OKITALOSHIMA OKONDA OSUNGU c. FRANCE et 1 autre requête

Comunicat la 10 februarie 2014 CINQUERES n 76860/11 și 51354/13 Jean-Michel și Anita OKITALOSHIMA OKONDA OSUNGU împotriva Franței și Elisabeth SELPA LOKONGO împotriva Franței introduse la 2 decembrie 2011 și, respectiv, la 7 august 2013 EXPOSAT DE FĂCUTE Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, se pot rezuma după cum urmează: reclamanții sunt resortisanți congolezi cu reședința în Franța și au fiecare dintre copiii care i-au aderat după sosirea lor în această țară, fără a respecta procedura reîntregirii familiei. Reclamanților li s-a refuzat beneficiul prestațiilor familiale pentru acești copii, având în vedere imposibilitatea acestora de a prezenta unul dintre documentele enumerate la articolele L. 512-2 și D. 512-2 din Codul securității sociale. În cazul de față, cel corespunzător situației lor era certificatul de control medical eliberat, pentru fiecare copil, de către Oficiul francez pentru imigrație și integrare (OFII, fosta agenție națională pentru primirea străinilor și migrație - ASEEM) la încheierea procedurii de reîntregire a familiei. Reclamanții au contestat acest refuz în fața instanțelor naționale, care le-au adus în diferite stadii ale procedurii. Cererea nr. 76860/11 Reclamanții, J.-M. și A. Okitaloshima Okonda Osungu, sunt resortisanți congolezi născuți în 1968 și, respectiv, 1976 și rezidenți în Chantepie. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către S. Stadler, avocată la Paris. Începând cu 9 octombrie 2000, reclamanții au locuit în Franța în mod regulat, iar copiii lor, C. și J., născuți în 1994 și, respectiv, 1997, li s-au alăturat în mai 2002. Alți doi copii s-au născut pe teritoriul francez, pentru care reclamanții au primit alocații familiale. Reclamanții au solicitat ca fondul de alocații familiale (CAF) din Ille și Vilaine să beneficieze de prestațiile familiale pentru C. și J. începând cu luna iunie 2002. În lipsa unui răspuns pozitiv, primul reclamant sesizează comisia de apel amiabilă la 27 februarie 2006, aceasta a respins cererea sa, iar reclamanții au contestat această decizie în fața Tribunalului de Securitate Socială din Rennes. Prin hotărârea din 22 martie 2007, acesta din urmă a considerat că reclamanții nu puteau pretinde plata prestațiilor familiale în favoarea C. și J., în lipsa unei justificări a regularității situației acestora din urmă prin prezentarea unuia dintre documentele enumerate la articolele L. 512-2 și D. 512-2 din Codul de securitate socială în versiunea lor în vigoare de la 20 decembrie 2005. Prin hotărârea din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel de la Rennes a condamnat fondul de alocații familiale al Ille și Vilaine la plata prestațiilor familiale datorate în temeiul C. și J., din iunie 2002 până în 19 decembrie 2005, în plus față de dobânda legală și de o mie de euro pentru cheltuielile irepetabile. În schimb, Comisia a confirmat hotărârea din 22 martie 2007 pentru perioada ulterioară datei de 19 decembrie 2005. Judecătorii au considerat că rezultă din textele anterioare legii de finanțare din 19 decembrie 2005 care au limitat condițiile de atribuire a prestațiilor familiale, din jurisprudența Curții de Casație și din articolele 8 și 14 din convenție, că străinii care își aveau reședința în mod regulat în Franța cu copiii lor minori beneficiază de dreptul deplin la prestații familiale și că, prin urmare, reclamanții puteau beneficia de acestea pentru perioada anterioară intrării în vigoare a noului text, fără a putea fi necesar pentru C. Cu toate acestea, au adăugat că legea din 19 decembrie 2005 și decretul său de aplicare din 27 februarie 2006 nu au fost declarate neconstituționale de către Consiliul Constituțional și nici nu au fost cenzurate de către Curte, dispozițiile acestora au fost aplicabile pentru perioada ulterioară datei de 19 decembrie 2005. Prin deliberarea din 7 septembrie 2009, Înalta autoritate de combatere a discriminării și a egalității (HALDE), sesizată de primul reclamant, a considerat că refuzul CIF de a plăti prestații familiale pentru C. și J., pe motiv că certificatele medicale solicitate nu erau produse, constituia o discriminare pe motive de cetățenie contrară, în