Publicat la 23 septembrie 2024 SECȚIUNEA CINQUCE Cererea nr. 31554/22 Alexander VINNIK împotriva Franței, introdusă la 29 iunie 2022, comunicată la 5 septembrie 2024 CEI DE LA L euro și în beneficiul anumitor părți civile. Reclamantul este un resortisant rus născut în 1979, tatăl a doi copii. El a fost, printre altele, responsabil de a difuza un mail de răscumpărare și de a spăla sumele de răscumpărare obținute prin platforma de schimb BTC-e în Franța și în Statele Unite, precum și în Rusia. La 17 ianuarie 2017, un act de punere sub acuzare împotriva societății BTC-e și reclamantul a fost emis de o instanță americană. Ulterior, un mandat de arestare a fost emis împotriva societății BTC-e. La 25 iulie 2017, reclamantul a fost arestat în timp ce se afla în vacanță în Grecia. La 23 ianuarie 2020, reclamantul a fost predat autorităților franceze. Printr-o hotărâre a Tribunalului de corecție din Paris din 7 decembrie 2020, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă de cinci ani cu închisoare delectorală pentru spălare agravată: ajutor în bandă organizată pentru justificarea încuviințată a originii bunurilor sau veniturilor de la data de 1 ianuarie 2016 până la data de 25 iulie 2017, la plata unei amenzi de 100 000 În plus față de confiscarea sigiliului, reclamantul a fost, de asemenea, condamnat să despăgubească anumite părți civile; totuși, a fost eliberat de celelalte 13 acuzații aduse împotriva sa. Vinnik a formulat o cerere de trimitere pentru a putea obține datele originale extrase din instrumentele digitale aflate în posesia sa în momentul arestării sale. Cu toate acestea, instanța a refuzat să se pronunțe asupra motivului că reclamantul a avut cunoștință de conținutul datelor copiate, că nu s-a ridicat nicio disfuncție a acestei copii, că a putut obține o copie a acestei copii, că cererea de e-mail a datelor de origine a fost refuzată de instanța de judecată și că accesul la original apărea în principiu și în timp aleator, ceea ce era de natură să împiedice judecata reclamantului într-un termen rezonabil. Tribunalul, adăugând că copia prezentată de autoritățile americane în cadrul legalității judiciare a fost transmisă pe cale diplomatică și că anchetatorii lucraseră la copii ale acestei copii, a concluzionat că mai multe elemente ale procedurii nu au dus la modificarea copiilor exploatate. printr-o hotărâre din 24 iunie 2021, Tribunalul de Primă Instanță din Paris a confirmat hotărârea Tribunalului Penal din Paris din 7 decembrie 2020, în special cu privire la vinovăția, pedeapsa cu închisoarea și confiscarea sigiliului. Incompetentă pentru a se pronunța cu privire la cererile privind legalitatea condiției de trimitere la care autoritățile elene [avaie] au subordonat [reclamantului], riscul de tratament inuman și degradant și dreptul la respectarea vieții private și a securității în cazul extrădării în Statele Unite ale Americii Pe de altă parte, Comisia a decis că nu era cazul să se adreseze o întrebare preliminară Curții a Uniunii Europene și a refuzat să accepte cererea de transmitere a unei întrebări prioritare de constituționalitate Consiliului Constituțional francez. În plus, a declarat inadmisibile cererile de competene informatice și medicale. În cele din urmă, Comisia a confirmat hotărârea în toate dispozițiile sale civile și a adăugat la aceasta pentru anumite părți civile. În special în ceea ce privește accesul la probele originale, instanța de apel reamintește în primul rând că reclamantul a putut contesta investigațiile și procesele-verbale și să prezinte orice dovadă sau argument contrar în scris sau prin martori. Ulterior, Comisia a constatat că elementele de probă au fost confiscate în momentul în care reclamantul a fost interpelat de către autoritățile elene la cererea autorităților americane, că originalele au fost prezentate