Comunicat la 23 mai 2018 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 17348/18 E împotriva Franței introdusă la 10 aprilie 2018 EXPOSAT DE FAȚĂ Circumstanțele din speță Reclamanții, M E (prima reclamantă A treia, a patra și, respectiv, a cincea cerere s-au născut în 2014. Reclamanții își au reședința în Apabona și sunt reprezentați de dl Caroline Mecary, avocată la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primii doi reclamanți s-au căsătorit în 2001. Primii trei, patru și cinci reclamanți s-au născut în Ghana. La 2 mai 2014 în această țară, certificatul lor de naștere indică faptul că prima reclamantă este mama lor și că al doilea reclamant este tatăl lor. Primii doi solicitanți au sesizat ambasada Franței în a La 15 septembrie 2014, procurorul Republicii Nantes l-a informat pe cel de-al doilea reclamant că, întrucât copiii au încheiat un contract de gestație pentru alții, interzis prin art. 16-7 din Codul civil francez, acesta a decis să se strecoare la transcrierea actelor de naștere în așteptarea cancelariei. La 3 aprilie 2015, reclamanții au trimis procurorul Republicii Nantes în fața Tribunalului de Mare Instanță din același oraș, în scopul de a obține transcrierea actelor de naștere. Tribunalul le-a acordat câștig de cauză printr-o hotărâre din 17 septembrie 2015. Parchetul Nantes a solicitat această hotărâre în fața Tribunalului de apel din Rennes. Primii doi reclamanți au subliniat în special faptul că refuzul de transcriere a actelor de naștere ducea la încălcarea articolelor 8 și 14 din convenție. Curtea de apel a confirmat hotărârea din 17 septembrie 2015 printr-o hotărâre din 6 martie 2017. (...) Având în vedere (...) că judecătorul, sesizat cu privire la o cerere de transcriere a certificatului de naștere în registrele statului civil francez, este obligat să examineze problema în lumina articolului 8 din Convenție (...), care garantează copilului, al cărui interes superior este o considerație primordială în toate deciziile în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Convenția internațională privind drepturile copilului, dreptul la respectarea vieții sale private și de familie (...) întrucât procuratura pentru a spune că actele de naștere în litigiu nu sunt conforme realității în sensul art. 47 din Codul civil în sensul că ele indică numele [primei reclamante], în timp ce ea nu a născut, acționează o legătură exclusivă a maternității cu actul , ignorând, pe de o parte, realitatea pe care o de drept străin care o declară (...) ca mamă legală (...) în conformitate cu normele de drept aplicabile în Ghana în care au fost create actele de naștere, ceea ce este în conformitate cu legăturile emoționale, educative și familiale care unesc [copiii] atât [al doilea reclamant, cât și prima reclamantă], părinții lor de intenție, pe de altă parte, realitatea și sinceritatea voinței cuplurilor În orice caz, filiația părintească a copiilor este stabilită în mod legal între [al doilea reclamant] și cei trei copii, în calitate de tată legal, în lipsa datelor externe sau [d (Qu.) Un refuz al cererii de transcriere nu se poate opune unui drept dobândit în mod regulat în străinătate, chiar dacă acest refuz ar avea drept consecință necunoașterea principiului continuității statutului personal, de a aduce atingere drepturilor garantate prin convențiile internaționale ratificate de Franța, în special dreptul la respectarea vieții private și familiale a copiilor ; Fie ca marja de apreciere de care dispun statele în sensul convenției (...) să fie atenuată în ceea ce privește filiația și confidențialitatea de culpă Faptul că transcrierea certificatelor de naștere este în conformitate cu interesul superior al celor trei copii, care este de a beneficia de protecția și educația cuplului parental, de stabilitatea legăturilor familiale și afective, de continuitatea comunității de viață efectivă și are pe deplin pe care le împărtășesc cu părinții lor, de a avea o legătură juridică atât față de tatăl lor, cât și față de mama lor, permițându-le integrarea lor deplină în familia lor și înscrierea lor pe libretul de familie al părinților