special la art. 1 Protocolul 1 și art. 8 din convenție, combinate cu art. 14, precum și cu art. 3-1 din Convenția internațională privind drepturile copilului. La 9 decembrie 2010, HALDE a prezentat observații în acest sens în fața Curții de Casație. printr-o hotărâre din 3 iunie 2011, Adunarea Plenară a Curții de Casație a respins recursurile recurentelor și ale CIF. Comisia a considerat că articolele L. 512-2 și D. 512-2 din Codul de securitate socială, care condiționa plata prestațiilor familiale de prezentarea unui document care atestă intrarea regulată a copiilor străini în Franța și, în special pentru copiii intrați în reîntregirea familiei, a certificatului medical eliberat deOFII, aveau un caracter obiectiv justificat de necesitatea, într-o stare democratică, de a exercita un control al condițiilor de îngrijire a copiilor și de a nu aduce atingere în mod disproporționat dreptului la viața de familie garantat prin art. 8 și 14 din Convenție și nici nu au încălcat dispozițiile art. 3-1 din Convenția internațională privind drepturile copilului. Cererea nr. 51354/13 Recurenta, E. Selpa Lokongo, este o resortisantă congoleză născută în 1975 și rezidentă în Tournefoides. Aceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Flor Tercero, avocat în Toulouse. Recurenta își are reședința în Franța în mod regulat din ianuarie 2005. Fiica sa T. D. s-a alăturat acesteia la 28 septembrie 2008. Recurenta a solicitat plata prestațiilor familiale, care i-au fost refuzate de CAF de la Haute-Garonne la 30 noiembrie 2009 și de către Comisia pentru căile de atac amiabile la 3 martie 2010. Prin decizia din 20 iulie 2011, Tribunalul pentru afaceri de securitate socială din Haute-Garonne a acordat recurentei beneficiul prestațiilor familiale pentru fiica sa începând cu luna octombrie 2008, cu condiția ca aceasta să îndeplinească condițiile de drept pentru orice alocare, cu excepția documentelor prevăzute la articolul D. 512-2 din Codul de securitate socială, cu executare provizorie și interese legale. Judecătorii au considerat că acest articol ar trebui eliminat din moment ce introducea o discriminare între copiii străini, nu din motive rezonabile de interes public, ci din cauza unor condiții administrative formale, care nu erau în interesul superior al copilului. Acestea au exclus argumentul din CIF potrivit căruia această discriminare se baza pe motive de interes public și de sănătate publică, observând că, în acest caz, furnizarea certificatului medical al AEM ar trebui să fie necesară pentru orice copil străin. Prin hotărârea din 7 februarie 2013, Curtea de Apel din Toulouse a infirmat hotărârea din 20 iulie 2011 și a declarat că reclamanta nu putea să beneficieze de prestațiile familiale în temeiul fiicei sale. 512-2 din Codul de securitate socială aveau un caracter obiectiv, justificat de necesitatea, într-o stare democratică, de a exercita un control al condițiilor de îngrijire a copiilor și de a nu aduce atingere disproporționat dreptului la viața de familie garantat prin articolele 8 și 14 din convenție și nici nu au încălcat dispozițiile articolului 3-1 din Convenția internațională privind drepturile copilului. De asemenea, Comisia a adăugat că nu aduceau o atingere disproporționată principiului egalității de tratament a rezidenților pe termen lung cu cetățenii oricărui stat membru al Uniunii Europene. Dispozițiile relevante din Codul de securitate socială, astfel cum rezultă din Legea din 19 decembrie 2005 și din Decretul din 27 februarie 2006, sunt următoarele: Beneficiază de dreptul deplin de prestații familiale în condițiile stabilite de prezenta carte resortisanții statelor membre ale Comunității Europene, ai celorlalte state părți la Hotărârea privind Spațiul Economic European și ale Confederației Elvețiane care îndeplinesc condițiile necesare pentru a locui cu regularitate în Franța, reședința fiind apreciată în condițiile stabilite pentru aplicarea art. L. 512-1. Beneficiază, de asemenea, de dreptul deplin de prestații familiale în condițiile prevăzute de prezenta carte străinii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru al Comunității Europene, ai unui alt stat parte la Hotărârea privind Spațiul Economic European sau