CtEDO 10.02.2014 Auto

VAN ZANDBERGEN c. BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
10.02.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
VAN ZANDBERGEN c. BELGIQUE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 10 februarie 2014 Cea de-a doua secțiune Cerere nr. 4258/11 Maurice VAN ZANDBERGEN împotriva Belgiei introdusă la 23 noiembrie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Maurice van Zandbergen, este un resortisant belgian născut în 1952, și în prezent internat la închisoarea Turnhout. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Van Der Vloet, avocat în Hoogstraten. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: în februarie 1990, reclamantul a fost arestat și pus în detenție preventivă pentru fapte calificate drept crimă. La 13 martie 1992, Camera Consiliului Tribunalului de Primă Instanță din Malines a decis internarea reclamantului pe baza unui raport de expertiză psihiatrică întocmit la 20 septembrie 1991. Comisia de Apărare Socială din Québec ( Între 1993 și 1999, CDS a confirmat în mod regulat menținerea reclamantului la Turnhout. DK, psihiatru al serviciului psihosocial din închisoarea Turnhout, emite avize succinte cu ocazia fiecărei cereri de permisiune de ieșire a reclamantului. Aceste avize scrise au fost stabilite în medie o dată până la de două ori pe an. În 1994, D K. a constatat că reclamantul nu prezenta probleme disciplinare, că nu avea probleme de dispoziție sau simptome psihotice în ciuda persistenței unei personalități narcisiste și a dat de fiecare dată un aviz pozitiv cu privire la cererile de eliberare. A.W., un psiholog clinic, întocmește un raport detaliat de 16 pagini privind starea de sănătate mintală a reclamantului la cererea CDS. Raportul concluzionează că riscul de recidivă nu a fost ridicat și a propus reclasificarea reclamantului într-o instituție deschisă, însoțită de un tratament și de o monitorizare psihologică în vederea eliberării condiționate ulterioare. Între 1999 și 2009, CDS a ordonat în mod regulat menținerea reclamantului la Turnhout. D.V., psihiatrul serviciului psihosocial din închisoarea Turnhout, emite avize succinte cu ocazia fiecărei cereri de eliberare sau de eliberare a reclamantului. E.V. a arătat că reclamantul nu era o problemă, că nu avea probleme de dispoziție sau simptome psihotice, ci că avea încă trăsături narcisiste și că se pronunța de fiecare dată în favoarea menținerii în Turnhout, întrucât reclasificarea trebuia să se facă pas cu pas. La 23 septembrie 2009, CDS a decis menținerea reclamantului în închisoarea Turnhout și a ordonat efectuarea unei evaluări a pericolului pe care îl reprezenta (risicotaxatie La 11 februarie 2010, D.D.L., psihiatrul serviciului psihosocial din închisoarea Turnhout, a emis un aviz în favoarea menținerii reclamantului la Turnhout. La 8 martie 2010, D.D. H.W., psiholog al serviciului psihosocial din închisoarea Turnhout, a întocmit un raport care arată că reclamantul prezintă un risc ridicat de recidivă. La 18 martie 2010, CDS a considerat că, având în vedere elementele dosarului, starea de sănătate mintală a reclamantului nu s-a îmbunătățit suficient și că nu există suficiente garanții pentru societate împotriva pericolului reprezentat de reclamant și, prin urmare, CDS a ordonat menținerea sa la închisoarea Turnhout. Reclamantul a făcut apel la această decizie pe motiv că CDS nu a răspuns cererii sale de a obține o nouă expertiză medicală și că acest lucru ar fi încălcat dreptul său la un proces echitabil. La 22 aprilie 2010, Comisia Superioară de Apărare Socială ( În plus, Comisia a declarat inadmisibilă recursul reclamantului la solicitarea unei noi expertize medicale și a constatat, de asemenea, că D.D.L. a întocmit un raport de expertiză la 11 februarie 2010. Reclamantul s-a asigurat că nu este posibil ca CDS și CSDS să se pronunțe asupra îmbunătățirii stării de sănătate mintală a reclamantului fără să existe un raport de expertiză recent și detaliat privind starea sa de sănătate mintală, iar lipsa unui astfel de raport ar fi încălcat dreptul său la un proces echitabil. La 15 iunie 2010, Curtea de Casație a respins recursul și a reamintit că reclamantul nu putea, în fața CSDS și a Curții de Casație, decât