D c. FRANCE

Comunicat la 29 martie 2018 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 11288/18 D împotriva Franței introdusă la 2 martie 2018 EXPOSAT DEFICIENȚĂ Circumstanțele din speță Reclamanții, M D (prima reclamantă Acestea sunt cetățeni francezi născuți în 1972, 1957 și, respectiv, 2012 și locuiesc la Canet en Roussillon și sunt reprezentați de dl Caroline Mecary, avocată la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primii doi reclamanți s-au căsătorit în Franța în 2008. Cea de-a treia reclamantă s-a născut în Ucraina în cadrul unui proces de gestație pentru alții. La 3 octombrie 2012, la Kiev, certificatul de naștere indică faptul că prima reclamantă este mama sa și că al doilea reclamant este tatăl ei. La 20 septembrie 2014, primii doi reclamanți au adresat ambasadei Franței la Kiev o cerere de transcriere a certificatului de naștere în registrele franceze ale statului civil. La 1 octombrie 2014, consula adjunctă le-a răspuns că din acest dosar, Comisia a decis să suspende transcrierea și stabilirea libretului de familie și să îl informeze pe procurorul Republicii Nantes. Acesta din urmă a informat primii reclamanți la 13 noiembrie 2014 că, în așteptarea unor în scris din partea Ministerului Justiției cu privire la acțiunile întreprinse în urma hotărârilor Curții în cauzele Menneson c. Franța 65192/11, CEDO 2014 (extracturi) și Labassee c. Franța 65941/11, 26 iunie 2014), toate dosarele referitoare la gestații pentru alții au fost suspendate. La 10 noiembrie 2015, procurorul le-a trimis următoarea scrisoare: [...] Din moment ce [la hotărârea] Curții de Casație din 3 iulie 2015 condiționează transcrierea unui act de stare civilă de conformitatea sa cu art. 47 din Codul civil, regret că nu pot accepta această cerere din moment ce actul ucrainean o desemnează pe doamna D drept mamă, ceea ce este contrar realităii, pe care nu a născut-o. În aceste condiții, dacă insistați în cererea dvs., numai o citație a Parchetului meu în fața tribunalului de mare instanță al Nantes poate autoriza această transcriere, această procedură necesită utilizarea obligatorie a unui avocat (...) La 27 ianuarie 2016, primii reclamanți, invocând în special articolele 8 și 14 din convenție, au solicitat procurorului Republicii să se adreseze Tribunalului de Mare Instanță din Nantes în scopul de a dispune transcrierea actului de naștere al celei de a treia reclamante în registrele statului civil. Tribunalul de Mare Instanță din Nantes a acceptat această cerere printr-o hotărâre din 12 ianuarie 2017. El a amintit de art. 47 din Codul civil că certificatul de nastere referitor la un francez, tinut in tara straina si redactat in forme uzite in aceasta tara, trebuia sa fie transcris in registrele de stare civila, cu exceptia cazului in care alte elemente spun ca este ilegal sau falsificat, sau ca faptele care sunt declarate in aceasta tara nu corespund realitatii. El a constatat că regularitatea formală a certificatului de naștere al celei de-a treia reclamante nu a fost contestată, actul fiind apostat în mod regulat în conformitate cu Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961. Acesta a fost mai mult decât a fost legat în special de art. 123 din Codul ucrainean al familiei decât: în cazul în care un ovul conceput de soți este implantat unei alte soții, soții sunt părinți ai copilului (Sic De asemenea, el a subliniat că faptul că nașterea copilului a fost rezultatul încheierii de către părinți a unei convenții de gestație pentru alții interzise prin art. 16-7 din Codul civil nu a împiedicat recunoașterea în Franța a legăturii de filiație care decurgea din aceasta, în interesul copilului, care nu poate fi opus condițiilor condiției și nașterii sale. În al doilea rând, Tribunalul a remarcat că nu era contestat faptul că cel de-al doilea reclamant era tatăl biologic al copilului. El a subliniat faptul că faptul că certificatul de nastere indica faptul că prima reclamantă era mama, în timp ce ea nu a născut nu ar fi putut, având în vedere interesul superior al copilului, astfel cum a fost stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să justifice refuzul recunoașterii acestei filiații materne, care a fost singura recunoscută din punct de vedere juridic ca fiind stabilită în mod regulat în țara în care s-a născut și care, prin urmare, corespundea realității juridice. El a constatat apoi că mai târziu, el nu a fost nici stabilit, nici susținut că certificatul de naștere