Confederația Elvețiană, titularii unui titlu solicitat de aceștia în temeiul actelor cu putere de lege sau al normelor administrative, al tratatelor sau al acordurilor internaționale pentru a locui cu regularitate în Franța. Acești străini beneficiază de prestații familiale cu condiția să se justifice, pentru copiii care se află în grija lor și în cadrul cărora sunt solicitate prestații familiale, una dintre următoarele situații: - nașterea lor în Franța; - intrarea lor în mod regulat în cadrul procedurii de reîntregire a familiei menționate în Cartea IV a Codului de intrare și ședere a străinilor și de azil; - calitatea lor de membru de familie de refugiat; - calitatea lor de copil de străin titular al cardului de ședere menționat în art. L. 313-11 din Codul de intrare și ședere a străinilor și al dreptului de azil; - calitatea lor de copil al unui străin titular al unui permis de ședere menționat în art. L. 313-13 din același cod; - calitatea lor de copil al unui străin titular al unuia dintre permisele de ședere menționate în art. L. 313-8 din același cod; - calitatea lor de copil al unui străin titular al cardului de ședere menționat în art. 7 Articolul L. 313-11 din același cod, cu condiția ca copilul sau copiii în cauză să fi intrat în Franța cel târziu în același timp cu unul dintre părinții lor titulari ai cardului menționat anterior. Un decret stabilește lista titlurilor și justificărilor care atestă regularitatea intrării și șederii beneficiarilor străini și stabilește, de asemenea, natura documentelor solicitate pentru a justifica faptul că copiii pe care acești străini îi au în întreținere și pentru care sunt solicitate prestații familiale îndeplinesc condițiile prevăzute la paragrafele precedente. Corectitudinea intrării și șederii copiilor străini aflați în întreținerea beneficiarului și în temeiul căreia acesta solicită prestații familiale este justificată de prezentarea unuia dintre următoarele documente: Extract din certificatul de naștere în Franța; Certificatul de control medical al copilului eliberat de Oficiul francez pentru imigrație și integrare după încheierea procedurii de introducere sau admitere la ședere în cadrul reîntregirii familiei; Libretul de familie eliberat de Oficiul francez pentru protecția refugiaților și apatrizi sau, în caz contrar, un certificat de naștere întocmit, după caz, de acest oficiu, în cazul în care copilul este membru de familie al unui refugiat, al unui apatrid sau al unui beneficiar de protecție subsidiară. În cazul în care copilul nu este copilul refugiatului, al apatridului sau al beneficiarului protecției subsidiare, acest certificat de naștere este însoțit de o hotărâre în care se încredințează tutela acestui copil în străinătate care solicită să beneficieze de prestațiile familiale; Visa eliberată de autoritatea consulară și care conține numele copilului unui străin titular al permisului de ședere menționat la articolul L. 313-8 sau la art. 5 din articolul L. 313-11 din Codul intrării și șederii străinilor și al dreptului de azil; Atestare eliberată de autoritatea prefecțională, care precizează că copilul a intrat în Franța cel târziu în același timp cu unul dintre părinții săi admiși la ședere în temeiul art. 7 din art. L. 313-11 din Codul de intrare și ședere a străinilor și al dreptului de azil sau al art. 6 din Hotărârea franco-algerian din 27 decembrie 1968 modificat; Titlul de ședere eliberat în străinătate cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani, în condițiile prevăzute la articolul L. 311-3 din Codul de intrare și ședere a străinilor și al dreptului de azil. Aceasta este justificată, de asemenea, pentru copiii majori care acordă dreptul la prestații familiale, de unul dintre titlurile menționate la articolul D. 512-1. Evoluțiile jurisprudenței Prin hotărârea din 6 decembrie 2006, Curtea de Casație, care a aplicat Codul de securitate socială în versiunea sa anterioară legii din 19 decembrie 2005, a considerat că faptul de a condiționa producția de o justificare a regularității șederii copiilor minori de beneficiul prestațiilor familiale a adus o atingere disproporționată principiului nediscriminării și dreptului la protecția vieții de familie. Prin decizia din 15 