CASE OF SZÉCHENYI v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE SZÉCHENYI c. HUNGARY (Derogare nr. 4153/10) HOTĂRÂREA Strasburg 18 februarie 2014 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Széchenyi c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, András Sajó, Egidijus Kūris, judecători, și Stanley Naismith, Grefierul secțiunii, deliberat în particular la 28 ianuarie 2014, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 4153/10) împotriva Republicii Ungariei depusă în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi resortisanți maghiari, dna Laura Széchenyi și dna Eszter Széchenyi („reclamanții”), la 14 ianuarie 2010, guvernul maghiar („ Guvernul”) au fost reprezentați de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției.

La 3 ianuarie 2012, cererea a fost comunicată guvernului. FACTE CIRCUMSTANTELE CAUZULUI Reclamanții s-au născut în 1976 și 1977 respectiv și trăiesc în Budapesta. La 28 iunie 2001, reclamanții au introdus o acțiune imobiliară împotriva mamei și bunica lor. La 23 noiembrie 2006 a fost adoptată o decizie de primă instanță. La 12 iunie 2007, a fost adoptată hotărârea de recurs. În noiembrie 2009 a fost notificată decizia Curții Supreme privind petiția de reexaminare a reclamanților. Reclamanții se plângea că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă rezonabilă” a articolului 6 § 1 din Convenție. Guvernul a contestat acest argument. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 28 iunie 2001 și s-a încheiat în noiembrie 2009. Astfel, a durat aproximativ opt ani și cinci luni pentru trei niveluri de competență.

Având în vedere o astfel de procedură lungă, cererea trebuie declarată admisibilă. Curtea a constatat în mod frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin chestiuni similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII). 10. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că lungimea procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”.

În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. 11. Respectând art. 41 din Convenție, reclamanții au susținut, în comun, 8.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 12. Guvernul a contestat cererea. 13. Curtea consideră că reclamanții trebuie să fi susținut unele prejudiciu moral. 14. Reclamanții nu au făcut reclamație pentru costuri. 15. Curtea consideră oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugat trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, reclamanților, în comun, 3,200 EUR (trei mii două sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie convertit în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, în ceea ce privește prejudiciile morale; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 18 februarie 2014, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Nebojša Vučinić Președintele grefierului

SECOND SECTION

CASE OF SZÉCHENYI v. HUNGARY (Application no. 4153/10) JUDGMENT STRASBOURG 18 February 2014 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Széchenyi v. Hungary, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Nebojša Vučinić, President, András Sajó, Egidijus Kūris, judges, and Stanley Naismith, Section Registrar, Having deliberated in private on 28 January 2014, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4. The applicants were born in 1976 and 1977 respectively and live in Budapest.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

6. The applicants complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention.