- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 februarie 2014
- Stat pârât
- GBR
- Concluzia
- Inadmisibil
S.S. împotriva Regatului Unit
Traducere în română Auto
Reclamantul, S.S., este un național britanic, care s-a născut în 1981 și locuiește în Nottingham. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna K. Mark de Chivers Sollicitors, un avocat care practică în Bingley. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Neenan al Oficiului pentru Externe & Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a declarat vinovată că a comis o infracțiune sexuală împotriva unui minor și, la 12 mai 2008, a fost condamnat la trei ani și jumătate de închisoare. În plus, a fost făcută împotriva reclamantului o Ordine de Prevenție a Defenderului Sex („SOPO”. SOPO, care trebuia să dureze cinci ani începând cu 12 mai 2008, l-a interzis să aibă contact cu femeile de sub 16 ani.
Reclamantul și partenerul său au un fiu, D, născut la 12 februarie 2006. În sau în jurul anului octombrie 2008, serviciul de închisoare a informat reclamantul că nu ar putea avea nici un contact cu fiul său în timp ce era în închisoare. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii și, la 8 noiembrie 2008, a fost recomandat că decizia a fost luată în convingerea greșită că SOPO a interzis contactul atât cu minorii de sex masculin, cât și cu minorii de sex feminin. La 9 ianuarie 2009, comitetul a informat reclamantul că a fost plasat la nivelul 3 din acordurile de contact, ceea ce înseamnă că a fost permis doar contactul cu fiul său prin corespondență scrisă și apeluri telefonice, atât care trebuie monitorizat sub rezerva unei evaluări de risc efectuate și revizuite periodic.
Reclamantul a solicitat motive depline pentru această decizie și, la 3 februarie 2009, a fost recomandat că decizia a fost luată în consultare cu ofițerul său de probă și cu serviciile pentru copii. O altă scrisoare primită de avocatul reclamantului în ianuarie 2009 a indicat că „visitarea unui mediu penitenciar nu ar fi în interesul copilului sau ar avea nici un impact pozitiv asupra copilului în acest moment”. Scrisoarea a indicat, de asemenea, că partenerul reclamantului a împărtășit acest punct de vedere. Cu toate acestea, partenerul reclamantului a refuzat mai târziu faptul că acest lucru a fost cazul și, la 11 februarie 2009, ea a formulat o declarație în sprijinul cererii de vizitare a fiului său în închisoare.
În această declarație, ea a indicat că ea era doar îngrijorată că contactul ar fi neregulat și ar provoca o mai mare dezamăgire a fiului său. Reclamantul și-a reînnoit cererea la 9 iunie 2009, însă comitetul a concluzionat din nou că „ vizitarea mediului închisorii nu ar fi în interesul copilului în acest moment”. Reclamantul a emis o procedură de reexaminare judiciară la 24 august 2009 pentru a contesta această decizie din motive, printre altele, că a încălcat drepturile sale în temeiul articolului 8 din Convenție, deoarece a fost disproporționată și/sau a fost făcută în conformitate cu o politică pătrată nepublicată că oricare persoană condamnată pentru o infracțiune sexuală împotriva minorilor nu ar fi fost autorizată să primească vizite de la niciun minoriu.
La 7 octombrie 2009, reclamantul a fost refuzat să solicite o reexaminare judiciară, având în vedere că decizia nu era irațională având în vedere evaluările unanime ale autorităților, iar interesul superior al copilului a trebuit să ia prioritate asupra dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie. Reclamantul și-a reînnoit cererea de autorizare, dar cererea a fost refuzată la 11 noiembrie 2009. 10. Reclamantul susține că, la consilierea acestuia, nu a solicitat permisiunea de a face apel la Curtea de Apel, deoarece trebuia să fie eliberat automat la 12 februarie 2010, la jumătatea sentinței sale, iar instanțele interne nu ar dispune de o cerere academică dacă nu există un element puternic de interes public.
11. Secțiunea 6 alineatul (1) din Legea privind drepturile omului face ilegal ca orice autoritate publică să acționeze incompatibil cu un drept al Convenției. Secțiunea 8 permite oricărei instanțe care constată că o autoritate publică a încălcat art. 6 alineatul (1) să acorde astfel de remediere, în cadrul competențelor sale, după cum consideră adecvat. 12. Regulile penitenciare 1999, care au fost făcute de Secretarul de Stat pentru Departamentul de Acasă în conformitate cu art. 47 alineatul (1) din Legea penitenciară de 1952, prevăd că „contactele externe 4. - (1) Se acordă o atenție specială menținerii unor astfel de relații între un prizonier și familia sa, așa cum sunt de dorit în interesul celor două.