decembrie 2005, Consiliul Constituțional a validat dispoziția în cauză din legea din 19 decembrie 2005, din următoarele motive 15. Considerând, în primul rând, că procedura de reîntregire a familiei stabilită prin Cartea IV a Codului de intrare și ședere a străinilor și a dreptului de azil este o garanție legală a dreptului străinilor stabilite în mod stabil și regulat în Franța de a duce o viață de familie normală; întrucât această procedură nu ignoră nici al zecelea paragraf din Constituția din 1946, nici principiul egalității, din moment ce stabilește în acest sens norme adecvate și proporționale; întrucât, în special, aceasta nu interzice derogarea de la regula conform căreia reîntregirea familiei nu poate fi solicitată decât pentru copiii care locuiesc în afara Franței la data cererii; 16. Considerând, în al doilea rând, că, prin adoptarea dispoziției contestate, legiuitorul a intenționat să evite ca acordarea prestațiilor familiale pentru copiii intrați în Franța care nu cunoșteau regulile reîntregirii familiale să le priveze de eficiență și să încurajeze un resortisant străin să-și aducă copiii fără a fi verificat capacitatea sa de a le oferi condiții de viață și de locuit decente, care sunt cele care precedă în Franța, țara gazdă; întrucât, prin această apreciere, legiuitorul nu a efectuat, între cerințele constituționale în cauză, o conciliere vădit dezechilibrată; 17. Având în vedere, în al treilea rând, că diferența stabilită de legislator între copiii care au intrat în Franța în cadrul procedurii de reîntregire a familiei și cei care au intrat în această procedură este în legătură cu obiectivul pe care și l-a stabilit; întrucât, prin urmare, trebuie respins motivul întemeiat pe o ruptură de egalitate; 18. Cu toate acestea, având în vedere că, atunci când se va proceda, în cadrul procedurii de reîntregire a familiei, la rectificarea situației unui copil care a intrat deja în Franța, acest copil va trebui să deschidă dreptul la prestații familiale Prin două hotărâri de adunare plenară din 3 iunie 2011 (inclusiv cea care dă naștere cererii nr. 76860/11), Curtea de Casație a estimat că noile articole L. 512-2 și D. 512-2 din Codul de securitate socială aveau un caracter obiectiv justificat de necesitatea, într-un stat democratic, de a exercita un control al condițiilor de îngrijire a copiilor și de a nu aduce atingere în mod disproporționat dreptului la viața de familie garantat prin articolele 8 și 14 din convenție și nici nu au încălcat dispozițiile articolului 3-1 din Convenția internațională privind drepturile copilului. Cu toate acestea, prin două hotărâri de sesiune plenară din 5 aprilie 2013, Curtea de Casație a hotărât că aceste texte nu se pot aplica în cazul în care persoanele interesate erau resortisanți ai unei țări asociate Comunității Europene (devenită Uniune Europeană) printr-un acord care interzice orice discriminare pe motive de cetățenie în domeniul prestațiilor familiale, precum Turcia și Algeria în cazul de față. Autoritățile administrative precum HALDE și Protecția Copilului (în special într-un aviz din 9 iunie 2004) au considerat că distincția făcută pentru acordarea prestațiilor familiale este contrară principiului nediscriminării stabilit de Convenție. Invocând articolele 14 din Convenție coroborate cu art. 8, precum și art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul 1 privind cererea nr. 76860/11, reclamanții se plâng că refuzul de a le acorda prestațiile familiale a constituit o discriminare în detrimentul copiilor care au intrat în Franța în afara cadrului reîntregirii familiei. Având în vedere refuzul de a le atribui prestații familiale în circumstanțele cazului, reclamanții au fost victime ale discriminării pe motive de origine națională sau de naștere, încălcând dispozițiile articolului 14 din Convenția combinată cu art. 8 (și încălcând art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul 1 în ceea ce privește cererea nr. 76860/11) Guvernul va dori să precizeze Curții eventualele modalități prin care reclamanții, în circumstanțele speței, să poată remedia nerespectarea inițială a procedurii formale de reîntregire a familiei în vederea obținerii prestațiilor familiale pentru copiii în cauză.

