KOPTA v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

11.02.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

KOPTA v. POLAND (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

A patra secțiune decizia nr. 34997/04 Janina KOPTA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 11 februarie 2014 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Paul Mahoney, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 9 iulie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Janina Kopta, este un național polonez, care s-a născut în 1958 și trăiește în Rzeszów. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, succes de dna J. Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul are o fiică pe care o ridică pe cont propriu. Procedura privind grantul și revocarea unei pensii EWK La 31 octombrie 2001, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych) pentru a primi dreptul la o pensie de pensionare anticipată pentru persoanele care, din cauza gravității stării lor de sănătate, au nevoie de îngrijire constantă, așa-numita pensie „EWK”. Pe lângă cererea ei de pensie, reclamantul a depus, printre alte documente privind starea de sănătate a fiicei sale, un certificat medical emis de un medic specialist. Certificatul a declarat că copilul (născut în 1988) a suferit de astm cronic și că are nevoie de îngrijirea constantă a părintelui ei. La 22 noiembrie 2001 Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie de pensionare anticipată în valoare de 701 zloti polonezi (PLN) net (aprox. 180 euro (EUR). Consiliul de Securitate Socială a suspendat plata pensiei din cauza faptului că reclamantul încă lucrează la data deciziei. La 30 aprilie În 2002 a expirat contractul de ocupare a forței de muncă al reclamantului. Angajatorului a fost încheiat din cauza situației sale economice dificile. 10. La o dată neespecificată în 2002, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a cerut medicului Consiliului de Securitate Socială Principală (Główny Lekarz Orzecznik) să-i informeze dacă fiica reclamantului a solicitat îngrijirea permanentă a unui părinte. La 7 mai 2002 doctorul a afirmat că, pe baza documentelor medicale, copilul nu a putut fi considerat ca fiind necesară o astfel de îngrijire. 11. La 22 mai 2002, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a emis simultan două decizii cu privire la solicitant. 12. În temeiul unei decizii, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect imediat. Rezultă că reclamantul nu a fost niciodată plătit pensia. În temeiul celelalte decizii, Consiliul de Securitate Socială a revocat decizia inițială de acordare a pensiei și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la o pensie de pensionare anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța 1989. 13. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective ce o cedează de dreptul la o pensie de pensie anticipată. A susținut că ar trebui să primească beneficiul deoarece copilul său a solicitat îngrijire constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat la cererea inițială de pensie. În plus, reclamantul a susținut că revocarea pensiei sale de pensionare este contrar principiului drepturilor conferite. 14. La 17 martie 2003, Curtea Regională Rzeszów a respins recursul reclamantului. 15. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii de primă instanță. 16. 2003 Curtea de Apel Rzeszów a respins apelul suplimentar al reclamantului. Curtea internă a susținut că reclamantul a fost îndepărtat în mod corect de dreptul său la o pensie în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța de 1989, deoarece nu a îndeplinit cerințele de asistență permanentă necesară. 17. La 28 aprilie 2004, Curtea Supremă a refuzat să examineze recursul de casă. Situația financiară 19. Pensiunea reclamantului a fost suspendată inițial și apoi revocată trei săptămâni după expirarea contractului său de ocupare a forței de muncă. Rezultă că nu a primit nicio plată a pensionării anticipate acordate. 20. Potrivit argumentelor guvernamentale, reclamantul a lucrat pe o bază permanentă între 1 aprilie 1977 și 30 aprilie 2002. După revocarea pensiei sale, între 4 iunie și 3 decembrie. 2002, reclamantul a primit beneficii de șomaj. După aceea, până în iulie 2007, a fost înregistrată ca șomaj care nu are dreptul la beneficii. Guvernul a susținut, de asemenea, că după iulie 2007, reclamantul nu a fost înregistrat în sistemul de asigurare socială. 21. Reclamantul a prezentat un certificat de ocupare a forței de muncă care confirmă că contractul său de ocupare a fost expirat la 30 aprilie. 2002, după perioada de notificare legală, din cauza motivelor referitoare la angajatorul. 22. Ea a prezentat în continuare un certificat emis de către Biroul Local pentru Ocuparea Ocuparei de Muncă Rzeszów la 27 mai 2002, conform căruia la 4 iunie 2002 a fost acordată o prestație de ocupare a forței de muncă PLN 572 (aprox. EUR 124) și un alt certificat emis de aceeași instituție la 12 august. 2009 confirmarea că a primit lunar o prestație de familie pentru fiica sa în valoare de 85 PLN (aprox. 20 EUR) și o prestație lunară suplimentară de 136,64 PLN (aprox. 30 EUR) între mai și august 2002. Între septembrie 2002 și aprilie 2004 a primit doar o prestație de familie în valoare de 42,50 PLN (aprox. 10 EUR). 23. De asemenea, a elaborat un certificat emis la 10 august. 2009 de către Centrul de Asistență Socială care confirmă că a primit următoarele prestații: prestația de familie lunară în valoare de 43 PLN (aprox. EUR 11) și 170 PLN (aprox. EUR 38) deoarece a crescut copilul ei pe cont propriu între 1 mai și 31 august 2005, prestația de familie lunară din PLN 43 între 1 martie și 31 august 2006 și 68 PLN (aprox. EUR 17) între 1 septembrie 2009 și 1 august. 2007. În plus, a primit PLN (aprox. 20 EUR) și PLN 100 (aprox. 25 EUR) la începutul lunii septembrie 2004 și respectiv în septembrie 2006 la începutul anului școlar. 24. Reclamantul a susținut că contractul său de ocupare a forței de muncă nu poate fi încheiat mai devreme de la 30 aprilie. 2002 din cauza nevoia de a forma un nou angajat care o va înlocui la locul de muncă și din cauza angajamentelor sale financiare față de angajator. Legea și practica internă relevantă 25. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și întrebările de practică sunt prezentate în hotărârile din cazul Moskal v. Polonia , nr. 10373/05, §§§ 34, 15 septembrie 2009 și Antoni Lewandowski v. Polonia , nr. 38459/03, § 43, 2 octombrie 2012). Reclamantul s-a plâns că, în circumstanțele cazului, cedarea ei de dreptul de a beneficia de o pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri, plângerea care intră sub incidența articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care spune după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecțiile guvernului 28. Curtea constată că guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cauzei. Acestea au susținut că reclamantul nu a respectat cerințele de șase luni de timp, conform articolului 35 § 1 din Convenție. De asemenea, au susținut că cererea constituie un abuz al dreptului de cerere individuală și că reclamantul nu a scăpat de căile de recurs interne, deoarece ar fi trebuit să depună o plângere la Curtea Constituțională. De asemenea, au susținut că prezenta cerere era incompatibilă ratione materiae și ratione personae cu Convenția. 29. conform articolului de șase luni, Curtea a considerat deja în alte cauze EWK că reclamanții nu ar trebui să fie penalizate pentru că au încercat să depună un recurs de cazare în fața Curții Supreme pentru a evita orice risc de respingere a cazului de către Curte pentru neeputerirea recourslor interne (a se vedea, de exemplu, Frāczek-Potęga c. Polonia , nr. 39430/04, § 55, 4 În consecință, decizia finală din cauza examinată a fost dată de Curtea Supremă la 28 aprilie 2004, în timp ce reclamantul și-a depus cererea la Curte la 9 iulie 2004. Astfel, Curtea concluzionează că reclamantul a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) și că obiecția guvernului ar trebui, prin urmare, respinsă. 30. Curtea constată, de asemenea, că a examinat deja obiecții identice în ceea ce privește abuzul asupra dreptului de cerere individuală și neepuizare în ceea ce privește nereclamarea reclamantului și le-a respins, în cazurile de urmărire a Moskalului (a se vedea, de exemplu, Lewandowski , citate mai sus, §§ 72 și Lew Polonia, nr. 34386/04, §§ 62, 4 Decembrie 2012). Curtea nu vede niciun motiv să se depărteze de concluziile sale anterioare. 31. De asemenea, Curtea a examinat deja obiecția Guvernului în ceea ce privește presupusa incompatibilitate ratione materiae a cererilor „EWK” și a respins-o (a se vedea Moskal , citat mai sus, §§ 38-45). În ceea ce privește obiecția Guvernului cu privire la presupusa incompatibilitate ratione personae în cadrul Convenției, Curtea constată că pensia de „EWK” în cauză a fost acordată personal reclamantului și că, după revocarea pensiei, reclamantul a fost implicat în procedura judiciară plângută ca parte. În orice caz, Curtea a examinat deja o serie de cereri de „EWK” și a constatat, la etapa de admisibilitate a examinării lor, că nu au fost întemeiate sau inadmisibile în mod evident din alte motive (a se vedea printre multe alte autorități, Antoni Lewandowski , citate mai sus § 72; Lasota c. Polonia , nr. 6762/04 , § 54, 2 octombrie 2012). Rezultă că obiecția Guvernului cu privire la inadmisibilitatea ratione personae a cererii trebuie respinsă. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Propunerile părților 33. Reclamantul a susținut că cesionarea ei, în circumstanțele cazului, a dreptului achiziționat la o pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri. 34. Guvernul a susținut că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, a cedat reclamantului dreptul ei la pensia de pensie anticipată a fost prevăzută de lege și a fost în interesul general. Există, de asemenea, o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite. Evaluarea Curții 35. Curtea constată, la început, că dreptul reclamantului la pensionare anticipată s-a bazat în decizia finală a Consiliului de Securitate Socială din 22 noiembrie 2001. Plata a fost suspendată din cauza ocupării forței de muncă a reclamantului (a se vedea punctul 8 de mai sus). Curtea consideră că decizia menționată mai sus care a acordat dreptul reclamantului se ridică la „posesiuni” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Czajkowska și alții c. Polonia , nr. 16651/05, §§ 50-51, 13 iulie 2010 ). Rezultă că art. 1 din Protocolul nr. 1 se aplică în acest caz. (a) Principiile generale 36. Principiile generale relevante sunt stabilite în Moskal Hotărârea, citată anterior, punctele 49-52. Cu toate acestea, Curtea va reitera că orice interferență de către o autoritate publică în ceea ce privește bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Moskal , citat mai sus §§ 49 și 50). (b) Aplicarea principiilor de mai sus la cazul în cauză (i) Indiferent dacă a existat o interferență cu posesiunile reclamantului 37. Părțile nu au contestat faptul că hotărârile Consiliului de Securitate Socială Rzeszów din 22 mai 2002, validate ulterior de două instanțe de instanță (curtea regională și instanța de recurs), care au privat reclamantul de dreptul de a primi pensia EWK, au echivalent cu o În sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea nu consideră niciun motiv să dețină altfel. (ii) legalitatea interferenței și obiectivul legitim 38. La fel ca în cazul Moskal, Curtea consideră că această interferență a fost prevăzută de lege și a urmărit un obiectiv legitim, conform articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Moskal) , citat mai sus , §§ 56 , 57 și § 61 , și de asemenea Iwaszkiewicz c. Polonia , nr. 30614/06 , §§ 47 , 48 , 26 iulie 2011 . (iii) Proporționalitate 39 . Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile examinate anterior în care reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă în vederea obținerii pensiei EWK, pensia a fost singurul venit al acestora, iar revocarea bruscă a pus o sarcină excesivă asupra acestora, deoarece acestea au fost lăsate fără resurse sau perspectivă pentru a găsi rapid un nou loc de muncă (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal Lewandowski; Potok și Lew, citate mai sus). 40. În schimb, în cazul instantaneu, reclamantul nu a renunțat la ocuparea sa pentru a primi pensia; din contră, a decis să continue locul de muncă. Contractul său a fost dizolvat de către angajator cinci luni după ce pensia a fost acordată din motive referitoare la angajator (a se vedea punctele 9 și 21). Spre deosebire de Moskal În cazul în care nu se poate spune că decizia administrativă a fost baza pentru stabilirea unor planuri personale pentru viitor prin întreruperea ocupării forței de muncă. Rezultatul unei astfel de dizolvații a relației de ocupare a forței de muncă a reclamantului a fost că a avut dreptul la o prestație de șomaj pentru primele șase luni de la terminarea ocupării (a se vedea punctul 20). 572 (a se vedea punctul 22 de mai sus). Pentru primele trei luni de la revocarea pensiei, reclamantul a primit, de asemenea, o prestație familială pentru fiica sa în valoare de 43 PLN și un avantaj suplimentar pentru PLN 137 (a se vedea punctele 22 și 23 de mai sus). Rezulta că, ca urmare a revocarea pensiei, în perioada crucială care urmează direct revocarea, nu a fost confruntată cu pierderea totală și imediată a singurei sale surse de venit (a se vedea Rzepa v. Polonia (dec.), nr. 30361/04, 9 aprilie 2013, § 34). 41. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților impuse reclamantului o sarcină excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa, citat mai sus, § 31-37. 42. Rezultă că cererea este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§§ litera (a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Fatoș Aracı Ledi Bianku Președintele adjunct al grefierului