DEREVYANKO v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
DEREVYANKO v. UKRAINE (CtEDO, 2014)
Comunicat la 20 februarie 2014 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 7684/14 Yury Bogdanovych DEREVYANKO împotriva Ucrainei depusă la 23 ianuarie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Yury Bogdanovych Derevyanko, este un național ucrainean, care s-a născut în 1973 și trăiește în Kyiv. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul susține că a participat la protestele în curs în centrul Kyiv din noiembrie 2013. De atunci și, în special, începând din 18 februarie 2014 poliția a făcut încercări violente de a dispersa protestatarii din centrul Kyiv. Reclamantul afirmă că poliția a folosit muniții vii, explozivi, tunuri de apă, în pofida temperaturilor scăzute și a altor mijloace, ceea ce a dus la moartea de peste 30 de ani. Potrivit reclamantului, poliția a pus foc în mod deliberat una dintre clădirile ocupate anterior de protestatari. Cel puțin, o persoană a murit ca urmare a incendiului. Reclamantul susține că poliția a primit ordine de a continua încercările de a dispersa manifestanții cu orice mijloace și că forțele armate au fost instruite să asiste poliția în această operațiune. Reclamantul se bazează în acest sens pe diferite rapoarte ale observatorilor naționali și internaționali și susține că nu are nici o modalitate de a colecta toate documentele în sprijinul plângerilor sale. COMPLAINTE Reclamantul se plânge că măsurile pe care autoritățile le-au angajat pentru a împiedica dreptul său și altor manifestanți de a protesta sunt contrar articolelor 3, 5, 8, 11 și 13 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. El susține, în special, că poliția a folosit forța disproporționată care pune în pericol viața și sănătatea sale și a altor manifestanți. Reclamantul afirmă că nici el, nici alte manifestanți nu au recours interne eficace în acest sens, deoarece autoritățile au fost reținute să investigheze în mod eficient plângerile manifestanților de abuzuri și au folosit mecanismul de aplicare a legii pentru a persecuta manifestanții. Reclamantul a respectat cerința de epuizare a căilor de recurs interne prevăzută la art. 35 § 1 din Convenție în ceea ce privește toate plângerile sale, ale căror notificare este dată Guvernului? I-au fost disponibile aceste remedii în teorie și în practică, conform articolului 13 din Convenție? Având în vedere observațiile reclamantei și cererea sa în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, reclamantul prezintă în prezent un risc real și iminent pentru viața și bunăstarea fizică? În special, riscă să fie supus tratamentului interzis de la articolele 2 și/sau 3 din Convenție, având în vedere acuzațiile sale de risc pentru viața și sănătatea sa? Dacă da, ce măsuri sunt luate de Guvern pentru a evita riscul unui astfel de tratament? A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de adunare pașnică, în contravenție cu art. 11 din Convenție?