lor Că interesul superior al copiilor implică recunoașterea situației constituite în străinătate în conformitate cu legea străină pentru a le garanta pe teritoriul național, dreptul la respectarea identității lor, a cărei filiație și naționalitate franceză constituie un aspect esențial; (...) Pe care [copiii] îi au pe baza certificatelor de naștere întocmite de autoritățile Ghanene numai dintr-o singură filiație maternă, în persoana [primei recurente] Fie ca primii judecători, pentru a fi îndreptățiți la cererea de transcriere, după ce au arătat că actele de naștere în litigiu au fost legalizate de Secțiunea consulară a ambasadei Ghana din Franța la 15 iulie 2014, că autenticitatea actelor stabilite în Într-adevăr, actele de nastere ale copiilor sunt regulate în forma, fiind întocmite în conformitate cu legea ghaneză, amintindu-se că legea străină este singura competentă pentru a determina formele în care actele de la statul civil sunt redactate, traduse în limba franceză și legalizate de către autoritățile competente, iar ministerul public nu invocă niciun element relevant de natură să pună în discuție forța probatorie a actelor din statul civil ghanean prin aplicarea articolului 47 din Codul civil, acest text de instituire a unei prezumții de legalitate a actului civil stabilit în străinătate în conformitate cu formele utilizate în țara în care a fost întocmit, cu excepția cazurilor de fraudă, ceea ce nu se demonstrează a fi o fraudă, ceea ce nu este demonstrat. Prin urmare, faptul că procurorul public nu aduce dovada că actele de naștere în litigiu nu sunt conforme cu realitatea în sensul articolului 47 din Codul civil, iar copiii nu pot fi privați de filiația maternă și părintească pe care le-o recunoaște dreptul ghanean, care corespunde realității legăturilor familiale dintre cei trei copii [primei reclamante și celui de-al doilea reclamant] Cu privire la faptul că, în căutarea soluției celei mai potrivite pentru interesul superior al copilului, ca subiect de drept, judecătorul contribuie la coeziunea socială, punând capăt incertitudinii și nesiguranței juridice care afectează statutul copiilor care trăiesc cu unul sau cu părinții francezi, născuți în străinătate într-o țară în care practica gestației pentru alții este conformă cu legea, pretinzând principiul egalității tuturor copiilor indiferent de naștere, în conformitate cu art. 14 din Convenție (...), dar fără a fi totuși pus sub semnul întrebării principiul ordinii publice de prohibiție a gestației pentru alții în Franța, prevăzut la art. 16 - și 16-9 din Codul civil și reprimat la art. 227 Faptul că actele de naștere în litigiu care fac să apară filiația părintească și maternă de la adresa (al treilea, al patrulea și al cincilea solicitant) sunt în conformitate cu realitatea în sensul articolului 47 din Codul civil Prin urmare, hotărârea pronunțată va fi confirmată în ceea ce privește cererea de transcriere a actelor de naștere [al treilea, al patrulea și al cincilea solicitant], născuți în străinătate; (...) La 14 martie 2018, a fost sesizată cu un recurs formulat de procurorul general în apropierea tribunalului de apel din Rennes, prima cameră civilă a Curții de Casație Casa la Hotărârea din 6 martie 2017 în măsura în care a decretat transcrierea actelor de naștere, dar numai în măsura în care acestea indicau faptul că al treilea, al patrulea și al cincilea reclamant se născuseră din partea primei reclamante. Spunând că nu a avut loc nici o concediere, ea a dispus transcrierea lor în măsura în care acestea au indicat cel de-al doilea reclamant ca fiind tatăl acestora. Hotărârea sa este astfel motivată (...) Așteptând, în conformitate cu acest text, ca orice act de la starea civilă a francezilor și a străinilor făcut în țări străine și redactat în forme uzate în această țară să fie autentic, cu excepția cazului în care alte acte sau monede deținute, date externe sau elemente obținute din actul propriu-zis stabilesc, după caz, după orice verificare utilă, că acest act este ilegal, falsificat sau că faptele declarate în acesta nu corespund realității; întrucât, în ceea ce privește desemnarea mamei în actele de naștere, realitatea, în sensul acestui text, este realitatea de la gine; În conformitate cu hotărârea atacată, care a fost adoptată de autoritățile Ghaneene [al treilea, al patrulea și al cincilea solicitant] au fost născuți (...) la Accra (Ghana), [al doilea reclamant și al primei reclamante], soția sa, ambele de cetățenie franceză; întrucât, procurorul republicii aproape de tribunalul de mari instanțe de persoane care nu au dat curs cererii (...) având ca obiect transcrierea actelor de naștere, în registrele statului civil consular francez, din cauza unei suspiciuni de recurs la o convenție de gestație pentru alții, acestea din urmă au fost atribuite în acest scop; Prevăzut că, pentru a ordona transcrierea actelor de naștere ale copiilor în sensul că desemnează [prima reclamantă] în calitate de mamă, hotărârea se face după ce a constatat că nu a născut copii, rețin că realitatea, în sensul articolului 47 din Codul civil, este realitatea materială a evenimentului declarat, dar, de asemenea, cea care există în mod legal în ziua în care certificatul de naștere străin este întocmit; Prin hotărârea pronunțată astfel, instanța de judecată a încălcat textul: (...) Dreptul și practica internă relevantă Curtea face trimitere mutatis mutandis la dreptul și practica internă astfel cum se află ele expuse în Hotărârile Mensson c. France 65192/11, §§ 29-36, CEDH 2014 (extras)), Labassee c. France 65941/11, § 18-27, 26 iunie 2014) și Foulon și Bouvet c. Franța 9063/14 și 10410/14, §§ 35-38, 21 iulie 2016). Aceasta constată că jurisprudența Curții de Casație a evoluat de atunci. Curtea de Casație a confirmat că, în cazul în care transcrierea în registrele de stare civilă franceză a certificatului de naștere străin al unui copil născut în străinătate în afara teritoriului este posibilă, cu condiția ca acesta să nu fie numit tată al tatălui biologic, ea nu a fost legalizată în măsura în care actul de naștere străin desemnează ca mamă mama de intenție, prin urmare, nu este vorba despre femeia care a născut copilul în cauză (Civ. , 5 iul. 2017, n 824 (15-28.597) și 825 (16 16.901 și 16-50.005)). Cu toate acestea, aceasta a statuat că copilul născut în străinătate ca urmare a unei gestații pentru alții putea fi adoptat de comun sau de soțul tatălui biologic (Civ. 1, 5 iul. 2017, n 824 (15-28.597), 825 (16-16.901 și 16-50.005) și 826 (16-16.455). La acest punct sunt redactate Hotărârile nr. 824 și 825. (...) Prevăzut numai în termenii articolului 8 din Convenție (...) Prevăzut că refuzul de transcriere a filiației materne de intenție, în cazul în care copilul s-a născut în străinătate în afara teritoriului unei convenții de gestație pentru alții, rezultă din lege și are un scop legitim în acest scop, tinde spre protecția copilului și a mamei surogat și are ca scop descurajarea acestei practici, interzisă prin articolele 16-7 și 9 din Codul civil; Așteptând ca acest refuz de transcriere să nu aducă o atingere disproporționată dreptului la respectarea vieții private și de familie a copiilor, având în vedere scopul legitim urmărit; întrucât, în fapt, mai întâi, îngrijirea copiilor în căminul constituit de tatăl lor și de soția sa nu mai este pusă în discuție de autoritățile franceze, care eliberează certificate de cetățenie franceză copiilor născuți într-o gestație pentru altii în străinătate; în consecință, în lumina interesului superior al copiilor deja născuți, recurgerea la gestație pentru alții nu mai împiedică transcrierea unui act de naștere străin, atunci când condițiile articolului 47 din Codul civil sunt îndeplinite, nici la stabilirea filiației paterne; în cele din urmă, adoptarea permite, în cazul în care condițiile legale sunt îndeplinite și este conformă cu interesul copilului, crearea unei legături de filiație între copii și soția tatălui lor (...) Cu privire la același punct la rejudecare nr. 826 este formulat după cum urmează (...) Prevăzuse că, pentru a respinge cererea de adopție simplă, hotărârea reținută că nașterea copilului rezultă dintr-o încălcare, de către M. Y..., dispoziții din art. 16-7 din Codul