(2) Un deținut trebuie încurajat și asistat pentru a stabili și menține relațiile cu persoanele și agențiile din afara închisoarei, după cum afirmă guvernatorul, să promoveze cel mai bine interesele familiei sale și reabilitarea socială…
Comunicații în general 34. - (1) Fără a aduce atingere art. 6 și 19 din Legea de închisoare din 1952 și cu excepția dispozițiilor prezentului regulament, un deținut nu poate comunica cu o persoană în afara închisoarei sau cu o astfel de persoană, cu excepția concediului secretarului de stat sau ca privilegiu în temeiul art. 8. (2) Cu excepția alin. (1) și cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament, secretarul de stat poate impune orice restricție sau condiție, în general sau într-un caz anume, asupra comunicărilor care trebuie permise între un deținut și altor persoane dacă consideră că restricția sau condiția care urmează să fie impuse - nu interferează cu drepturile convenției oricărei persoane; sau (i) este necesară pentru motivele specificate la alin. (3) mai jos; (ii) încrederea pe motive este compatibilă cu dreptul convenției care trebuie interzisă; și (iii) restricția sau condiția este proporțională cu ceea ce se dorește să fie realizată.
(3) Motivele menționate la alineatul (2) de mai sus sunt – (a) interesele securității naționale; (b) prevenirea, detectarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunii; (c) interesele siguranței publice; (d) asigurarea sau menținerea securității închisorii sau a bunului ordin și a disciplinei în închisoare; (e) protecția sănătății sau a moralelor; (f) protecția reputației altor persoane; (g) menținerea autorității și imparțialității judiciarei; sau (h) protecția drepturilor și libertăților oricărei persoane. (4) Sub rezerva alin. (2) de mai sus, secretarul de stat poate cere ca orice vizită sau clasă de vizite să fie desfășurată în facilități care includ caracteristici speciale care restricționează sau împiedică contactul fizic între un prizonier și un vizitator.
(5) Fiecare vizită la un prizonier se efectuează în vederea unui ofițer sau angajat al închisoarei autorizate în sensul prezentei reguli de către guvernator (în această regulă numită "angajat autorizat"), cu excepția cazului în care secretarul de stat îndreaptă altfel, și în sensul prezentului paragraf se efectuează o vizită la un prizonier în vederea unui ofițer sau angajat autorizat, în cazul în care acesta poate fi văzut de un ofițer sau angajat autorizat prin intermediul unui sistem de televiziune circuit închis. (6) Sub rezerva articolului 38, fiecare vizită la un prizonier se efectuează în cadrul audierii unui ofițer sau angajat autorizat, cu excepția cazului în care Secretarul de Stat ordonează altfel.
(7) Secretarul de Stat poate da indicații, fie în general, fie în legătură cu orice vizită sau clasă de vizite, în ceea ce privește ziua și orele în care deținuții pot fi vizitați. (8) În această regulă – (a) trimiterile la comunicații includ trimiteri la comunicații în timpul vizitelor; (b) trimiteri la restricții și condițiile privind comunicațiile includ trimiteri la restricții și condiții în legătură cu durata, durata și frecvența comunicărilor; și (c) trimiteri la drepturile convențiilor în sensul Legii privind drepturile omului din 1998." Literele personale și vizitele 35. (2) Sub rezerva alineatele (2)A) și (8), un prizonier condamnat are dreptul - (a) să trimită și să primească o scrisoare pe recepția sa într-o închisoare și, după aceea, o dată pe săptămână; și (b) să primească o vizită de două ori în fiecare perioadă de patru săptămâni, dar doar o dată în fiecare astfel de perioadă, dacă secretarul de stat o îndreaptă astfel.
(2A) Un prizonier care îndeplinește o condamnare la care se referă un ordin de custodie intermitente are dreptul să primească o vizită numai în cazul în care guvernatorul consideră că este de dorit având în vedere măsura în care nu a putut să se întâlnească cu prietenii și familia sai în perioadele în care a fost eliberat temporar în licență. (3) Guvernatorul poate permite unui prizonier o scrisoare suplimentară sau o vizită ca privilegiu în temeiul articolului 8 sau, dacă este necesar, pentru bunăstarea sau a familiei sale. (4) Guvernatorul poate permite unui prizonier dreptul de a trimite o vizită și de a primi o scrisoare în schimb. (5) Guvernatorul poate amâna dreptul unui prizonier la o vizită până la expirarea oricărei perioade de închidere celulară.
(6) Consiliul de vizitatori poate permite unui prizonier o scrisoare suplimentară sau o vizită în circumstanțe speciale și poate direcționa că o vizită se poate prelungi dincolo de durata normală. (7) Secretarul de stat poate permite scrisori și vizite suplimentare în legătură cu orice prizonier sau clasă de prizonieri. (8) Deținutul nu are dreptul, în temeiul prezentei reguli, să primească o vizită de la: (a) orice persoană, indiferent dacă este sau nu o persoană rudă sau prietenă, în orice perioadă de timp, acea persoană face obiectul unei interdicții impuse în temeiul art. 73; sau (b) orice altă persoană, cu excepția unui rude sau prieten, cu excepția concediului secretarului de stat. (9) Orice scrisoare sau vizită în conformitate cu dispozițiile succesive ale prezentului regulament nu se numără ca scrisoare sau vizită în sensul prezentei norme.”
1. The applicant, S.S., is a British national, who was born in 1981 and lives in Nottingham. He was represented before the Court by Ms K. Mark of Chivers Solicitors, a lawyer practising in Bingley.
The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms J. Neenan of the Foreign & Commonwealth Office.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicant pleaded guilty to committing a sexual offence against a minor and on 12 May 2008 he was sentenced to three and a half years’ imprisonment. In addition, a Sex Offender Prevention Order (“SOPO”) was made against the applicant. The SOPO, which was to last for five years beginning on 12 May 2008, prohibited him from having contact with female minors under the age of 16.
The applicant and his partner have a son, D, who was born on 12 February 2006. In or around October 2008 the prison service informed the applicant that he could have no contact whatsoever with his son while he was in prison. The applicant appealed against this decision and on 8 November 2008 he was advised that the decision had been taken in the mistaken belief that the SOPO prohibited contact with both male and female minors. The matter was therefore referred to the Safeguarding Children Panel for review.
On 9 January 2009 the Panel informed the applicant that he had been placed on level 3 of the contact arrangements, which meant that he was only permitted contact with his son via written correspondence and telephone calls, both of which were to be monitored subject to a risk assessment being carried out and regularly reviewed. The applicant requested full reasons for this decision and on 3 February 2009 he was advised that the decision was made in consultation with his probation officer and Children’s Services. A further letter received by the applicant’s solicitor in January 2009 indicated that “visiting a prison environment would not be in the child’s best interests or have any positive impact on the child at this time”. The letter also indicated that the applicant’s partner shared this view. However, the applicant’s partner later denied that this was the case and on 11 February 2009 she gave a statement in support of the applicant’s application for his son to visit him in prison. In that statement she indicated that she was only concerned that the contact would be irregular and cause her son further disappointment.
The applicant renewed his application on 9 June 2009, but the Panel again concluded that “visiting the prison environment would not be in the child’s best interests at this time”.
The applicant issued judicial review proceedings on 24 August 2009 to challenge this decision on the grounds, inter alia, that it violated his rights under Article 8 of the Convention as it was disproportionate and/or had been made in compliance with an unpublished blanket policy that any person convicted of a sexual offence against minors would not be allowed to receive visits from any minors. On 7 October 2009 the applicant was refused permission to apply for judicial review on the grounds that the decision was not irrational in light of the authorities’ unanimous assessments and the child’s best interests had to take priority over the applicant’s right to respect for his family life.
The applicant renewed his application for permission but the application was refused on 11 November 2009.
The applicant submits that on the advice of his counsel he did not seek leave to appeal to the Court of Appeal because he was due to be automatically released on 12 February 2010, at the halfway point of his sentence, and the domestic courts would not entertain an academic application unless there was a strong public interest element.
Section 6(1) of the Human Right Act makes it unlawful for any public authority to act incompatibly with a Convention right. Section 8 enables any court which finds that a public authority has breached section 6(1) to grant such remedy, within its powers, as it considers appropriate.
The Prison Rules 1999, which were made by the Secretary of State for the Home Department pursuant to section 47(1) of the Prison Act 1952, provide that: “Outside contacts 4. - (1) Special attention shall be paid to the maintenance of such relationships between a prisoner and his family as are desirable in the best interests of both. (2) A prisoner shall be encouraged and assisted to establish and maintain such relations with persons and agencies outside prison as may, in the opinion of the governor, best promote the interests of his family and his own social rehabilitation… Communications generally 34. - (1) Without prejudice to sections 6 and 19 of the Prison Act 1952 and except as provided by these Rules, a prisoner shall not be permitted to communicate with any person outside the prison, or such person with him, except with the leave of the Secretary of State or as a privilege under rule 8. (2) Notwithstanding paragraph (1) above, and except as otherwise provided in these Rules, the Secretary of State may impose any restriction or condition, either generally or in a particular case, upon the communications to be permitted between a prisoner and other persons if he considers that the restriction or condition to be imposed - does not interfere with the convention rights of any person; or (i) is necessary on grounds specified in paragraph (3) below; (ii) reliance on the grounds is compatible with the convention right to be interfered with; and (iii) the restriction or condition is proportionate to what is sought to be achieved. (3) The grounds referred to in paragraph (2) above are – (a) the interests of national security; (b) the prevention, detection, investigation or prosecution of crime; (c) the interests of public safety; (d) securing or maintaining prison security or good order and discipline in prison; (e) the protection of health or morals; (f) the protection of the reputation of others; (g) maintaining the authority and impartiality of the judiciary; or (h) the protection of the rights and freedoms of any person. (4) Subject to paragraph (2) above, the Secretary of State may require that any visit, or class of visits, shall be held in facilities which include special features restricting or preventing physical contact between a prisoner and a visitor. (5) Every visit to a prisoner shall take place within the sight of an officer or employee of the prison authorised for the purposes of this rule by the governor (in this rule referred to as an "authorised employee"), unless the Secretary of State otherwise directs, and for the purposes of this paragraph a visit to a prisoner shall be taken to take place within the sight of an officer or authorised employee if it can be seen by an officer or authorised employee by means of an overt closed circuit television system. (6) Subject to rule 38, every visit to a prisoner shall take place within the hearing of an officer or authorised employee, unless the Secretary of State otherwise directs. (7) The Secretary of State may give directions, either generally or in relation to any visit or class of visits, concerning the day and times when prisoners may be visited. (8) In this rule – (a) references to communications include references to communications during visits; (b) references to restrictions and conditions upon communications include references to restrictions and conditions in relation to the length, duration and frequency of communications; and (c) references to convention rights are to the convention rights within the meaning of the Human Rights Act 1998." Personal letters and visits 35. (2) Subject to paragraphs (2A) and (8), a convicted prisoner shall be entitled - (a) to send and to receive a letter on his reception into a prison and thereafter once a week; and (b) to receive a visit twice in every period of four weeks, but only once in every such period if the Secretary of State so directs. (2A) A prisoner serving a sentence of imprisonment to which an intermittent custody order relates shall be entitled to receive a visit only where the governor considers that desirable having regard to the extent to which he has been unable to meet with his friends and family in the periods during which he has been temporarily released on licence. (3) The governor may allow a prisoner an additional letter or visit as a privilege under rule 8 or where necessary for his welfare or that of his family. (4) The governor may allow a prisoner entitled to a visit to send and to receive a letter instead. (5) The governor may defer the right of a prisoner to a visit until the expiration of any period of cellular confinement. (6) The board of visitors may allow a prisoner an additional letter or visit in special circumstances, and may direct that a visit may extend beyond the normal duration. (7) The Secretary of State may allow additional letters and visits in relation to any prisoner or class of prisoners. (8) A prisoner shall not be entitled under this rule to receive a visit from: (a) any person, whether or not a relative or friend, during any period of time that person is the subject of a prohibition imposed under rule 73; or (b) any other person, other than a relative or friend, except with the leave of the Secretary of State. (9) Any letter or visit under the succeeding provisions of these Rules shall not be counted as a letter or visit for the purposes of this rule.”