fusese comis în fraudă a legii ucraineane, că nu a fost justificat faptul că copilul avea să dispună de o filiație stabilită în mod regulat, ale cărei filiații le-ar contrazice pe cele care figurează în actul de naștere apostat, și că, prin urmare, ministerul public nu aducea dovada că acest act nu era în conformitate cu realitatea în sensul articolului 47 din Codul civil. Prin hotărârea din 18 decembrie 2017, Tribunalul de apel din Rennes a confirmat hotărârea din 12 ianuarie 2017 în acest sens, în măsura în care a făcut obiectul cererii de transcriere a certificatului de naștere în temeiul filiației paterne. Ea a infirmat, în schimb, în ceea ce o făcea în temeiul filiației materne. Hotărârea este redactată după cum urmează: (...) În ceea ce privește desemnarea mamei în certificatul de naștere, realitatea în sensul [articolului 47 din Codul civil], este realitatea de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . în cazul limitat în mod expres prevăzut de legislator, în materie de adopție plenară [art. 356 alineatul (1) din Codul civil], permițând astfel desemnarea valabilă ca mamă a femeii adoptive care nu a născut Recurgerea la un acord de mamă-surogat încheiat în străinătate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În speță, D nu contestă faptul că a recurs la o convenție de gestație pentru alții în străinătate, decât M D nu a nascut copilul, astfel încât: certificatul de nastere tinut in strainatate, nu este in conformitate cu realitatea in ceea ce o desemneaza ca mama, astfel incat el nu este indoit si, in ceea ce priveste aceasta denumire, nu poate fi transcris in registrele statului civil francez Hotărârea pronunțată va fi infirmată în sensul că a declarat că procuratura nu aduce dovada că actul În ceea ce privește dreptul la respectarea vieții private și de familie a copilului, garantat prin art. 8 din Convenție (...), refuzul de a transcrie filiația maternă a culpei, atunci când copilul s-a născut în străinătate în afara teritoriului unei convenții de gestație pentru alții, rezultă din lege și urmărește un scop legitim prin aceea că urmărește protejarea copilului și a mamei surogat și urmărește să descurajeze această practică, interzisă prin articolele 16-7 și 16-9 din Codul civil Refuzul de transcriere nu creează discriminare nejustificată din cauza nașterii și nu aduce atingere în mod disproporționat dreptului la respectarea vieții private și de familie a copilului, având în vedere scopul legitim urmărit Într-adevăr, primirea copilului în căminul constituit de tatăl său și de soția sa nu este pusă sub semnul întrebării de către autoritățile franceze și adoptarea permite, dacă condițiile legale sunt îndeplinite și dacă este în conformitate cu interesul copilului, să creeze o legătură de filiație între copil și soția tatălui său. În ceea ce privește desemnarea tatălui în certificatul de naștere, instanța fiind sesizată cu o acțiune în vederea transcrierii unui act din statul civil străin și nu a unei acțiuni în recunoaștere sau în stabilirea filiației, trebuie să se constate că: D nu este tatăl; rezultă din aceasta că faptele care sunt declarate corespund realității, în ceea ce privește desemnarea domnului D în calitate de tată, astfel încât Convenția de gestație pentru alții nu împiedică transcrierea parțială a actului de naștere respectiv în ceea ce privește filiația paternă a copilului (...) Dreptul și practica internă relevantă Curtea trimite înapoi Comisia observă că jurisprudența Curții de Casație a evoluat de atunci, în mod mutatis mutandis, în ceea ce privește dreptul și practica internă, astfel cum sunt expuse în Hotărârea Mensson c. France 65192/11, § 29-36, CEDH 2014 (extracturi)), Labassee c. France 65941/11, § 27, 26 iunie 2014) și Foulon și Bouvet c. France 9063/14 și 10410/14, § 35-38, 21 iulie 2016. Curtea de Casație a confirmat că, în cazul în care transcrierea în registrele de stare civilă franceză a certificatului de naștere străin al unui copil născut în străinătate în afara teritoriului este posibilă, cu condiția ca acesta să nu fie numit tată al tatălui biologic, ea nu a fost legalizată în măsura în care actul de naștere străin desemnează ca mamă mama de intenție, prin urmare, nu este vorba despre femeia care a născut copilul în cauză (Civ. , 5 iul. 2017, n 824 (15-28.597) și 825 (16 16.901 și 16-50.005)). Cu toate acestea, aceasta a statuat că copilul născut în străinătate ca urmare a unei gestații pentru alții putea fi adoptat de