civil, conform căruia orice convenție privind procrearea sau gestația în contul lui .. este nulă ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... (...) S-a așteptat, conform [articolului 4/2009 din Codul civil], ca atunci când filiația copilului este stabilită în raport cu tatăl său și cu mama sa, aceștia trebuie să fie una și alta la adopție; Întrucât, pentru a respinge cererea de adopție, hotărârea reține încă faptul că consimțământul inițial al [mamei biologice], lipsit de orice dimensiune maternă subiectivă sau psihică, privează de consimțământul său ulterior adoptării copilului pe care l-a născut, un astfel de consimțământ nu poate înțelege decât ca cel al unei mame să renunțe simbolic și legal la maternitatea sa în toate componentele sale și, în special, în dimensiunea sa subiectivă sau psihică; În acest fel, prin motive inechitabile, în timp ce ea a constatat existența, sinceritatea și absența remunerării consimțământului la adopție acordat de mama copilului, instanța de apel a încălcat [articolele 348 și 361] (...) GRIFS Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții denunță o încălcare a dreptului la respectarea vieții private a celor de-a treia, a patra și a cincea din ele, care rezultă din refuzul autorităților franceze de a-și transcrie integral actele de naștere pe registrele statului civil francez. Invocând art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 8 din Convenție, reclamanții denunță o încălcare discriminatorie a dreptului la respectarea vieții private a celor de-a treia, a patra și a cincea d Refuzul de a transcrie actele de naștere străine ale celui de-al treilea, al patrulea și al cincilea reclamant în registrele de stare civilă franceză, cu condiția să desemneze prima reclamantă ca fiind mama lor este o interferență în dreptul la respectarea vieții private a celui de-al treilea, al patrulea și al cincilea solicitant, în sensul articolului 8 din Convenție (b) Este posibil să se stabilească în dreptul francez o legătură de filiație între al treilea, al patrulea și al cincilea reclamant, pe de o parte, și prima reclamantă, pe de altă parte, prin alte căi decât transcrierea integrală a actelor de naștere străine? Având în vedere, în special, răspunsul la această întrebare, a avut loc, în speță, o încălcare a articolului 8 din Convenție în privința celui de-al treilea, al patrulea și al cincilea solicitant, pe motiv de refuz de a-și transcrie actele de naștere pe registrele statului civil francez, cu condiția ca acestea să o desemneze pe prima reclamantă ca fiind mama lor? Refuzul de a transcrie actele de nastere straine ale celui de-al treilea, al patrulea si al cincilea reclamant in registrele statului civil francez, cu conditia ca acestea sa o desemneze pe prima reclamanta ca fiind mama lor incalca art. 14 din Conventia combinata cu art. 8 din Conventie in privinta celui de-al treilea, al patrulea si al cincilea reclamant Reclamanții sunt invitați să prezinte o copie a observațiilor lor în fața Curții de Casație, precum și a concluziilor avocatului general.
Communiquée le 23 mai 2018
Requête n
o
17348/18
E contre la France
introduite le 10 avril 2018
A.
Les circonstances de l’espèce
Les requérants, M
me
E (la «
première requérante
E (le «
deuxième requérant
»), M. E (le «
troisième requérant
»), M
lle
E (la
«
quatrième requérante
») et M
lle
E (la «
cinquième requérante
»), sont des ressortissants français. La première et le deuxième requérants sont nés en 1962 et 1969 respectivement. Les troisième, quatrième et cinquième requérants sont nés en 2014. Les requérants résident à Eaubonne et sont représentés par M
e
Caroline Mécary, avocate à Paris.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Les deux premiers requérants se sont mariés en 2001.
Les troisième, quatrième et cinquième requérants sont né au Ghana. Établis le 2 mai 2014 dans ce pays, leurs actes de naissance indiquent que la première requérante est leur mère et que le deuxième requérant est leur père.
Les deux premiers requérants saisirent l’ambassade de France au Ghana d’une demande de transcription des actes de naissance.