autorităților americane sub controlul autorităților elene care au primit o copie și că suspiciunile pe care le-a invocat nu se bazau pe niciun element precis, singura cetățenie a pârâtului nu era suficientă pentru a le justifica. Comisia a adăugat că autoritățile americane au transmis date ca răspuns la cererea de asistență judiciară reciprocă în materie penală formulată de autoritățile franceze și că provocarea adresată comisiei unei infracțiuni organizate de autoritățile străine al căror rezultat ar fi fost transmis autorităților franceze nu putea fi reținută. Instanța de apel a continuat să arate că anchetatorii francezi care verificaseră elementele comunicate fuseseră anchetați, că nu a fost depusă nicio cerere de expertiză pe suport de hârtie în cursul anchetei, că datele interferau între ei și că martorii auziți cu privire la acest aspect nu au invocat nicio dificultate sau întrebare cu privire la fiabilitatea copiilor prezentate de autoritățile americane, dimpotrivă confirmate. Curtea de apel a confruntat apoi nota de analiză furnizată de apărare pieselor dosarului. Ea a adăugat că, potrivit celor trei persoane care știau, copiile telefonului mobil și ale calculatorului reținute în timpul interpelării reclamantului fuseseră calificate drept "proprii" fără ca nimic să le permită să pună la îndoială integritatea. Prin urmare, Comisia concluzionează că datele informatice confiscate nu puteau fi suspectate de manipulări comise înainte sau în momentul copierii lor, repetând că suspiciunile întreținându-se de niciun element și, prin urmare, a respins cererea de expertiză în domeniul informaticii. Printr-o decizie din 28 iunie 2022 care nu a fost motivată în mod specific, Curtea de Casație a declarat că nu este admis recursul său împotriva hotărârii Tribunalului din 24 iunie 2021 (punctul 7 de mai sus). Invocând art. 1 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a reușit să asigure autenticitatea dovezilor originale pe baza cărora a fost condamnat în Franța, autoritățile franceze neatinse obținând faptul că singura copie, furnizată de autoritățile americane, a datelor înregistrate pe calculator și a telefonului mobil aflat în posesia acestuia în momentul arestării sale în Grecia. RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț I Ț I , cu privire la ă r ț ii ridicate din unghiul articolului 1 din Convenție, a reieșit din îndoieli cu privire la autenticitatea probelor pe baza cărora a fost condamnat în Franța, epuizat căile de atac interne în sensul articolului 35 alineatul (1) din Convenție Reclamantul a beneficiat de un proces echitabil în stabilirea acuzațiilor penale pronunțate împotriva sa în sensul articolului 1 și al articolului 3 din convenție (Yüksel Yalçćnkaya c. Türkiye [GC], 15669/20, §§ 302-308 și §§ 312-313, 26 septembrie 2023)? În special, în cazul în care reclamantul a avut acces la dovezile originale, a adus atingere echității generale a procedurii penale? În ce cadru procedural au obținut instanțele franceze dovezile pe baza cărora reclamantul a fost declarat vinovat de spălare agravată (a se vedea, pentru un exemplu recent, Beuze c. Belgia [GC], nr 71409/10, § 150 litera (b), 9 noiembrie 2018)? Cum s-au asigurat de autenticitatea probelor? Au fost căutate în cazul în care garanțiile procedurale ar fi înconjurat colectarea acestor probe în momentul în care au fost confiscate în Grecia? Au solicitat comunicarea probelor originale către autoritățile americane A avut reclamantul posibilitatea de a contesta autenticitatea probelor colectate și de a se opune producției lor (Beuze, citată anterior, punctul 150 litera (c))))) în ce măsură analiza efectuată de autoritățile americane a legat analiza efectuată de instanțele franceze cu privire la aceste elemente probatorii Beaze, citată anterior, punctul 150 litera (g) de mai sus?