comun sau de soțul tatălui biologic (Civ. 1, 5 iul. 2017, n 824 (15-28.597), 825 (16-16.901 și 16-50.005) și 826 (16-16.455). La acest punct sunt redactate Hotărârile nr. 824 și 825. (...) Prevăzut numai în termenii articolului 8 din Convenție (...) Prevăzut că refuzul de transcriere a filiației materne de intenție, în cazul în care copilul s-a născut în străinătate în afara teritoriului unei convenții de gestație pentru alții, rezultă din lege și are un scop legitim în acest scop, tinde spre protecția copilului și a mamei surogat și are ca scop descurajarea acestei practici, interzisă prin art. 16-7 și 16-9 din Codul civil; Așteptând ca acest refuz de transcriere să nu aducă o atingere disproporționată dreptului la respectarea vieții private și de familie a copiilor, având în vedere scopul legitim urmărit; întrucât, în fapt, mai întâi, îngrijirea copiilor în căminul constituit de tatăl lor și de soția sa nu mai este pusă în discuție de autoritățile franceze, care eliberează certificate de cetățenie franceză copiilor născuți într-o gestație pentru altii în străinătate; în consecință, în lumina interesului superior al copiilor deja născuți, recurgerea la gestație pentru alții nu mai împiedică transcrierea unui act de naștere străin, atunci când condițiile articolului 47 din Codul civil sunt îndeplinite, nici la stabilirea filiației paterne; în cele din urmă, adoptarea permite, în cazul în care condițiile legale sunt îndeplinite și este conformă cu interesul copilului, crearea unei legături de filiație între copii și soția tatălui lor (...) Cu privire la același punct la rejudecare nr. 826 este formulat după cum urmează (...) Prevăzuse că, pentru a respinge cererea de adopție simplă, hotărârea reținută că nașterea copilului rezultă dintr-o încălcare, de către M. Y..., dispoziții din art. 16-7 din Codul civil, conform căruia orice convenție privind procrearea sau gestația în contul lui .. este nulă ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... (...) S-a așteptat, conform [articolului 4/2009 din Codul civil], ca atunci când filiația copilului este stabilită în raport cu tatăl său și cu mama sa, aceștia trebuie să fie una și alta la adopție; Întrucât, pentru a respinge cererea de adopție, hotărârea reține încă faptul că consimțământul inițial al [mamei biologice], lipsit de orice dimensiune maternă subiectivă sau psihică, privează de consimțământul său ulterior adoptării copilului pe care l-a născut, un astfel de consimțământ nu poate înțelege decât ca cel al unei mame să renunțe simbolic și legal la maternitatea sa în toate componentele sale și, în special, în dimensiunea sa subiectivă sau psihică; În acest fel, prin motive inechitabile, în timp ce ea a constatat existența, sinceritatea și absența remunerării consimțământului la adopție acordat de mama copilului, instanța de apel a încălcat [articolele 348 și 361] (...) GRIFS Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții denunță o încălcare a dreptului la respectarea vieții private a celui de-al treilea d Invocând art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 8 din Convenție, reclamanții denunță o încălcare discriminatorie a dreptului la respectarea vieții private a celui de-al treilea (ii), bazată pe Refuzul de a transcrie certificatul de naștere străin al celui de-al treilea reclamant/e în registrele statului francez în măsura în care acesta desemnează prima reclamantă ca fiind mama sa este o interferență în dreptul la respectarea vieții private a celui de-al treilea reclamant, în sensul articolului 8 din Convenție (b) În acest caz, este posibil să se stabilească în dreptul francez o legătură de filiație între cel de-al treilea reclamant/e și prima reclamantă prin alte căi decât transcrierea integrală a actului de naștere străin pe registrele statului civil francez? Având în vedere, în special, răspunsul la această întrebare, a existat în speță o încălcare a articolului 8 din Convenție cu privire la cel de-al treilea reclamant/e pe motiv de refuz de a-și transcrie certificatul de naștere pe registrele statului civil francez, cu condiția să o numească pe prima reclamantă ca fiind mama sa? Refuzul de a transcrie certificatul de naștere străin al celui de-al treilea reclamant/e în registrele de stare civilă franceză, cu condiția ca acesta să o desemneze pe prima reclamantă ca fiind mama sa ui ar încălca art. 14 din Convenție coroborat cu art. 8 din Convenție în privința celui de-al treilea reclamant/e

Communiquée le 29 mars 2018

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

11288/18

D contre la France

introduite le 2 mars 2018

EXPOSÉ DES FAITS

A.

Les circonstances de l’espèce

Les requérants, M

me

D (la «

première requérante

»), M.

D (le «

deuxième requérant

») et M

lle

D (la «

troisième requérante

»), sont des ressortissants français nés en 1972, 1957 et 2012 respectivement. Ils résident à Canet en Roussillon et sont représentés par M

e

Caroline Mécary, avocate à Paris.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

Les deux premiers requérants se sont mariés en France en 2008.

La troisième requérante est née en Ukraine dans le cadre d’un processus de gestation pour autrui. Établi le 3 octobre 2012 à Kiev, son acte de naissance indique que la première requérante est sa mère et que le deuxième requérant est son père.

Le 20 septembre 2014, les deux premiers requérants adressèrent à l’ambassade de France à Kiev une demande tendant à la transcription de l’acte de naissance sur les registres français de l’état civil.

Le 1

er

octobre 2014, la consule adjointe leur répondit qu’«

en raison du caractère particulier

de ce dossier », elle avait décidé de surseoir à la transcription et à l’établissement du livret de famille, et avisé le procureur de la République de Nantes. Ce dernier informa les premiers requérants le 13 novembre 2014 que, dans l’attente d’instructions écrites du ministère de la justice concernant les suites des arrêts de la Cour dans les affaires

Mennesson c. France

(n

o

65192/11, CEDH 2014 (extraits)) et

Labassee c.

France

(n

o

65941/11, 26 juin 2014), tous les dossiers concernant des gestations pour autrui étaient suspendus.

Le 10 novembre 2015, le procureur de la République leur adressa la lettre suivante

:

«

(...) Dès lors que [l’arrêt de] la Cour de cassation du 3 juillet 2015 subordonne la transcription d’un acte d’état civil à sa conformité à l’article 47 du code civil, je suis au regret de ne pas pouvoir faire droit à cette demande dès lors que l’acte ukrainien désigne Madame D comme mère ce qui est contraire à la réalité, puisqu’elle n’a pas accouché.

Dans ces conditions, si vous persistez dans votre demande, seule une assignation de mon parquet devant le tribunal de grande instance de Nantes est susceptible d’autoriser cette transcription, cette procédure nécessite le recours obligatoire à un avocat (...)

»

Le 27 janvier 2016, les premiers requérants, invoquant notamment les articles 8 et 14 de la Convention, firent assigner le procureur de la République devant le tribunal de grande instance de Nantes aux fins de voir ordonner la transcription de l’acte de naissance de la troisième requérante sur les registres de l’état civil.