Le 15 septembre 2014, le procureur de la République de Nantes informa le deuxième requérant que, «
[les] enfants étant nés d’un contrat de gestation pour autrui prohibé par l’article 16-7 du code civil français
», il avait décidé de sursoir à la transcription des actes de naissance dans l’attente d’instructions de la chancellerie.
Le 3 avril 2015, les requérants firent assigner le procureur de la République de Nantes devant le tribunal de grande instance de cette même ville, aux fins d’obtenir la transcription des actes de naissance. Le tribunal leur donna gain de cause par un jugement du 17 septembre 2015.
Le parquet de Nantes interjeta appel de ce jugement devant la cour d’appel de Rennes. Les deux premiers requérants soulignèrent en particulier que le refus de transcription des actes de naissance emportait violation des articles 8 et 14 de la Convention.
La cour d’appel confirma le jugement du 17 septembre 2015 par un arrêt du 6 mars 2017. Elle retint notamment ce qui suit
:
«
(...) Considérant (...) que le juge, saisi d’une demande de transcription de l’acte de naissance sur les registres de l’état civil français, est tenu d’examiner la question à la lumière de l’article 8 de la Convention (...), garantissant à l’enfant, dont l’intérêt supérieur est une considération primordiale dans toutes les décisions en vertu de l’article 3 § 1 de la Convention internationale des droits de l’enfant, le droit au respect de sa vie privée et familiale
;
(...) considérant que le ministère public pour dire que les actes de naissance litigieux ne sont pas conforme à la réalité au sens de l’article 47 du code civil en ce qu’ils indiquent le nom de [la première requérante] comme mère, alors qu’elle n’a pas accouché, opère un rattachement exclusif de la maternité avec l’acte charnel d’accouchement, conformément à la maxime
mater semper certa est
, en ignorant, d’une part, la réalité qu’établit de droit étranger qui [la] déclare (...) comme mère légale (...) conformément aux règles de droit applicables au Ghana où les actes de naissance ont été dressés, ce qui est conforme aux liens affectifs, éducatifs et familiaux qui unissent [les enfants] tant [au deuxième requérant qu’à la première requérante], leurs parents d’intention, d’autre part, la réalité et la sincérité de la volonté du couple parental d’attribuer à ces enfants, une filiation d’intention, objectivées par la demande de transcription (...) et non contredites par des données extérieures ou des éléments tirés des actes eux-mêmes
; (...)
Qu’en tout état de cause, la filiation paternelle des enfants est légalement établie entre [le deuxième requérant] et les trois enfants, en qualité de père légal, en l’absence de données extérieures ou [d’]éléments tirés des actes eux-mêmes qui établissent qu’il n’est pas leur père
;
Qu’un refus de demande de transcription ne saurait être opposé à un droit régulièrement acquis à l’étranger, alors même que ce refus aurait pour conséquence de méconnaître le principe de continuité du statut personnel, de porter atteinte aux droits garantis par les conventions internationales ratifiées par la France, en particulier, le droit au respect de la vie privée et familiale des enfants
; Que la marge d’appréciation dont disposent les États au sens de la Convention (...) est atténuée en matière de filiation et de parenté d’intention
;
Que la transcription des actes de naissance est conforme à l’intérêt supérieur des trois enfants qui est de bénéficier de la protection et de l’éducation du couple parental, de la stabilité des liens familiaux et affectifs, de la continuité de la communauté de vie effective et affective qu’ils partagent avec leurs parents, d’avoir un rattachement juridique tant à l’égard de leur père que de leur mère, leur permettant leur intégration complète dans leur famille et l’inscription sur le livret de famille de leurs parents
;
Que l’intérêt supérieur des enfants implique la reconnaissance de la situation constituée à l’étranger en conformité avec la loi étrangère afin de leur garantir sur le territoire national, le droit au respect de leur identité dont la filiation et la nationalité française constituent un aspect essentiel
; (...)