Publié le 23 septembre 2024
Requête n
o
31554/22
Alexander VINNIK
contre la France
introduite le 29 juin 2022
communiquée le 5 septembre 2024
La requête concerne
le jugement pénal du requérant, A. Vinnik, condamné en France à cinq ans d’emprisonnement délictuel pour blanchiment aggravé, au paiement d’une amende de 100
000
euros et à l’indemnisation de certaines parties civiles.
1.
Le requérant est un ressortissant russe né en 1979, père de deux enfants. Il fut notamment soupçonné d’avoir diffusé un «
rançongiciel
» et d’avoir blanchi les montants des rançons obtenues à travers la plateforme d’échange de cryptomonnaie BTC-e en France et aux États-Unis ainsi qu’en Russie.
2.
Le 17 janvier 2017, un acte d’accusation visant la société BTC-e et le requérant fut émis par une juridiction américaine. Par la suite, un mandat d’arrêt fut émis à l’encontre de l’intéressé.
3.
Le 25 juillet 2017, le requérant fut interpellé alors qu’il se trouvait en vacances en Grèce.
4.
Le 23 janvier 2020, le requérant fut remis aux autorités françaises.
5.
Par un jugement du tribunal correctionnel de Paris du 7
décembre
2020, le requérant fut condamné à une peine d’emprisonnement délictuel de cinq ans pour «
blanchiment aggravé
: aide en bande organisée à la justification mensongère de l’origine des biens ou revenus de l’auteur d’un délit entre le 1
er
janvier
2016 et le 25
juillet
2017
», au paiement d’une amende de 100
000
euros, outre la confiscation des scellés. Le requérant fut également condamné à indemniser certaines parties civiles. Il fut néanmoins relaxé des treize autres chefs d’accusation portés contre lui.
6.
Dans le cadre de cette procédure correctionnelle, M. Vinnik forma une demande de renvoi afin de pouvoir obtenir communication des données originales extraites des outils numériques en sa possession lors de son arrestation. Le tribunal refusa néanmoins d’y faire droit au motif que le requérant avait eu connaissance du contenu des données copiées, qu’aucun dysfonctionnement de cette copie n’avait été relevé, qu’il avait pu obtenir une copie de cette copie, que la demande d’expertise des données d’origine avait été refusée par le juge d’instruction et que l’accès aux originaux apparaissait dans le principe et dans le temps aléatoires, ce qui était de nature à faire obstacle au jugement du requérant dans un délai raisonnable. Le tribunal, ajoutant que la copie remise par les autorités américaines dans le cadre de l’entraide judiciaire avait été transmise par voie diplomatique puis que les enquêteurs avaient travaillé sur des copies de cette copie, conclut qu’aucun élément de la procédure ne permettait d’affirmer que les copies exploitées auraient été altérées.
7
.
Par un arrêt du 24
juin
2021, la cour d’appel de Paris confirma le jugement du tribunal correctionnel de Paris du 7 décembre 2020, notamment sur la culpabilité, la peine d’emprisonnement et la confiscation des scellés. Elle se déclara également «
incompétente pour statuer sur les demandes portant sur la légalité de la condition de renvoi à laquelle les autorités grecques [avaie]nt subordonné [l]a remise [du requérant], le risque de traitement inhumain et dégradant encouru, et le droit au respect à la vie privée et à la sûreté en cas d’extradition aux Etats-Unis
». Elle décida par ailleurs qu’il n’y avait pas lieu d’adresser, comme cela était sollicité, une question préjudicielle à la Cour de Justice de l’Union Européenne et refusa de faire droit à la demande de transmission d’une question prioritaire de constitutionnalité au Conseil constitutionnel français. Elle déclara en outre irrecevables les demandes d’expertises informatique et médicale. Enfin, elle confirma le jugement en toutes ses dispositions civiles et y ajouta pour certaines parties civiles.
8.
