CtEDO 27.02.2014 Auto

CASE OF KARAMAN v. GERMANY

RESPONDENT
DEU
HOTĂRÂRE
27.02.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
No violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6-2 - Presumption of innocence)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF KARAMAN v. GERMANY (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1952 și trăiește în Istanbul. El este fondatorul postului turc de televiziune Kanal 7 și directorul consiliului de administrație al companiei sale de operare Yeni Dünya Iletisim A.S. Kanal 7 sunt transmise la nivel național în Turcia și în Germania prin intermediul postului de televiziune Kanal 7 Int. Aceasta din urmă este exploatată de societăți private de fiabilitate limitată stabilite în temeiul legislației germane și, începând din 2001, de Euro 7 Fernseh- und Marketing GmbH (Gesellschaft mit beschränkter Haftung) cu reclamantul ca unul dintre acționarii săi. Reclamantul a ocupat alternativ poziția de director administrator (Geschäftsführer) sau semnatar autorizat (Prokurist) în astfel de societăți. Din 1998 slotul programului specific din programul de radiodifuziune a canalului a fost alocat asociației fără scop lucrativ Deniz Feneri Yardimlasma Dernegi, fondat, printre altele, de către șeful Kanal 7 de resurse umane care a fost, de asemenea, membru al consiliului de administrație al asociației. În cadrul acestui program, transmis în Turcia și în Germania, asociația a raportat proiectele de ajutor caritabil care au fost gestionate de aceasta și a apelat la donații monetare. În 1999 a fost înființată în Germania o asociere similară, sub numele de Deniz Feneri Dernegi e.V. (denumit în continuare „Deniz Feneri”) de către G., unul dintre ceilalți acționari și administratori sau, alternativ, semnatari autorizați ai Euro 7 Fernseh- und Marketing GmbH. A fost, de asemenea, numit președinte al asociației și a rămas în această poziție până în 2006. În apelurile sale de donație la televiziunea Deniz Feneri a subliniat faptul că fondurile donate vor fi utilizate direct și exclusiv pentru scopuri caritabile și pentru finanțarea proiectelor sociale. În 2006, autoritățile de urmărire penală din Frankfurt am Main (Staatsanwaltschaft) au lansat investigații împotriva reclamantului și a mai multor co-suspecte, inclusiv G., cu suspiciune că au utilizat fraudulentoase majoritatea fondurilor donate asociațiilor în scop comercial și beneficiile lor proprii. La 11 martie 2008, procedurile penale preliminare împotriva reclamantului au fost separate de anchetele împotriva co-suspectelor. 10. La mijlocul anului 2008, anchete penale bazate pe aceleași acuzații de fraudă au fost inițiate, de asemenea, împotriva reclamantului în Turcia. 11. Prin o hotărâre, a cărei parte operativă, împreună cu un rezumat al raționării sale, a fost pronunțată oral la 17 septembrie 2008 (dosarul nr. 5/26 Kls 6350 Js 203391/06 4/08), Camera de Crime Economice Extense (Große Strafkammer als Wirtschaftsstrafkammer) a Curții Regionale Principale de Frankfurt am a condamnat doi dintre co-suspectele reclamantului, G. și T., de fraudă agravată (Betrug in einem besonders schweren Fall) care acționează ca membri ai unei întreprinderi criminale comune cu liderii săi în Turcia. Un alt co-acusat, E., a fost condamnat pentru a fi ajutat și a îndepărtat comisia infracțiunii. și T. a fost condamnat la închisoare de cinci ani și zece luni și, respectiv, doi ani și nouă luni, în timp ce E. a primit o condamnare suspendată de un an și zece luni. Hotărârea completă, cu raționamentul complet, a fost eliberată ulterior în scris între 17 septembrie și începutul noiembrie 2008. 12. Curtea Regională a constatat că este stabilit că G. au creat și menținut o structură complexă în scopul ascunderii faptului că majoritatea donațiilor obținute în scopuri caritabile, astfel cum a fost publicată de Deniz Feneri, au fost în realitate alocate și utilizate pentru finanțarea activităților antreprenoriale ale societăților private în care G. și reclamantul, printre altele, au devenit acționari. La cererea G., T. au contribuit, printre altele, la falsificarea frauduloasă a minutelor de reuniuni de asociere virtuală ale Deniz Feneri, pentru a ascunde utilizarea neautorizată a fondurilor donate de către autoritățile fiscale. E., din partea sa, acționând, de asemenea, după instrucțiunile G., a omit să înregistreze utilizarea efectivă a donațiilor în conturile oficiale ale asociației și le-a documentat în conturi neoficiale separate (Nebenbuchhaltung). 