Que [les enfants] ne disposent au vu des actes de naissance établis par les autorités ghanéennes que d’une seule filiation maternelle, en la personne de [la première requérante]
;
Que les premiers juges, pour faire droit à la demande de transcription, après avoir relevé que les actes de naissance litigieux ont été légalisés par la section consulaire de l’ambassade du Ghana en France le 15 juillet 2014, que l’authenticité des actes établis au Ghana n’est pas contestable, qu’il n’est ni établi ni soutenu que ces actes auraient été dressés en fraude à la loi ghanéenne, qu’il n’est ni justifié ni soutenu que les enfants disposaient d’autres filiations établies en contradiction avec celles qui ressortent des actes de naissance dont la transcription est sollicitée, qu’il apparaît en conséquence que ces derniers actes ont été régulièrement établis et correspondent à la réalité en ce qu’ils portent mention des seuls liens de filiation tant paternel que maternel reconnus aux enfants, ont dit à bon droit, qu’en l’état de ces éléments, les actes en cause sont probants au sens de l’article 47 du code civil et les [premiers requérants] en leur qualité de ressortissants français, sont fondés à en obtenir la transcription sur les registres consulaires (...)
;
Qu’en effet, les actes de naissance des enfants sont réguliers en la forme, ayant été établis conformément à la loi ghanéenne, étant rappelé que la loi étrangère est seule compétente pour déterminer les formes dans lesquelles les actes de l’état civil sont rédigés, traduits en langue française et légalisés par les autorités compétentes, et le ministère public n’invoque aucun élément pertinent de nature à remettre en cause la force probante des actes de l’état civil ghanéen par application de l’article 47 du code civil, ce texte instituant une présomption de régularité de l’acte civil établi à l’étranger selon les formes usitées dans le pays où il a été dressé, sauf en cas de fraude, ce qui n’est pas démontré
;
Que le ministère public ne rapporte donc pas la preuve qui lui incombe que les actes de naissance litigieux ne seraient pas conformes à la réalité au sens de l’article 47 du code civil, et les enfants ne peuvent se voir privés de la filiation maternelle et paternelle que le droit ghanéen leur reconnaît, qui correspond à la réalité des liens familiaux unissant les trois enfants [à la première requérante et au deuxième requérant]
;
Considérant qu’en recherchant la solution la plus adaptée à l’intérêt supérieur de l’enfant, comme sujet de droit, le juge contribue à la cohésion sociale, en mettant fin à l’incertitude et à l’insécurité juridique pesant sur le statut des enfants vivant avec un ou des parents français, nés à l’étranger dans un pays où la pratique de la gestation pour autrui est conforme à la loi, en faisant prévaloir le principe de l’égalité de tous les enfants quelle que soit leur naissance, conformément à l’article 14 de la Convention (...), mais sans que toutefois soit remis en cause le principe d’ordre public de prohibition de la gestation pour autrui en France affirmé aux articles 16-7 et 16-9 du code civil et réprimé à l’article 227-12 du code pénal
;
Que les actes de naissance litigieux faisant apparaître la filiation paternelle et maternelle d’intention [des troisième, quatrième et cinquième requérants] sont bien conformes à la réalité au sens de l’article 47 du code civil
;
Que le jugement déféré sera donc confirmé en ce qu’il fait droit à la demande de transcription des actes de naissance [des troisième, quatrième et cinquième requérants], nés à l’étranger
; (...)
».
Le 14 mars 2018, saisie d’un pourvoi formé par le procureur général près la cour d’appel de Rennes, la première chambre civile de la Cour de cassation cassa l’arrêt du 6 mars 2017 en ce qu’il ordonnait la transcription des actes de naissance, mais uniquement en ce qu’ils indiquaient que les troisième, quatrième et cinquième requérants étaient nés de la première requérante. Disant qu’il n’y avait pas lieu à renvoi, elle ordonna leur transcription pour autant qu’ils désignaient le deuxième requérant comme étant le père de ces derniers. Son arrêt est ainsi motivé
:
«
(...) Attendu, selon ce texte, que tout acte de l’état civil des Français et des étrangers fait en pays étranger et rédigé dans les formes usitées dans ce pays fait foi, sauf si d’autres actes ou pièces détenus, des données extérieures ou des éléments tirés de l’acte lui-même établissent, le cas échéant, après toutes vérifications utiles, que cet acte est irrégulier, falsifié ou que les faits qui y sont déclarés ne correspondent pas à la réalité ; que, concernant la désignation de la mère dans les actes de naissance, la réalité, au sens de ce texte, est la réalité de l’accouchement ;
Attendu, selon l’arrêt attaqué, qu’aux termes de leurs actes de naissance, établis par les autorités ghanéennes [les troisième, quatrième et cinquième requérants] sont nés (...) à Accra (Ghana), [du deuxième requérant et de la première requérante], son épouse, tous deux de nationalité française ; que, le procureur de la République près le tribunal de grande instance de Nantes n’ayant pas donné suite à la demande (...) tendant à la transcription des actes de naissance, sur les registres de l’état civil consulaire français, en raison d’une suspicion de recours à une convention de gestation pour autrui, ces derniers l’ont assigné à cette fin ;
Attendu que, pour ordonner la transcription des actes de naissance des enfants en ce qu’ils désignent [la première requérante] en qualité de mère, l’arrêt, après avoir constaté qu’elle n’a pas accouché des enfants, retient que la réalité, au sens de l’article 47 du code civil, est la réalité matérielle de l’événement déclaré, mais également celle qui existe juridiquement au jour où l’acte de naissance étranger est dressé ;
Qu’en statuant ainsi, la cour d’appel a violé le texte susvisé (...)
»
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
La Cour renvoie
mutatis mutandis
au droit et à la pratique internes tels qu’ils se trouvent exposés dans les arrêts
Mennesson c. France
(n
o
65192/11, §§ 29-36, CEDH 2014 (extraits)),
Labassee c. France
(n
o
65941/11, §§ 18-27, 26 juin 2014) et
Foulon et Bouvet
c. France
(n
os
9063/14 et 10410/14, §§ 35-38, 21 juillet 2016).
Elle observe que la jurisprudence de la Cour de cassation a évolué depuis lors.
La Cour de cassation a confirmé que, si la transcription sur les registres de l’état civil français de l’acte de naissance étranger d’un enfant né à l’étranger à l’issue d’une gestation pour autrui pratiquée à l’étranger était possible pour autant qu’il désigne comme père le père biologique, elle ne l’était pas pour autant que l’acte de naissance étranger désigne comme mère la mère d’intention, dès lors qu’il ne s’agit pas de la femme qui a accouché de l’enfant concerné (Civ. 1
re
, 5
juill. 2017, n
os
824 (15-28.597) et 825 (16
‑
16.901 et 16-50.005)). Elle a toutefois jugé que l’enfant né à l’étranger à la suite d’une gestation pour autrui pouvait être adopté par la conjointe ou le conjoint du père biologique (Civ. 1
re
, 5
juill. 2017, n
os
824 (15-28.597), 825 (16-16.901 et 16-50.005) et 826 (16-16.455)). Sur ce point les arrêts n
os
824 et 825 sont ainsi rédigés
:
«
(...) Attendu qu’aux termes de l’article 8 de la Convention (...)
;
Attendu que le refus de transcription de la filiation maternelle d’intention, lorsque l’enfant est né à l’étranger à l’issue d’une convention de gestation pour autrui, résulte de la loi et poursuit un but légitime en ce qu’il tend à la protection de l’enfant et de la mère porteuse et vise à décourager cette pratique, prohibée par les articles 16-7 et
16
‑
9 du code civil ;
Attendu que ce refus de transcription ne porte pas une atteinte disproportionnée au droit au respect de la vie privée et familiale des enfants, au regard du but légitime poursuivi ; qu’en effet, d’abord, l’accueil des enfants au sein du foyer constitué par leur père et son épouse n’est pas remis en cause par les autorités françaises, qui délivrent des certificats de nationalité française aux enfants nés d’une gestation pour autrui à l’étranger ; qu’ensuite, en considération de l’intérêt supérieur des enfants déjà nés, le recours à la gestation pour autrui ne fait plus obstacle à la transcription d’un acte de naissance étranger, lorsque les conditions de l’article 47 du code civil sont remplies, ni à l’établissement de la filiation paternelle ; qu’enfin, l’adoption permet, si les conditions légales en sont réunies et si elle est conforme à l’intérêt de l’enfant, de créer un lien de filiation entre les enfants et l’épouse de leur père (...)