Concernant en particulier l’accès aux preuves originales, la cour d’appel retint tout d’abord que le requérant avait pu contester les investigations et les procès-verbaux et présenter toute preuve ou argument contraire par écrit ou par témoins. Elle releva ensuite que les éléments de preuve avaient été saisis lors de l’interpellation du requérant par les autorités grecques à la demande des autorités américaines, que les originaux avaient été remis aux autorités américaines sous le contrôle des autorités grecques qui disposaient d’une copie et que les soupçons que faisait valoir l’intéressé ne reposaient sur aucun élément précis, la seule nationalité du prévenu ne suffisant pas à les justifier. Elle ajouta que les autorités américaines avaient transmis des données en réponse à la demande d’entraide judiciaire en matière pénale formée par les autorités françaises et que la provocation à la commission d’une infraction organisée par des autorités étrangères dont le résultat aurait été transmis aux autorités françaises ne pouvait être retenue. La cour d’appel poursuivit en relevant que des investigations avaient été menées par les enquêteurs français qui avaient vérifié les éléments communiqués, qu’aucune demande d’expertise informatique n’avait été déposée au cours de l’instruction, que les données interféraient entre elles et que les témoins entendus sur ce point n’avaient pas invoqué une difficulté quelconque ou une interrogation sur la fiabilité des copies remises par les autorités américaines, au contraire confirmées. La cour d’appel confronta ensuite la note d’analyse fournie par la défense aux pièces du dossier. Elle ajouta que, selon trois
sachants, les copies du téléphone portable et de l’ordinateur saisis lors de l’interpellation du requérant avaient été qualifiées de «
propres
» sans que rien ne «
permet[te] de remettre en cause leur intégrité
».
Elle en conclut que les données informatiques saisies ne pouvaient être suspectées de manipulations commises avant ou au moment de leur copie, réitérant que les soupçons entretenus par le requérant n’étaient étayés par aucun élément, et rejeta en conséquence la demande d’expertise informatique.
9.
Par une décision du 28 juin 2022 non spécialement motivée, la Cour de cassation déclara non admis son pourvoi contre l’arrêt de la cour d’appel du 24
juin
2021 (paragraphe 7 ci-dessus).
Invoquant l’article
6
§
1 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir pu s’assurer de l’authenticité des preuves originales sur le fondement desquelles il a été condamné en France, les autorités françaises n’ayant obtenu que la seule copie, fournie par les autorités américaines, des données relevées sur l’ordinateur et le téléphone portable en possession de l’intéressé lors de son arrestation en Grèce.
1.
Le requérant a-t-il, concernant le grief soulevé sous l’angle de l’article
6
§
1 de la Convention, tiré des doutes sur l’authenticité des preuves sur le fondement desquelles il a été condamné en France, épuisé les voies de recours internes au sens de l’article
35 § 1 de la Convention
?
2.
Le requérant a-t-il bénéficié d’un procès équitable dans la détermination des charges pénales retenues contre lui au sens de l’article
6
§§
1 et 3 de la Convention (
Yüksel Yalçınkaya c. Türkiye
[GC], n
o
15669/20, §§ 302-308 et §§ 312-313, 26 septembre 2023) ? En particulier, l’impossibilité alléguée par le requérant d’avoir accès aux preuves originales a‑t‑elle porté atteinte à l’équité globale de la procédure pénale ?
3.
Dans quel cadre procédural les juridictions françaises ont-elles obtenu les preuves sur le fondement desquelles le requérant a été déclaré coupable de blanchiment aggravé
(voir, pour un exemple récent,
Beuze c. Belgique
[GC], n
o
71409/10, §
150 b), 9
novembre 2018) ? Comment se sont-elles assurées de l’authenticité des preuves
? Ont-elles recherché si des garanties procédurales avaient entouré le recueil de ces preuves lors de leur saisie en Grèce
? Ont-elles sollicité la communication des preuves originales auprès des autorités américaines
?
4.
Le requérant a-t-il eu la possibilité de contester l’authenticité des preuves recueillies et de s’opposer à leur production (
Beuze
, précité, §
150
c))
?
5.
Dans quelle mesure l’analyse effectuée par les autorités américaines a-t-elle lié l’analyse portée par les juridictions françaises sur ces éléments probatoires
(
Beuze
, précité, §
150 g)) ?