Le tribunal de grande instance de Nantes fit droit à cette demande par un jugement du 12 janvier 2017. Il rappela qu’il résultait de l’article 47 du code civil que l’acte de naissance concernant un français, dressé en pays étranger et rédigé dans les formes usitées dans ce pays, devait être transcrit sur les registres de l’état civil sauf si d’autres éléments établissent qu’il est irrégulier ou falsifié, ou que les faits qui y sont déclarés ne correspondent pas à la réalité. Il constata que la régularité formelle de l’acte de naissance de la troisième requérante n’était pas contestée, l’acte étant régulièrement apostillé conformément à la Convention de La Haye du 5 octobre 1961. Il releva de plus qu’il résultait notamment de l’article 123 du code ukrainien de la famille que, «

si un ovule conçu par les conjoints est implanté à une autre femme, les époux sont parents de l’enfant

» (

Sic

). Il souligna en outre que le fait que la naissance de l’enfant soit la suite de la conclusion par les parents d’une convention de gestation pour autrui prohibée par l’article 16-7 du code civil ne faisait pas obstacle à la reconnaissance en France du lien de filiation qui en résultait, et ce dans l’intérêt de l’enfant, qui ne peut se voir opposer les conditions de sa condition et de sa naissance. Le tribunal nota ensuite qu’il n’était pas contesté que le deuxième requérant était le père biologique de l’enfant. Il souligna que le fait que l’acte de naissance indiquait que la première requérante était la mère alors qu’elle n’avait pas accouché ne saurait, au regard de l’intérêt supérieur de l’enfant tel que déterminé par la Cour européenne des droits de l’homme, justifier le refus de reconnaissance de cette filiation maternelle, qui était «

la seule juridiquement reconnue comme régulièrement établie dans le pays de naissance

» et qui correspondait donc à la réalité juridique. Il constata ensuite qu’il n’était ni établi ni soutenu que l’acte de naissance avait été dressé en fraude de la loi ukrainienne, qu’il n’était pas justifié que l’enfant disposerait d’une filiation régulièrement établie dont les énonciations contrediraient celles figurant dans l’acte de naissance apostillé, et que le ministère public ne rapportait donc pas la preuve que cet acte n’était pas conforme à la réalité au sens de l’article 47 du code civil.

Par un arrêt du 18 décembre 2017, la cour d’appel de Rennes confirma le jugement du 12 janvier 2017 en ce qu’il faisait droit à la demande de transcription de l’acte de naissance au titre de la filiation paternelle. Elle l’infirma en revanche en ce qu’il y faisait droit au titre de la filiation maternelle. L’arrêt est rédigé comme il suit

:

«

(...) Concernant la désignation de la mère dans l’acte de naissance, la réalité au sens [de l’article 47 du code civil], est la réalité de l’accouchement

;

En effet, si le droit opère transformation du réel au sens [de cette disposition], le droit positif n’autorise une dérogation au principe

mater semper certa

est

que dans le cas expressément limité prévu par le législateur, en matière d’adoption plénière (article 356 alinéa 1

er

du code civil), permettant ainsi de désigner valablement comme mère la femme adoptive qui n’a pas accouché

;

Le recours à une convention de mère porteuse consentie à l’étranger s’oppose à ce qu’un mécanisme de substitution soit opéré, de façon à ce que le nom de la mère d’intention qui n’a pas accouché, soit porté dans l’acte de naissance comme mère légale, du fait du rattachement de la maternité avec l’acte charnel d’accouchement, la réalité au sens de l’article précité correspondant à la réalité matérielle et factuelle et non à la réalité juridique, en l’absence de statut juridique conféré à la maternité d’intention

;

En l’espèce l’époux D ne contestent pas avoir eu recours à une convention de gestation pour autrui à l’étranger, que M

me

D n’a pas accouché de l’enfant, si bien que l’acte de naissance dressé à l’étranger, n’est pas conforme à la réalité en ce qu’il la désigne comme mère, de sorte qu’il n’est pas probant et ne peut, s’agissant de cette désignation, être transcrit sur les registres de l’état civil français

;

Le jugement déféré sera infirmé en ce qu’il a dit que le ministère public ne rapporte pas la preuve que l’acte litigieux n’est pas conforme à la réalité au sens de l’article 47 du code civil, s’agissant de la désignation de M

me

D comme mère de l’enfant

;

S’agissant du droit au respect de la vie privée et familiale de l’enfant, garanti par l’article 8 de la Convention (...), le refus de transcription de la filiation maternelle d’intention, lorsque l’enfant est né à l’étranger à l’issue d’une convention de gestation pour autrui, résulte de la loi et poursuit un but légitime en ce qu’il tend à la protection de l’enfant et de la mère porteuse et vise à décourager cette pratique, prohibée par les articles 16-7 et 16-9 du code civil