Communiquée le 10 février 2014

CINQUIÈME SECTION

Requêtes n

os

76860/11 et 51354/13

Jean-Michel et Anita OKITALOSHIMA OKONDA OSUNGU

contre la France

et Elisabeth SELPA LOKONGO contre la France

introduites respectivement

le 2 décembre 2011 et le 7 août 2013

EXPOSÉ DES FAITS

A.

Les circonstances de l'espèce

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

Les requérants sont des ressortissants congolais résidant régulièrement en France. Ils ont chacun des enfants les ayant rejoints postérieurement à leur arrivée dans ce pays, sans respecter la procédure du regroupement familial.

Les requérants se virent refuser le bénéfice des prestations familiales pour ces enfants, compte tenu de l'impossibilité pour eux de produire l'un des documents énumérés aux articles L. 512-2 et D. 512-2 du code de la sécurité sociale. En l'espèce, celui correspondant à leur situation était le certificat de contrôle médical délivré, pour chaque enfant, par l'office français de l'immigration et de l'intégration (OFII, anciennement agence nationale de l'accueil des étrangers et des migrations - ANAEM) au terme de la procédure de regroupement familial.

Les requérants contestèrent ce refus devant les juridictions nationales, lesquelles les déboutèrent à différents stades de la procédure.

1.

Requête n

o

76860/11

Les requérants, J.-M. et A. Okitaloshima Okonda Osungu, sont des ressortissants congolais nés respectivement en 1968 et en 1976 et résidant à Chantepie. Ils sont représentés devant la Cour par M

e

S. Stadler, avocate à Paris.

Les requérants résident régulièrement en France depuis le 9

octobre

Les requérants demandèrent à la caisse d'allocations familiales (CAF) d'Ille et Vilaine le bénéfice des prestations familiales pour C. et J. à compter du mois de juin 2002.

Faute de réponse positive, le premier requérant saisit la commission de recours amiable le 27 février 2006. Celle-ci rejeta sa demande. Les requérants contestèrent cette décision devant le tribunal des affaires de sécurité sociale de Rennes.

Par un jugement du 22 mars 2007, ce dernier jugea que les requérants ne pouvaient prétendre au versement des prestations familiales en faveur de C. et J., en l'absence de justification de la régularité de la situation de ces derniers par production d'un des documents énumérés aux articles L. 512-2 et D. 512-2 du code de la sécurité sociale dans leur version en vigueur depuis le 20 décembre 2005. Les requérants interjetèrent appel.

Par arrêt du 28 janvier 2009, la cour d'appel de Rennes condamna la caisse d'allocations familiales d'Ille et Vilaine à leur verser les prestations familiales dues au titre de C. et J., du mois de juin 2002 au 19 décembre 2005, outre les intérêts légaux et mille euros au titre des frais irrépétibles. En revanche, elle confirma le jugement du 22 mars 2007 pour la période postérieure au 19 décembre 2005. Les juges estimèrent qu'il résultait des textes antérieurs à la loi de finance du 19 décembre 2005 ayant restreint les conditions d'attribution des prestations familiales, de la jurisprudence de la Cour de cassation et des articles 8 et 14 de la Convention, que les étrangers résidant régulièrement en France avec leurs enfants mineurs bénéficiaient de plein droit des prestations familiales, et que les requérants pouvaient donc en bénéficier pour la période antérieure à l'entrée en vigueur du nouveau texte, sans qu'il puisse être exigé pour C. et J. un certificat médical. En revanche, ils ajoutèrent que la loi du 19 décembre 2005 et son décret d'application du 27 février 2006 n'ayant pas été déclarés inconstitutionnels par le Conseil constitutionnel ni censurés par la Cour, leurs dispositions étaient applicables pour la période postérieure au 19 décembre 2005. Les requérants se pourvurent en cassation. La CAF forma pourvoi incident.