să conteste respingerea cererii sale de punere în libertate. În plus, Curtea de Casație a considerat că [traducere] [CSDS] evaluează în mod suveran, de fapt, dacă starea de sănătate mintală a rezidentului s-a îmbunătățit suficient și dacă sunt îndeplinite condițiile unei reclasificări. Această evaluare nu necesită neapărat o expertiză detaliată. Dreptul și practica internă relevantă Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în detaliu în Hotărârea Van Meroye c. Belgia 330/09, § 36-60, 9 ianuarie 2014). Extragerile relevante din documentele interne și internaționale referitoare la situația din Belgia în materie de internare figurează în hotărârea de principiu L.B. c. Belgia 22831/08, §§ 72-74, 2 octombrie 2012). În cazul de față, dispozițiile deosebit de relevante din legea din 9 aprilie 1930 de apărare socială față de anormali, delincvenți de obicei și autori ai anumitor activități sexuale ( Medicul intern poate fi, de asemenea, examinat de către un medic ales de acesta și poate prezenta avizul acestuia. Acest medic poate lua cunoștință de dosarul rezidentului. (...) Aceasta poate, fie din oficiu, fie la cererea procurorului regelui, a rezidentului sau a avocatului său, să dispună eliberarea definitivă sau testarea rezidentului, atunci când starea mentală a acestuia s-a îmbunătățit suficient și când sunt îndeplinite condițiile pentru reabilitarea sa socială. În cazul în care cererea internatului sau a avocatului său este respinsă, aceasta nu poate fi reînnoită înainte de expirarea unui termen de șase luni care se desfășoară la data respingerii definitive. (...) Invocând în esență art. 5 din convenție, reclamantul se plânge că menținerea sa în aripă psihiatrică a fost ordonată de Comisia pentru protecție socială, deși nu a mai făcut obiectul unei examinări medicale obiective și aprofundate de mai bine de 10 ani. În aceste condiții, CDS nu a putut decide în mod regulat necesitatea menținerii reclamantului în detenție. Prin urmare, reclamantul susține că rapoartele de expertiză din 11 februarie și 8 martie 2010 au fost superficiale și nu permiteau să se stabilească că Alienarea reclamantului ar continua. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI, având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența Curții ( Winterwerp c. Țările de Jos, 24 octombrie 1979, § 39, seria A n 33), privarea de libertate a reclamantului a fost în conformitate cu art. 5 alineatul (1) și art. 4 din convenție, având în vedere faptul că aceaceasta a fost prelungită intern de către Comisia de Apărare Socială fără ca aceasta să fi obținut un raport recent de expertiză psihiatrică, obiectiv În special, autoritățile au demonstrat în mod obiectiv că alienarea reclamantului persistă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2014-01-07
0,93
B.D. c. BELGIQUE
31 mars 2011, le requérant obtint une autorisation de sortie. Il ne se présenta plus à la prison. Le 26 octobre 2011, le requérant fut appréhendé par la police et replacé à l’annexe psychiatrique de la prison de Gand. Par une lettre du 12 d
CtEDO 2015-01-13
0,93
VER EECKE ET REULEN c. BELGIQUE
’aile psychiatrique de la prison de Louvain en attendant que la CDS désigne l’établissement dans lequel l’internement aurait lieu. À une date non précisée, le requérant fut transféré vers l’aile psychiatrique de la prison de Merksplas. 11.
CtEDO 2014-01-09
0,93
AFFAIRE PLAISIER c. BELGIQUE
’aile psychiatrique de la prison de Gand. 10. Une mesure complémentaire d’internement fut ordonnée par la chambre du conseil du tribunal de première instance de Courtrai le 24 décembre 2003. 11. En mai 2004, le requérant fut transféré à l’a
CtEDO 2014-01-07
0,92
JANSSENS c. BELGIQUE
dans sa région d’origine. Sur la base du rapport du D r V.N. du 24 janvier 2010, la CDS décida, par une décision du 1 er mars 2010, le transfert du requérant vers l’annexe psychiatrique de la prison de Merksplas pendant une durée de six moi
CtEDO 2019-04-03
0,92
VENKEN c. BELGIQUE et 4 autres affaires
de requête Date d’introduction Nom du requérant Date de naissance Nationalité Représentant Lieu de résidence actuel Date d’arrivée Date de la décision d’internement 46130/14 20/06/2014 Bram VENKEN 03/07/1980 Belge Peter VERPOORTEN Centre de
Sursă