;

Le refus de transcription ne crée pas de discrimination injustifiée en raison de la naissance et ne porte pas une atteinte disproportionnée au droit au respect de la vie privée et familiale de l’enfant, au regard du but légitime poursuivi

; en effet, l’accueil de l’enfant au sein du foyer constitué par son père et son épouse n’est pas remis en cause par les autorités françaises, et l’adoption permet, si les conditions légales sont réunies et si elle est conforme à l’intérêt de l’enfant, de créer un lien de filiation entre l’enfant et l’épouse de son père

;

Concernant la désignation du père dans l’acte de naissance, la cour étant saisie d’une action aux fins de transcription d’un acte de l’état civil étranger et non d’une action en reconnaissance ou en établissement de la filiation, il y a lieu de constater que l’acte de naissance n’est ni irrégulier, ni falsifié, que l’acte de naissance est régulier en la forme, traduit et apostillé par les autorités compétentes, que le ministère public ne rapporte la preuve d’aucun élément de nature à remettre en cause la force probante de l’acte d’état civil par application de l’article 47 du code civil, ce texte instituant une présomption d’exactitude des mentions de l’état civil établi à l’étranger et d’opposabilité directe de l’acte étranger, sauf en cas de fraude, ce qui n’est pas établi et en l’absence de données extérieures ou des éléments tirés de l’acte lui-même qui établissent que M. D n’est pas le père ;

Il en résulte que les faits qui y sont déclarés correspondent à la réalité, s’agissant de la désignation de M. D en qualité de père, si bien que la convention de gestation pour autrui ne fait pas obstacle à la transcription partielle dudit acte de naissance s’agissant de la filiation paternelle de l’enfant (...)

»

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

La Cour renvoie

mutatis mutandis

au droit et à la pratique internes tels qu’ils se trouvent exposés dans les arrêts

Mennesson c. France

(n

o

65192/11, §§ 29-36, CEDH 2014 (extraits)),

Labassee c. France

(n

o

65941/11, §§

18

‑

27, 26 juin 2014) et

Foulon et Bouvet

c. France

(n

os

9063/14 et

10410/14, §§ 35-38, 21 juillet 2016).

Elle observe que la jurisprudence de la Cour de cassation a évolué depuis lors.

La Cour de cassation a confirmé que, si la transcription sur les registres de l’état civil français de l’acte de naissance étranger d’un enfant né à l’étranger à l’issue d’une gestation pour autrui pratiquée à l’étranger était possible pour autant qu’il désigne comme père le père biologique, elle ne l’était pas pour autant que l’acte de naissance étranger désigne comme mère la mère d’intention, dès lors qu’il ne s’agit pas de la femme qui a accouché de l’enfant concerné (Civ. 1

re

, 5

juill. 2017, n

os

824 (15-28.597) et

825

(16

‑

16.901 et 16-50.005)). Elle a toutefois jugé que l’enfant né à l’étranger à la suite d’une gestation pour autrui pouvait être adopté par la conjointe ou le conjoint du père biologique (Civ. 1

re

, 5

juill. 2017, n

os

824

(15-28.597), 825

(16-16.901 et 16-50.005) et 826 (16-16.455)). Sur ce point les arrêts n

os

824 et 825 sont ainsi rédigés

:

«

(...) Attendu qu’aux termes de l’article 8 de la Convention (...)