Par délibération du 7 septembre 2009, la Haute autorité de lutte contre les discriminations et pour l'égalité (HALDE), saisie par le premier requérant, estima que le refus de la CAF de verser des prestations familiales pour C. et J., aux motifs que les certificats médicaux demandés n'étaient pas produits, constituait une discrimination fondée sur la nationalité contraire, notamment, à l'article 1

du Protocole 1 et à l'article 8 de la Convention, combinés avec son article 14, ainsi qu'à l'article 3-1 de la Convention internationale des droits de l'enfant.

Le 9 décembre 2010, la HALDE présenta des observations en ce sens devant la Cour de cassation.

Par un arrêt du 3 juin 2011, l'assemblée plénière de la Cour de cassation rejeta les pourvois des requérants et de la CAF. Elle estima que les articles L. 512-2 et D. 512-2 du code de la sécurité sociale, subordonnant le versement des prestations familiales à la production d'un document attestant d'une entrée régulière des enfants étrangers en France et, en particulier pour les enfants entrés au titre du regroupement familial, du certificat médical délivré par l'OFII, revêtaient un caractère objectif justifié par la nécessité dans un état démocratique d'exercer un contrôle des conditions d'accueil des enfants et ne portaient pas une atteinte disproportionnée au droit à la vie familiale garanti par les article 8 et 14 de la Convention ni ne méconnaissaient les dispositions de l'article 3-1 de la Convention internationale des droits de l'enfant.

2.

Requête n

o

51354/13

La requérante, E. Selpa Lokongo, est une ressortissante congolaise née en 1975 et résidant à Tournefeuille. Elle est représentée devant la Cour par M

e

Flor Tercero, avocate à Toulouse.

La requérante réside régulièrement en France depuis janvier 2005. Sa fille T. D. la rejoignit le 28 septembre 2008. La requérante sollicita le versement de prestations familiales, qui lui furent refusées par la CAF de la Haute-Garonne le 30 novembre 2009 et par la commission des recours amiables le 3 mars 2010.

Par une décision du 20 juillet 2011, le tribunal des affaires de sécurité sociale de la Haute-Garonne accorda à la requérante le bénéfice des prestations familiales pour sa fille à compter du mois d'octobre 2008, sous réserve qu'elle remplisse les conditions de droit de tout allocataire, abstraction faite des documents exigés par l'article D. 512-2 du code de la sécurité sociale, avec exécution provisoire et intérêts légaux. Les juges estimèrent que cet article devait être écarté dès lors qu'il introduisait une discrimination entre les enfants étrangers, non pas pour une considération raisonnable d'intérêt public, mais en raison de conditions administratives formelles, étrangères à l'intérêt supérieur de l'enfant. Ils écartèrent l'argument de la CAF selon lequel cette discrimination était fondée sur un souci d'intérêt public et de santé publique, observant que si tel était le cas, la fourniture du certificat médical de l'ANAEM devrait être exigée pour tout enfant étranger. La CAF interjeta appel.

Par arrêt du 7 février 2013, la cour d'appel de Toulouse infirma le jugement du 20 juillet 2011 et dit que la requérante ne pouvait prétendre au bénéfice des prestations familiales au titre de sa fille. Elle estima que les articles L. 512-2 et D. 512-2 du code de la sécurité sociale revêtaient un caractère objectif justifié par la nécessité dans un état démocratique d'exercer un contrôle des conditions d'accueil des enfants et ne portaient pas une atteinte disproportionnée au droit à la vie familiale garanti par les articles 8 et 14 de la Convention ni ne méconnaissaient les dispositions de l'article 3-1 de la Convention internationale des droits de l'enfant. Elle ajouta qu'ils ne portaient pas non plus une atteinte disproportionnée au principe d'égalité de traitement des résidents de longue durée avec les citoyens de tout État membre de l'Union européenne.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

1.

Le code de la sécurité sociale

Les dispositions pertinentes du code de la sécurité sociale, tels qu'elles résultent de la loi du 19 décembre 2005 et du décret du 27 février 2006, sont les suivantes

:

Article L. 512-2

«

Bénéficient de plein droit des prestations familiales dans les conditions fixées par le présent livre les ressortissants des États membres de la Communauté européenne, des autres États parties à l'accord sur l'Espace économique européen et de la Confédération suisse qui remplissent les conditions exigées pour résider régulièrement en France, la résidence étant appréciée dans les conditions fixées pour l'application de l'article

L. 512-1.

Bénéficient également de plein droit des prestations familiales dans les conditions fixées par le présent livre les étrangers non ressortissants d'un État membre de la Communauté européenne, d'un autre État partie à l'accord sur l'Espace économique européen ou de la Confédération suisse, titulaires d'un titre exigé d'eux en vertu soit de dispositions législatives ou réglementaires, soit de traités ou accords internationaux pour résider régulièrement en France.

Ces étrangers bénéficient des prestations familiales sous réserve qu'il soit justifié, pour les enfants qui sont à leur charge et au titre desquels les prestations familiales sont demandées, de l'une des situations suivantes :

- leur naissance en France ;

- leur entrée régulière dans le cadre de la procédure de regroupement familial visée au livre IV du code de l'entrée et du séjour des étrangers et du droit d'asile ;

- leur qualité de membre de famille de réfugié ;

- leur qualité d'enfant d'étranger titulaire de la carte de séjour mentionnée au 10

o

de l'article

L. 313-11 du code de l'entrée et du séjour des étrangers

et du droit d'asile ;

- leur qualité d'enfant d'étranger titulaire de la carte de séjour mentionnée à l'article

L. 313-13

du même code ;

- leur qualité d'enfant d'étranger titulaire de l'une des cartes de séjour mentionnées à l'article L. 313-8 du même code ;

- leur qualité d'enfant d'étranger titulaire de la carte de séjour mentionnée au 7

o

de l'article L. 313-11 du même code à la condition que le ou les enfants en cause soient entrés en France au plus tard en même temps que l'un de leurs parents titulaires de la carte susmentionnée.

Un décret fixe la liste des titres et justifications attestant de la régularité de l'entrée et du séjour des bénéficiaires étrangers. Il détermine également la nature des documents exigés pour justifier que les enfants que ces étrangers ont à charge et au titre desquels des prestations familiales sont demandées remplissent les conditions prévues aux alinéas précédents.

»

Article D. 512-2

«

La régularité de l'entrée et du séjour des enfants étrangers que le bénéficiaire a à charge et au titre desquels il demande des prestations familiales est justifiée par la production de l'un des documents suivants :

1

o

Extrait d'acte de naissance en France ;

2

o

Certificat de contrôle médical de l'enfant, délivré par l'Office français de l'immigration et de l'intégration à l'issue de la procédure d'introduction ou d'admission au séjour au titre du regroupement familial ;

3

o

Livret de famille délivré par l'Office français de protection des réfugiés et apatrides ou, à défaut, un acte de naissance établi, le cas échéant, par cet office, lorsque l'enfant est membre de famille d'un réfugié, d'un apatride ou d'un bénéficiaire de la protection subsidiaire. Lorsque l'enfant n'est pas l'enfant du réfugié, de l'apatride ou du bénéficiaire de la protection subsidiaire, cet acte de naissance est accompagné d'un jugement confiant la tutelle de cet enfant à l'étranger qui demande à bénéficier des prestations familiales ;

