives in Pitești. He was represented before the Court by Ms E. D. Dragomir, a lawyer practising in Bucharest.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs I. Cambrea, from the Ministry of Foreign Affairs.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicant was involved in a fraud case against S.L., G.N., M.M. and M.N. concerning the sale of a house. The applicant's civil complaints made the object of the case files no. 3387/P/2000 and no. 486/P/2000.
On 28 January 2003 the applicant and P.C. lodged a criminal complaint and a joined civil claim against twenty-one public administration officers and the four above-mentioned private persons for alleged corruption with the National Anticorruption Office.
On 26 May 2003 the National Anticorruption Office remitted the applicant's complaint to the Pitești Court of Appeal. The prosecutor stated that an analysis of the applicant's complaint had disclosed no clues or information warranting an investigation of the alleged crimes by an anticorruption prosecutor.
On 30 May 2003 the prosecutor examined the applicant's complaint and recommended that it be treated as a complaint against the prosecutor's decisions in the fraud cases 3387/P/2000 and 486/P/2000. He confirmed that there was no evidence that the public administration officers (including judges, prosecutors) had committed the alleged corruption offences.
According to the Government, the prosecutor dismissed the applicant's complaint on 18 June 2003. The applicant complained before the Pitești District Court. His complaint was dismissed on 7 October 2004. The judgment of the first-instance court was confirmed by the Argeș County Court which dismissed the applicant's appeal on points of law on 28 March 2005.
On 16 March 2004 the applicant reiterated his complaint against the 25 perpetrators. His complaint was registered as file no. 527/2003.
On 23 March 2004 the prosecutor informed the applicant that his complaint did not disclose other acts than those invoked in case files no. 3387/P/2000 and 486/P/2000.
Unsatisfied with a decision allegedly delivered by the prosecutor attached to the Pitești Court of Appeal on 3 June 2003, the applicant and P.C. lodged a complaint before the Pitești Court of Appeal. The court dismissed the action for lack of substance on 15 April 2004. It noted that the applicant's complaints in the fraud cases 3387/P/2000 and 486/P/2000 were still pending before the prosecutor's office and no decision to discontinue the criminal proceedings had been delivered on 3 June 2003.
By a decision of 29 June 2004, the High Court of Cassation and Justice upheld the first-instance judgment dismissing the action.
In the meantime, the examination of the applicant's first complaint was pending and would eventually result in the decision delivered by the Argeș County Court on 28 March 2005 (see paragraph 8 above).
The relevant provisions of the Code of Criminal Procedure regarding the initiation of a civil action related to criminal proceedings are the following: “The object of a civil action is to establish civil liability against the defendant and any other party that bears civil liability. A civil action may be joined to a criminal action within a criminal trial if the injured person claims for damages as a civil party (...)”. “The injured person may join the proceedings as a civil party against the accused person or the defendant and against the party that bears civil liability. Joining the proceedings as a civil party may be done either during the criminal investigation or in court, before the charges are read out (...)”. “An injured person who did not sue for civil injury in the criminal trial may bring an action in the civil court for compensation for the pecuniary and non-pecuniary damage caused by the offence. The civil trial shall be postponed until a final decision has been given in the criminal case (...)”. “The injured person who can sue for civil injury in the criminal trial may initiate an action in the civil court if the criminal court, by its final decision, has not solved the civil action (...)”.