GORE c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
GORE c. FRANCE (CtEDO, 2014)
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 53727/13 François GORE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 18 februarie 2014 într-un comitet compus din Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 19 august 2013, Având în vedere decizia de a procesa în mod prioritar cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții, Având în vedere cererea de informare în scris adresată guvernului, având în vedere informațiile furnizate de părți. După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, domnul François Gore, este un resortisant francez născut în 1966 și deținut în prezent la Argentan. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru viol asupra minorului comis de persoana care are autoritate, doi ani de închisoare pentru violență asupra minorilor în vârstă de 15 ani și șase luni de închisoare pentru escrocherie și denunțare mincinoasă. A fost reținut în Argentan începând cu 19 iulie 2011. Reclamantul a declarat că a suferit un infarct miocardic în 1997 și a declarat că suferă de cardiopatie ischemică. El a adăugat că a avut, de asemenea, probleme mari de hipertensiune arterială, precum și o osteonecroză a ambelor capete femurale. Copiile de rețetă care se potrivesc cu cererea sa și care se lipesc între 2009 și 2012 arată că i-au fost prescrise medicamente pentru: tensiune, colesterol, angină pectorală (comprimate și spray), diabet zaharat, un antiagregant plachetar, precum și morfina. GRIEF Reclamantul se plânge că, de la transferul său la centrul de detenție al lui Argentan, acesta nu este tratat corespunzător, medicul nu mai prescrie medicamentele necesare pentru tratamentul său. El indică faptul că este adresat ordinii medicilor, fără succes. El nu invocă nici un articol din Convenție. Reclamantul se plânge că nu beneficiază de un tratament medical adecvat stării sale de sănătate. El nu invocă niciun articol din Convenție. Fiind amanta calificării juridice a faptelor cauzei, Curtea consideră că, în speță, partea reclamantă solicită o examinare pe teren a articolului 3 din Convenție, care dispune de: Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Guvernul Guvernului subliniază clar că reclamantul are un comportament agresiv în detenție, inclusiv în ceea ce privește membrii serviciului medical. El produce astfel trei rapoarte de incidente, dintre care unul este data de 4 September 2011, în care se face referire la cuvintele agresive ale reclamantului față de o asistentă medicală și adaugă că reclamantul a fost monitorizat în mod constant din punct de vedere somatic, între 2011 și 2013, de către medicii de la unitatea de îngrijire în penitenciare și furnizează o sinteză a diferitelor examinări, consultări și îngrijiri de care reclamantul a beneficiat sau ar fi putut beneficia între 2011 și 2013. Astfel se menționează 28 de întâlniri medicale cu medicul de la unitatea sanitară, dintre care cinci au fost refuzate de către reclamant sau cărora nu li s-a transmis, opt consultări stomatologice planificate, dintre care patru au fost absente, șase vizite în spital, opt au fost anulate din cauza lipsei reclamantului sau a refuzului acestuia de a se prezenta, cinci consultări psihiatrice, cu o absență a reclamantului, trei consultări oftalmologice și una anulată din cauza lipsei reclamantului. Două extrageri de urgență pentru a-l duce pe reclamant la centrul spitalicesc d argententan sunt menționate, de asemenea, la 9 octombrie și 11 noiembrie 2011, precum și 42 de îngrijiri tehnice și de asistente medicale acordate reclamantului, care a refuzat sau a fost absent pentru alte douăzeci și două. I s-au furnizat, de asemenea, ochelari și un scaun cu rotile. Guvernul prezintă, de asemenea, o copie a registrului convocărilor în la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamantul se plânge că, de la transferul său la centrul de detenție al lui Argentan, acesta nu mai este tratat corespunzător, medicul nu mai prescrie medicamentele necesare pentru tratamentul său. El indică faptul că este adresat ordinii medicilor, fără succes. El adaugă că a încetat să meargă la medic deoarece la 9 ianuarie 2013, tratamentul său cardiovascular nu a fost reînnoit fără nici un motiv. El expune că a solicitat să schimbe medicul generalist, fără rezultat. De asemenea, reclamantul indică faptul că nu știe nimic despre o consultare cardiologie sau un eventual examen imagistic prin rezonanță magnetică (RMN) menționate de guvern. În răspunsul său către guvern, recurentul menționează pentru prima dată o dublă fractură a încheieturii stângi intervenită după o cădere la 9 noiembrie 2011. El se plânge de modul în care această fractură a fost tratată la spital prelucrarea trebuie să ajungă la un minim de gravitate. La aprecierea acestui minim este relativă în esență ; ea depinde de ansamblul datelor cauzei, în special de natura și contextul prelucrării, de modalitățile sale de executare, de durata sa, de efectele fizice sau mentale și, uneori, de sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei (a se vedea, de exemplu, Raninen c. Finlanda , 16 decembrie 1997, punctul 55, Rec., 1997, p. În plus, art. 3 din Convenție impune statului să se asigure că orice prizonier este deținut în condiții compatibile cu respectarea demnității umane, că modalitățile de executare a măsurii nu supune .. ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Având în vedere cerințele practice privind închisoarea, sănătatea și bunăstarea prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător, în special prin administrarea asistenței medicale necesare (GGlinchey și alte Regate Unite, nr. 50390/99, § 46, CEDH 2003 V și Riviera c. Franța, n 33834/03, § 55, 11 iulie 2006). Afirmațiile privind relele tratamente trebuie să fie susținute în fața Curții prin dovezi adecvate. Pentru a stabili faptele pretinse, Curtea utilizează criteriul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă (Selmuni c. Franța [GC], nr 25803/94, § 88, CEDH 1999-V). În cazul de față, Curtea constată că a reieșit din documentele furnizate de guvern că reclamantul a beneficiat de numeroase consultări medicale specifice cu privire la afecțiunile de care suferă, fie în închisoare, fie în spital. Comisia observă, de asemenea, că reclamantul a refuzat să meargă la numeroase consultări sau examinări specializate programate, lucru pe care nu îl contestă, și că nu oferă o motivare convingătoare a refuzului său de a se duce la întâlnirile care i-au fost stabilite. În urma unei evaluări globale a faptelor relevante pe baza dovezilor prezentate în fața sa, Curtea concluzionează că reclamantul beneficiază în detenie de îngrijirea pe care starea sa de sănătate o impune și că nivelul de gravitate suficient pentru a intra în domeniul de aplicare al articolului 3 din Convenia nr. 1 nu este atins în speță (I.T. c. România (dec.), nr. 40155/02, 24 noiembrie 2005 și Staicu c. România (dec.), nr 17396/04, 20 septembrie 2011). Prin urmare, rezultă că cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 3 și 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Angelika Nußberger Adjunct Președinte