4

o

Visa délivré par l'autorité consulaire et comportant le nom de l'enfant d'un étranger titulaire de la carte de séjour mentionnée à l'article L. 313-8 ou au 5

o

de l'article L. 313-11 du code de l'entrée et du séjour des étrangers et du droit d'asile ;

5

o

Attestation délivrée par l'autorité préfectorale, précisant que l'enfant est entré en France au plus tard en même temps que l'un de ses parents admis au séjour sur le fondement du 7

o

de l'article L. 313-11 du code de l'entrée et du séjour des étrangers et du droit d'asile ou du 5

o

de l'article 6 de l'accord franco-algérien du 27 décembre 1968 modifié ;

6

o

Titre de séjour délivré à l'étranger âgé de seize à dix-huit ans dans les conditions fixées par l'article L. 311-3 du code de l'entrée et du séjour des étrangers et du droit d'asile.

Elle est également justifiée, pour les enfants majeurs ouvrant droit aux prestations familiales, par l'un des titres mentionnés à l'article D. 512-1.

»

2.

L'évolution de la jurisprudence

Par un arrêt du 6 décembre 2006, la Cour de cassation, appliquant le code de la sécurité sociale dans sa version antérieure à loi du 19 décembre 2005, a jugé que le fait de subordonner à la production d'un justificatif de la régularité du séjour des enfants mineurs le bénéfice des prestations familiales portait une atteinte disproportionnée au principe de non-discrimination et au droit à la protection de la vie familiale.

Par décision du 15 décembre 2005, le Conseil constitutionnel a validé la disposition concernée de la loi du 19 décembre 2005, pour les motifs suivants

:

«

».

Par deux arrêts d'assemblée plénière du 3 juin 2011 (dont celui donnant lieu à la requête n

o

76860/11), la Cour de cassation a estimé que les nouveaux articles L. 512-2 et D. 512-2 du code de la sécurité sociale revêtaient un caractère objectif justifié par la nécessité, dans un Etat démocratique, d'exercer un contrôle des conditions d'accueil des enfants et ne portaient pas une atteinte disproportionnée au droit à la vie familiale garanti par les article 8 et 14 de la Convention ni ne méconnaissaient les dispositions de l'article 3-1 de la Convention internationale des droits de l'enfant.

Néanmoins, par deux arrêts d'assemblée plénière du 5 avril 2013, la Cour de cassation a jugé que ces textes ne pouvaient s'appliquer lorsque les intéressés étaient ressortissants d'un pays lié à la Communauté européenne (devenue Union européenne) par un accord interdisant toute discrimination fondée sur la nationalité dans le domaine des prestations familiales, à l'instar de la Turquie et de l'Algérie dans les cas d'espèce.

Des autorités administratives telles que la HALDE et la Défenseure des enfants (notamment dans un avis du 9 juin 2004) ont estimé que la distinction réalisée pour l'attribution des prestations familiales était contraire au principe de non-discrimination posé par la Convention.

GRIEFS

Invoquant les articles 14 de la Convention combiné avec l'article 8, ainsi que l'article 14 combiné à l'article 1 du Protocole 1 s'agissant de la requête n

o

76860/11, les requérants se plaignent de ce que le refus de leur accorder les prestations familiales a constitué une discrimination aux dépens des enfants entrés en France en dehors du cadre du regroupement familial.

QUESTIONS AUX PARTIES

Compte tenu du refus de leur attribuer des prestations familiales dans les circonstances de l'espèce, les requérants ont-t-ils été victimes d'une discrimination fondée sur l'origine nationale ou la naissance, en violation des dispositions de l'article 14 de la Convention combiné avec l'article 8, (ainsi qu'en violation de l'article 14 combiné avec l'article 1 du Protocole 1 s'agissant de la requête n

o

76860/11)

?

Le Gouvernement voudra bien préciser à la Cour les modalités éventuelles permettant aux requérants, dans les circonstances de l'espèce, de pallier le non-respect initial de la procédure formelle du regroupement familial en vue de l'obtention des prestations familiales au titre des enfants concernés.