»
Sur ce même point l’arrêt n
o
826 est libellé comme il suit
:
«
(...) Attendu que, pour rejeter la demande d’adoption simple, l’arrêt retient que la naissance de l’enfant résulte d’une violation, par M. Y..., des dispositions de l’article 16-7 du code civil, aux termes duquel toute convention portant sur la procréation ou la gestation pour le compte d’autrui est nulle d’une nullité d’ordre public ; Qu’en statuant ainsi, alors que le recours à la gestation pour autrui à l’étranger ne fait pas, en lui-même, obstacle au prononcé de l’adoption, par l’époux du père, de l’enfant né de cette procréation, si les conditions légales de l’adoption sont réunies et si elle est conforme à l’intérêt de l’enfant, la cour d’appel a violé les textes susvisés ;
(...) Attendu, selon [l’article 348 du code civil], que lorsque la filiation de l’enfant est établie à l’égard de son père et de sa mère, ceux-ci doivent consentir l’un et l’autre à l’adoption ;
Attendu que, pour rejeter la demande d’adoption, l’arrêt retient encore que le consentement initial de [la mère biologique], dépourvu de toute dimension maternelle subjective ou psychique, prive de portée juridique son consentement ultérieur à l’adoption de l’enfant dont elle a accouché, un tel consentement ne pouvant s’entendre que comme celui d’une mère à renoncer symboliquement et juridiquement à sa maternité dans toutes ses composantes et, en particulier, dans sa dimension subjective ou psychique ;
Qu’en statuant ainsi, par des motifs inopérants, alors qu’elle constatait l’existence, la sincérité et l’absence de rétractation du consentement à l’adoption donné par la mère de l’enfant, la cour d’appel a violé les [articles 348 et 361] (...)
»
Invoquant l’article 8 de la Convention, les requérants dénoncent une violation du droit au respect de la vie privée des troisième, quatrième et cinquième d’entre eux, résultant du refus des autorités françaises de transcrire l’intégralité de leurs actes de naissance sur les registres de l’état civil français.
Invoquant l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 8 de la Convention, les requérants dénoncent une atteinte discriminatoire au droit au respect de la vie privée des troisième, quatrième et cinquième d’entre eux, fondée sur «
la naissance
».
1.
Les requérants ont-ils épuisé les voies de recours internes
?
2.
(a)
Le refus de transcrire les actes de naissance étrangers des troisième, quatrième et cinquième requérants sur les registres de l’état civil français pour autant qu’ils désignent la première requérante comme étant leur mère est-il constitutif d’une ingérence dans le droit au respect de la vie privée des troisième, quatrième et cinquième requérants, au sens de l’article 8 de la Convention
?
(b)
Dans l’affirmative, est-il possible d’établir en droit français un lien de filiation entre les troisième, quatrième et cinquième requérants, d’une part, et la première requérante, d’autre part, par d’autres voies que la transcription intégrale des actes de naissance étrangers
sur les registres de l’état civil français ? Eu égard notamment à la réponse à cette question, y a-t-il eu en l’espèce violation de l’article 8 de la Convention à l’égard des troisième, quatrième et cinquième requérants
à raison du refus de transcrire leurs actes de naissance sur les registres de l’état civil français pour autant qu’ils désigne la première requérante comme étant leur mère ?
3.
Le refus de transcrire les actes de naissance étrangers des troisième, quatrième et cinquième requérants sur les registres de l’état civil français pour autant qu’ils désignent la première requérante comme étant leur mère emporte-t-il violation de l’article 14 de la Convention combiné avec l’article
8 de la Convention
à l’égard des troisième, quatrième et cinquième requérants
?
Les requérants sont invités à produire une copie de leurs observations devant la Cour de cassation ainsi que des conclusions de l’avocat général.