CtEDO 16.01.2015 Auto

BOUVET c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
16.01.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BOUVET c. FRANCE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 16 ianuarie 2015 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 10410/14 Philippe BOUVET și altele împotriva Franței introduse la 29 ianuarie 2014 EXPOSAT DE FAPTE Primul reclamant, dl Philippe Bouvet, este un resortisant francez născut în 1965. Al doilea și al treilea reclamant, Adrien Bouvet și Roman Bouvet, s-au născut în 2010. Reclamanții nu precizează naționalitatea acestora din urmă. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul Caroline Mecary, avocată la Paris, la care declară a alege domiciliul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Al doilea și al treilea reclamant s-au născut la 26 aprilie 2010 în India, în Bombay, într-o mamă din India și în primul reclamant. Eliberați la 3 mai 2010 de către administrația din India, actele de naștere ale acestora menționează numele celor din urmă doi și indică faptul că sunt mama și tatăl lor. La 31 martie 2010, primul reclamant a efectuat o recunoaștere a paternității în primăria La Grand Croix. Refuzul de a transcrie actele de naștere în registrele de stare civilă franceză Primul reclamant a făcut demersuri la Consulatul General al Franței din Bombay în vederea transcrierii actelor de naștere ale celui de-al doilea și celui de-al treilea reclamant în registrele de stare civilă franceze. Dosarul a fost completat la 1 iunie 2010. El a transmis alte documente la cererea autorităților la 13 iunie 2013. A fost informat la 16 iunie 2010 că dosarul a fost transmis procurorului general al Republicii Nantes. În pofida cererilor repetate de informații, primul reclamant și-a luat un avocat care, la 29 septembrie 2010, a trimis o plângere serviciilor procurorului districtual cu o cerere de eliberare a unui permis de liberă trecere necesar pentru a aduce al doilea și al treilea reclamant în Franța. La 13 octombrie 2010, procurorul Republicii Nantes a răspuns că au existat numeroase indicii care sugerează că primul reclamant a recurs în India la serviciile unei mame surogat cu încălcarea interdicției impuse de art. 16-7 din Codul civil. [primul reclamant] a recurs la aceiași intermediari indieni pentru a încheia un contract de gestație pentru alții și, în special, pentru M. [S.], tovarășul său, cu care a încheiat un PACS, el însuși, fiind pus sub acuzare de către un judecător judecător judecătoresc din Saint Etienne pentru provocarea culpă și părăsirea copiilor după ce a adus înapoi în Franța doi copii gemeni, născuți în aceleași condiții, prin intermediul consulatului din Spania în India. Septembrie 2010, a invitat Consulatul General al Franței la Bombay să notifice reclamantului decizia sa de suspendare a transcrierii actelor de naștere Hotărârea Tribunalului de Mare Instanță din Nantes din 17 martie 2011 La 17 noiembrie 2010, primul reclamant l-a numit pe procurorul Republicii Nantes în fața Tribunalului de Mare Instanță din Nantes pentru a dispune transcrierea actelor de naștere ale celui de-al doilea și celui de-al treilea reclamant în registrele statului civil francez. La 17 martie 2011, Tribunalul de Mare Instanță a acceptat această cerere printr-o hotărâre motivată astfel. (...) Dincolo de mijloacele generale de procedură ridicate de reclamant cu privire la admisibilitatea anumitor mijloace de probă prezentate de Parchet și chiar prin faptul că consideră că au fost dobândite dezbaterile pe care le-a făcut dl. Bouvet a apelat la un centru de specialitate indian din Bombay pentru a insemina o femeie indiană care a fost plătită în acest scop în schimbul angajamentului acesteia din urmă de a-i încredința copilul după naștere, dl Bouvet a încheiat o convenție privind procrearea sau gestația pentru alții. Acest contract este nul, conform legii franceze conform art. 16-7 din Codul de procedură civilă și cei care au fost implicați în acesta nu-l pot determina să producă efecte juridice în Franța. Cu toate acestea, consecința acțiunilor contrare legii franceze a lui M. Bouvet nu poate fi de a priva copiii, a căror filiație este sigură și stabilită față de tatăl lor francez, de starea civilă la care au dreptul în Franța. Transpunerea certificatului lor de nastere pe registrele statului civil francez corespunde interesului superior al acestor copii, a căror consideraie trebuie să fie primordială în orice decizie care îi privește în conformitate cu: art. 3-1 din Convenia europeană a drepturilor omului [sic] de aplicare directă de către instanele franceze. Copiii despre care