;

Attendu que le refus de transcription de la filiation maternelle d’intention, lorsque l’enfant est né à l’étranger à l’issue d’une convention de gestation pour autrui, résulte de la loi et poursuit un but légitime en ce qu’il tend à la protection de l’enfant et de la mère porteuse et vise à décourager cette pratique, prohibée par les articles 16-7 et 16-9 du code civil ;

Attendu que ce refus de transcription ne porte pas une atteinte disproportionnée au droit au respect de la vie privée et familiale des enfants, au regard du but légitime poursuivi ; qu’en effet, d’abord, l’accueil des enfants au sein du foyer constitué par leur père et son épouse n’est pas remis en cause par les autorités françaises, qui délivrent des certificats de nationalité française aux enfants nés d’une gestation pour autrui à l’étranger ; qu’ensuite, en considération de l’intérêt supérieur des enfants déjà nés, le recours à la gestation pour autrui ne fait plus obstacle à la transcription d’un acte de naissance étranger, lorsque les conditions de l’article 47 du code civil sont remplies, ni à l’établissement de la filiation paternelle ; qu’enfin, l’adoption permet, si les conditions légales en sont réunies et si elle est conforme à l’intérêt de l’enfant, de créer un lien de filiation entre les enfants et l’épouse de leur père (...)

»

Sur ce même point l’arrêt n

o

826 est libellé comme il suit

:

«

(...) Attendu que, pour rejeter la demande d’adoption simple, l’arrêt retient que la naissance de l’enfant résulte d’une violation, par M. Y..., des dispositions de l’article 16-7 du code civil, aux termes duquel toute convention portant sur la procréation ou la gestation pour le compte d’autrui est nulle d’une nullité d’ordre public ; Qu’en statuant ainsi, alors que le recours à la gestation pour autrui à l’étranger ne fait pas, en lui-même, obstacle au prononcé de l’adoption, par l’époux du père, de l’enfant né de cette procréation, si les conditions légales de l’adoption sont réunies et si elle est conforme à l’intérêt de l’enfant, la cour d’appel a violé les textes susvisés ;

(...) Attendu, selon [l’article 348 du code civil], que lorsque la filiation de l’enfant est établie à l’égard de son père et de sa mère, ceux-ci doivent consentir l’un et l’autre à l’adoption ;

Attendu que, pour rejeter la demande d’adoption, l’arrêt retient encore que le consentement initial de [la mère biologique], dépourvu de toute dimension maternelle subjective ou psychique, prive de portée juridique son consentement ultérieur à l’adoption de l’enfant dont elle a accouché, un tel consentement ne pouvant s’entendre que comme celui d’une mère à renoncer symboliquement et juridiquement à sa maternité dans toutes ses composantes et, en particulier, dans sa dimension subjective ou psychique ;

Qu’en statuant ainsi, par des motifs inopérants, alors qu’elle constatait l’existence, la sincérité et l’absence de rétractation du consentement à l’adoption donné par la mère de l’enfant, la cour d’appel a violé les [articles 348 et 361] (...)

»

GRIEFS

Invoquant l’article 8 de la Convention, les requérants dénoncent une violation du droit au respect de la vie privée de la troisième d’entre eux, résultant du refus des autorités françaises de transcrire l’intégralité de son acte de naissance sur les registres de l’état civil français.

Invoquant l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 8 de la Convention, les requérants dénoncent une atteinte discriminatoire au droit au respect de la vie privée de la troisième d’entre eux, fondée sur «

la naissance

».

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Les requérants ont-ils épuisé les voies de recours internes

?

2.

(a)

Le refus de transcrire l’acte de naissance étranger du/de la troisième requérant/e sur les registres de l’état civil français pour autant qu’il désigne la première requérante comme étant sa mère est-il constitutif d’une ingérence dans le droit au respect de la vie privée du/de la troisième requérante, au sens de l’article 8 de la Convention

?

(b)

Dans l’affirmative, est-il possible d’établir en droit français un lien de filiation entre le/la troisième requérant/e et la première requérante par d’autres voies que la transcription intégrale de l’acte de naissance étranger sur les registres de l’état civil français ? Eu égard notamment à la réponse à cette question, y a-t-il eu en l’espèce violation de l’article 8 de la Convention à l’égard du/de la troisième requérant/e à raison du refus de transcrire son acte de naissance sur les registres de l’état civil français pour autant qu’il désigne la première requérante comme étant sa mère ?

3.

Le refus de transcrire l’acte de naissance étranger du/de la troisième requérant/e sur les registres de l’état civil français pour autant qu’il désigne la première requérante comme étant sa mère emporte-t-il violation de l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 8 de la Convention à l’égard du/de la troisième requérant/e

?