CASE OF CSERNY v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE CSERNY c. HUNGARY (Depunerea nr. 65833/09) HOTĂRÂREA Strasburg 18 februarie 2014 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Cserny c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, Președintele, András Sajó, Egidijus Kūris, judecători, și Stanley Naismith, Secțiunea Grefierul, deliberat în particular la 28 ianuarie 2014, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 65833/09) împotriva Republicii Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl Imre Cserny („reclamantul”), la 4 decembrie 2009. Reclamantul a fost reprezentat de dl Z. Kuchár, avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. La 6 iunie 2013, cererea a fost comunicată guvernului. FACTE CIRCUMSTANTELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1949 și trăiește în Budapesta. La 27 aprilie 1995 au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamantului pentru acuzații de fraudă și falsificare. Proiectul de inculpare a fost preferat la 9 octombrie 2000, iar prima audiere a avut loc în 2003. La 8 aprilie 2010, după mai multe audieri, Curtea de District Central de Pest a declarat reclamantul vinovat de infracțiunile de care a fost acuzat. În ceea ce privește apelul reclamantului, Curtea Regională de Budapesta l-a achitat la 27 mai 2011. Hotărârea a devenit finală la 4 iulie 2011. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI 10. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii a fost incompatibilă cu cerința de „tempă rațională” a articolului 6 § 1 din Convenție. 11. Guvernul nu a contestat acest argument. 12. Perioada care va fi luată în considerare a început la 27 aprilie 1995 și s-a încheiat la 4 iulie 2011. Astfel, a durat șaisprezece ani și două luni pentru două niveluri de competență. Având în vedere astfel de proceduri lungi, această plângere trebuie declarată admisibilă. 13. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDO 1999-II). 14. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că lungimea procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. 15. Considerând art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat 66.400 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale și 4,500 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Guvernul a contestat cererile. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral și să-l atribuie, pe baza capitalului propriu, 10.000 EUR sub acest șef. În plus, având în vedere documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului, reprezentat de un avocat, a sumei de 1000 EUR care acoperă costurile pentru procedura dinaintea Curții. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 10 000 EUR (10 000 EUR), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 1 000 EUR (1 mie de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în cursul perioadei de default plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 18 februarie 2014, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Nebojša Vučinić Președintele grefierului

SECOND SECTION

CASE OF

CSERNY v. HUNGARY

(Application no. 65833/09)

JUDGMENT

STRASBOURG

18 February 2014

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Cserny v. Hungary,

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of:

Nebojša Vučinić,

President,

András Sajó,

Egidijus Kūris,

judges,

and Stanley Naismith,

Section

Registrar,

Having deliberated in private on 28 January 2014,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 65833/09) against the Republic of Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Hungarian national, Mr Imre Cserny (“the applicant”), on 4 December 2009.

2.

The applicant was represented by Mr Z. Kuchár, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Public Administration and Justice.

3.

On 6 June 2013 the application was communicated to the Government.

THE FACTS

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4.

The applicant was born in 1949 and lives in Budapest.

5.

On 27 April 1995 criminal proceedings were initiated against the applicant on charges of fraud and forgery.

6.

The bill of indictment was preferred on 9 October 2000, and the first hearing took place in 2003.

7.

On 8 April 2010, after several hearings, the Pest Central District Court found the applicant guilty of the crimes he was charged with.

8.

On the applicant’s appeal, the Budapest Regional Court acquitted him on 27 May 2011.

9.

The judgment became final on 4 July 2011.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

10.

The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention.

11.

The Government did not contest that argument.

12.

The period to be taken into consideration began on 27 April 1995 and ended on 4 July 2011. It thus lasted for sixteen years and two months for two levels of jurisdiction.

In view of such lengthy proceedings, this complaint must be declared admissible.

13.

The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention in cases raising issues similar to the one in the present application (see, among many other authorities,

Pélissier and Sassi v.

France

[GC], no. 25444/94, § 67, ECHR 1999-II).

14.

Having examined all the material submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or convincing argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present circumstances. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.

There has accordingly been a breach of Article 6 § 1.

15.

Relying on Article 41 of the Convention, the applicant claimed 66,400 euros (EUR) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage and EUR 4,500 for the costs and expenses incurred before the Court.

The Government contested the claims.

The Court considers that the applicant must have sustained some non-pecuniary damage and awards him, on the basis of equity, EUR 10,000 under this head.

Moreover, regard being had to the documents in its possession and to its case-law, the Court considers it reasonable to award the applicant, who was represented by a lawyer, the sum of EUR 1,000 covering costs for the proceedings before the Court.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Declares

the application admissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention;

3.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR 10,000 (ten thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

EUR 1,000 (one thousand euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

4.

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 18 February 2014, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Stanley Naismith

Nebojša Vučinić

Registrar

President