se vorbește nu pot fi considerați ca fiind produsul unui contract interzis, ale cărui existențe ar putea fi negate, ci ca subiecte de drept străine înțelegerilor autorilor lor. Bouvet care, dacă este cazul, trebuie să fie căutată altfel decât printr-un refuz de transcriere a certificatelor de naștere care dăunează exclusiv minorilor cărora li se datorează o protecție specială. (...) Instanța a impus executarea provizorie a hotărârii sale. La 20 aprilie 2011, autoritățile franceze au eliberat un pașaport provizoriu al celui de-al doilea și al treilea reclamant. Reclamanții au ajuns în Franța la 11 mai 2011. Sesizată de procurorul Republicii Nantes, primul președinte al Tribunalului de Apel din Rennes a luat, la 28 iunie 2011, o ordonanță prin care se dispune executarea provizorie atașată la hotărârea din 17 martie 2011. Curtea de Apel din Rennes a pronunțat hotărârea la 21 februarie 2012. Comisia a constatat că primul reclamant nu contesta frauda în ceea ce privește ordinea publică franceză la originea paternității pe care o revendica, și că elementele reunite de procurorul public stabilite cu privire la existența unui contract interzis prin dispozițiile articolului 16-7 din Codul civil. Cu toate acestea, Comisia a observat că nu era sesizată cu validitatea unui contract de gestație pentru alții, ci cu transcrierea unui act de stare civilă a cărui stare civilă [nu au fost] contestate nici cu regularitatea formală, nici cu conformitatea cu realitatea în cazul în care [actele de stare civilă ale celui de-al doilea și al treilea reclamant] ar îndeplini cerințele prevăzute la art. 47 din Codul civil, fără a fi necesar să se opună sau să se ierarhizeze noțiunile de ordine publică, cum ar fi interesul superior al copilului sau al organismului uman L a hotărârii Curții de Casație din 13 septembrie 2013 Prin hotărârea din 13 septembrie 2013, Curtea de Casație (Camera întâi) a atacat și a închis hotărârea din 21 februarie 2012 și a trimis cauza și părțile la tribunalul de apel din Paris. (...) Prevăzut că în statul de drept pozitiv, este justificat refuzul de transcriere a unui act de naștere făcut în țări străine și redactat în forme uzuale în această țară, atunci când nașterea este la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Potrivit hotărârii atacate, gemenii (...) s-au născut la 26 aprilie 2010 la Mumbai (India), la doamna (...) și la [reclamantul], care, de naționalitate franceză, le-a recunoscut în prealabil în Franța; că la 11 mai 2010, acesta din urmă a solicitat transcrierea într-un registru consular a actelor de naștere a copiilor; că, la instrucțiunile procurorului Republicii, consulatul Franței a suspendat această cerere; Întrucât, pentru a ordona această transcriere, instanța de apel a reținut că regularitatea formală și conformitatea cu realitatea actelor Cu toate acestea, Curtea de Apel a încălcat [articolele 16-7, 16-9 și 33] [articolele 16-7, 16-9 și 33 din Codul civil] [...]. Reclamanții indică faptul că, în aceeași zi, Curtea de Casație a pronunțat o altă hotărâre de principiu prin care se precizează că mai este vorba de o astfel de fraudă, nici de interesul superior al copilului pe care îl garantează art. 3 alineatul (1) din Convenția internațională privind drepturile copilului, nici de respectarea vieții private și de familie în sensul articolului 8 din convenție (...) nu pot fi invocate în mod util. Având în vedere cele două hotărâri, precum și hotărârile Curții de Casație din 6 aprilie 2011, reclamanții au considerat că ar fi în zadar să se sesizeze instanța de trimitere din Paris. Reclamanții nu furnizează informații cu privire la condițiile actuale ale vieții lor de familie. Dreptul și practica internă relevante Dreptul și practica internă relevante sunt expuse în Hotărârile Mensson c. France 65192/11, CEDO 2014) și Labassee c. France 65941/11, 26 iunie 2014). GRIEF Invocând art. 8 din convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea vieții lor private și de familie ca urmare a refuzului de a transcrie actul de naștere indian al celui de-al doilea și al treilea din ele pe registrele statului civil francez pe motiv că primul reclamant a recurs la o convenție de gestație pentru alții. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Având în vedere Hotărârile Mensson c. France 65192/11, CEDO 2014) și Labassee c. France 65941/11) din 26 iunie 2014, a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție ca urmare a refuzului de a transcrie actele de naștere indiene ale celui de al doilea și al treilea reclamant pe registrele statului civil francez

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă