S.S. v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul, S.S., este un național britanic, care s-a născut în 1981 și locuiește în Nottingham. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna K. Mark de Chivers Sollicitors, un avocat care practică în Bingley. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Neenan al Oficiului pentru Externe & Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a declarat vinovată că a comis o infracțiune sexuală împotriva unui minor și, la 12 mai 2008, a fost condamnat la trei ani și jumătate de închisoare. În plus, a fost făcută împotriva reclamantului o Ordine de Prevenție a Defenderului Sex („SOPO”. SOPO, care trebuia să dureze cinci ani începând cu 12 mai 2008, l-a interzis să aibă contact cu femeile de sub 16 ani. Reclamantul și partenerul său au un fiu, D, născut la 12 februarie 2006. În sau în jurul anului octombrie 2008, serviciul de închisoare a informat reclamantul că nu ar putea avea nici un contact cu fiul său în timp ce era în închisoare. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii și, la 8 noiembrie 2008, a fost recomandat că decizia a fost luată în convingerea greșită că SOPO a interzis contactul atât cu minorii de sex masculin, cât și cu minorii de sex feminin. La 9 ianuarie 2009, comitetul a informat reclamantul că a fost plasat la nivelul 3 din acordurile de contact, ceea ce înseamnă că a fost permis doar contactul cu fiul său prin corespondență scrisă și apeluri telefonice, atât care trebuie monitorizat sub rezerva unei evaluări de risc efectuate și revizuite periodic. Reclamantul a solicitat motive depline pentru această decizie și, la 3 februarie 2009, a fost recomandat că decizia a fost luată în consultare cu ofițerul său de probă și cu serviciile pentru copii. O altă scrisoare primită de avocatul reclamantului în ianuarie 2009 a indicat că „visitarea unui mediu penitenciar nu ar fi în interesul copilului sau ar avea nici un impact pozitiv asupra copilului în acest moment”. Scrisoarea a indicat, de asemenea, că partenerul reclamantului a împărtășit acest punct de vedere. Cu toate acestea, partenerul reclamantului a refuzat mai târziu faptul că acest lucru a fost cazul și, la 11 februarie 2009, ea a formulat o declarație în sprijinul cererii de vizitare a fiului său în închisoare. În această declarație, ea a indicat că ea era doar îngrijorată că contactul ar fi neregulat și ar provoca o mai mare dezamăgire a fiului său. Reclamantul și-a reînnoit cererea la 9 iunie 2009, însă comitetul a concluzionat din nou că „ vizitarea mediului închisorii nu ar fi în interesul copilului în acest moment”. Reclamantul a emis o procedură de reexaminare judiciară la 24 august 2009 pentru a contesta această decizie din motive, printre altele, că a încălcat drepturile sale în temeiul articolului 8 din Convenție, deoarece a fost disproporționată și/sau a fost făcută în conformitate cu o politică pătrată nepublicată că oricare persoană condamnată pentru o infracțiune sexuală împotriva minorilor nu ar fi fost autorizată să primească vizite de la niciun minoriu. La 7 octombrie 2009, reclamantul a fost refuzat să solicite o reexaminare judiciară, având în vedere că decizia nu era irațională având în vedere evaluările unanime ale autorităților, iar interesul superior al copilului a trebuit să ia prioritate asupra dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie. Reclamantul și-a reînnoit cererea de autorizare, dar cererea a fost refuzată la 11 noiembrie 2009. 10. Reclamantul susține că, la consilierea acestuia, nu a solicitat permisiunea de a face apel la Curtea de Apel, deoarece trebuia să fie eliberat automat la 12 februarie 2010, la jumătatea sentinței sale, iar instanțele interne nu ar dispune de o cerere academică dacă nu există un element puternic de interes public. 11. Secțiunea 6 alineatul (1) din Legea privind drepturile omului face ilegal ca orice autoritate publică să acționeze incompatibil cu un drept al Convenției. Secțiunea 8 permite oricărei instanțe care constată că o autoritate publică a încălcat art. 6 alineatul (1) să acorde astfel de remediere, în cadrul competențelor sale, după cum consideră adecvat. 12. Regulile penitenciare 1999, care au fost făcute de Secretarul de Stat pentru Departamentul de Acasă în conformitate cu art. 47 alineatul (1) din Legea penitenciară de 1952, prevăd că „contactele externe 4. - (1) Se acordă o atenție specială menținerii unor astfel de relații între un prizonier și familia sa, așa cum sunt de dorit în interesul celor două. (2) Un deținut trebuie încurajat și asistat pentru a stabili și menține relațiile cu persoanele și agențiile din afara închisoarei, după cum afirmă guvernatorul, să promoveze cel mai bine interesele familiei sale și reabilitarea socială. ... ... ... Comunicații în general 34. - (1) Fără a aduce atingere art. 6 și 19 din Legea de închisoare din 1952 și cu excepția dispozițiilor prezentului regulament, un deținut nu poate comunica cu o persoană în afara închisoarei sau cu o astfel de persoană, cu excepția concediului secretarului de stat sau ca privilegiu în temeiul art. 8. (2) Cu excepția alin. (1) și cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament, secretarul de stat poate impune orice restricție sau condiție, în general sau într-un caz anume, asupra comunicărilor care trebuie permise între un deținut și altor persoane dacă consideră că restricția sau condiția care urmează să fie impuse - nu interferează cu drepturile convenției oricărei persoane; sau (i) este necesară pentru motivele specificate la alin. (3) mai jos; (ii) încrederea pe motive este compatibilă cu dreptul convenției care trebuie interzisă; și (iii) restricția sau condiția este proporțională cu ceea ce se dorește să fie realizată. (3) Motivele menționate la alineatul (2) de mai sus sunt – (a) interesele securității naționale; (b) prevenirea, detectarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunii; (c) interesele siguranței publice; (d) asigurarea sau menținerea securității închisorii sau a bunului ordin și a disciplinei în închisoare; (e) protecția sănătății sau a moralelor; (f) protecția reputației altor persoane; (g) menținerea autorității și imparțialității judiciarei; sau (h) protecția drepturilor și libertăților oricărei persoane. (4) Sub rezerva alin. (2) de mai sus, secretarul de stat poate cere ca orice vizită sau clasă de vizite să fie desfășurată în facilități care includ caracteristici speciale care restricționează sau împiedică contactul fizic între un prizonier și un vizitator. (5) Fiecare vizită la un prizonier se efectuează în vederea unui ofițer sau angajat al închisoarei autorizate în sensul prezentei reguli de către guvernator (în această regulă numită "angajat autorizat"), cu excepția cazului în care secretarul de stat îndreaptă altfel, și în sensul prezentului paragraf se efectuează o vizită la un prizonier în vederea unui ofițer sau angajat autorizat, în cazul în care acesta poate fi văzut de un ofițer sau angajat autorizat prin intermediul unui sistem de televiziune circuit închis. (6) Sub rezerva articolului 38, fiecare vizită la un prizonier se efectuează în cadrul audierii unui ofițer sau angajat autorizat, cu excepția cazului în care Secretarul de Stat ordonează altfel. (7) Secretarul de Stat poate da indicații, fie în general, fie în legătură cu orice vizită sau clasă de vizite, în ceea ce privește ziua și orele în care deținuții pot fi vizitați. (8) În această regulă – (a) trimiterile la comunicații includ trimiteri la comunicații în timpul vizitelor; (b) trimiteri la restricții și condițiile privind comunicațiile includ trimiteri la restricții și condiții în legătură cu durata, durata și frecvența comunicărilor; și (c) trimiteri la drepturile convențiilor în sensul Legii privind drepturile omului din 1998." Literele personale și vizitele 35. (2) Sub rezerva alineatele (2)A) și (8), un prizonier condamnat are dreptul - (a) să trimită și să primească o scrisoare pe recepția sa într-o închisoare și, după aceea, o dată pe săptămână; și (b) să primească o vizită de două ori în fiecare perioadă de patru săptămâni, dar doar o dată în fiecare astfel de perioadă, dacă secretarul de stat o îndreaptă astfel. (2A) Un prizonier care îndeplinește o condamnare la care se referă un ordin de custodie intermitente are dreptul să primească o vizită numai în cazul în care guvernatorul consideră că este de dorit având în vedere măsura în care nu a putut să se întâlnească cu prietenii și familia sai în perioadele în care a fost eliberat temporar în licență. (3) Guvernatorul poate permite unui prizonier o scrisoare suplimentară sau o vizită ca privilegiu în temeiul articolului 8 sau, dacă este necesar, pentru bunăstarea sau a familiei sale. (4) Guvernatorul poate permite unui prizonier dreptul de a trimite o vizită și de a primi o scrisoare în schimb. (5) Guvernatorul poate amâna dreptul unui prizonier la o vizită până la expirarea oricărei perioade de închidere celulară. (6) Consiliul de vizitatori poate permite unui prizonier o scrisoare suplimentară sau o vizită în circumstanțe speciale și poate direcționa că o vizită se poate prelungi dincolo de durata normală. (7) Secretarul de stat poate permite scrisori și vizite suplimentare în legătură cu orice prizonier sau clasă de prizonieri. (8) Deținutul nu are dreptul, în temeiul prezentei reguli, să primească o vizită de la: (a) orice persoană, indiferent dacă este sau nu o persoană rudă sau prietenă, în orice perioadă de timp, acea persoană face obiectul unei interdicții impuse în temeiul art. 73; sau (b) orice altă persoană, cu excepția unui rude sau prieten, cu excepția concediului secretarului de stat. (9) Orice scrisoare sau vizită în conformitate cu dispozițiile succesive ale prezentului regulament nu se numără ca scrisoare sau vizită în sensul prezentei norme.”