13. Rezultatele instanței au fost bazate în principal pe mărturisirile făcute de T., E. și G. în urma unei afaceri de justificare achiziționate între instanță, autoritățile judiciare și apărarea și, de asemenea, cu privire la dovezi suplimentare obținute în cursul procesului. întrucât G. a susținut că numai el a decis modul în care fondurile donate vor fi utilizate fără a fi consultate persoane de contact în Turcia, T. și E. a declarat că G. au fost integrate într-o ierarhie a unei organizații criminale ale căror lideri sunt în Turcia și în care reclamantul a jucat un rol de lider. Potrivit mărturiei T. și E., G. a trebuit să obțină aprobarea anterioară a reclamantului cu privire la toate deciziile esențiale referitoare la utilizarea donațiilor obținute de asociație. Prin urmare, Curtea a fost satisfăcută că G. Hotărârea nu a fost în partea de sus a ierarhiei organizației penale, ci a primit ordine de la liderii săi care locuiesc în Turcia. 14. Rațiunea judecății este împărțită în șase părți conduse de numere romane. Partea I furnizează informații cu privire la contextul personal al acuzatului. Partea II conține o descriere a circumstanțelor cazului. Partea III stabilește tipul de probă pe care Curtea Regională a bazat înființarea faptelor și evaluarea instanței cu privire la veracitatea și credibilitatea probelor relevante. părțile IV și V conțin evaluarea juridică a infracțiunilor comise de către acuzat și determinarea vinovăției lor relative și a sentinței rezultate. Partea VI prevede că acuzatul trebuie să suporte costurile procedurii. Hotărârea se referă, în mai multe ocazii, la rolul pe care șefii organizației penale din Turcia au jucat în legătură cu utilizarea fondurilor donate în scopuri necompatibile. În acest context, se menționează de multe ori prima și numele de familie al reclamantului în hotărârea care se desfășoară la aproximativ treizeci de pagini. Cei mai relevanți pasaje ale hotărârii din părțile II-V din raționamentul său au citit după cum urmează: ... Nu a fost nici președintele asociației, nici membrii înregistrati asociației [Deniz Feneri] care au decis utilizarea fondurilor obținute în numele asociației, ci acuzatul G. în coordonare cu și după instrucțiunile urmărite separat (gesondert Verfolgte) Zekeriya Karaman, ..., ... și ... (pp. 8 până la 9) ... Acuzatul G. și persoanele responsabile de Kanal 7 în Turcia erau ... conștienți că donațiile colectate în numele asociației germane [Deniz Feneri] ar fi utilizate doar parțial pentru scopuri caritabile sau pentru proiecte sociale. În orice caz, începând cu anul 2002, G. și persoanele urmărite în mod separat din spatele scenei (Hinterleute) au avut intenția de a utiliza, de asemenea, o mare parte din fondurile colectate pentru activități economice, în special pentru finanțarea demarării proiectelor antreprenoriale ale societăților de drept privat în care G. sau Zekeriya Karaman, în mod separat, au devenit acționari. (pp. 9 până la 10) ... Din acest motiv, acuzatul G. și cel urmărit separat Zekeriya Karaman au instruit E. co-acusat să păstreze conturile neoficiale (Nebenbuchhaltung). (p. 11) ... În fiecare lună conținutul conturilor neoficiale din Germania era coordonat între G. și ..., ... sau Zekeriya Karaman. (p. 12) ... Potrivit inregistrărilor din conturile neoficiale, o sumă totală de 4.504.000 de euro a fost înmânată în mod separat Zekeriya Karaman. (p. 15) ... Pronunțarea separată Zekeriya Karaman, ..., ..., ... și ... a hotărât utilizarea fondurilor colectate prin intermediul donațiilor. În calitatea sa de director al consiliului de conducere al lui Yeni Dunya Iletisim A.S., Zekeriya Karaman a fost acordat un rol preeminent în acest sens. (p. 15) ... Acuzatul T. nu a fost conștient de suma exactă a fondurilor donate care au fost utilizate în scopuri non-familiare. Cu toate acestea, el a susținut apeluri pentru donații suplimentare în timp ce știu că acestea au fost în mare parte va fi folosit pentru scopuri neautorizate ... După arestarea lui G. în aprilie 2007 el a fost persoana de contact a Zekeriya Karaman cu privire la toate chestiunile legate de Deniz Feneri în Germania. Acesta din urmă i-a oferit un telefon mobil și un card prepagat în vederea supravegherii telefonice suspectate. (p. 21) ... Sachverhalt a fost stabilit (fest steht) pe baza mărturiilor făcute de către acuzat și a dovezilor suplimentare obținute în cursul procesului, astfel cum se prevede în înregistrarea audierii. (p. 22). ... Camera nu a urmat afirmațiile G. că numai el a decis asupra utilizării neautorizate a fondurilor donate fără a consulta persoanele din spatele scenelor din Turcia. Acuzatul E. și acuzatul T. au declarat în cursul mărturiilor lor în timpul procesului și în timpul întrebărilor anterioare ale poliției că G. a fost integrat într-o ierarhie și a trebuit să coordoneze toate deciziile esențiale cu Zekeriya Karaman urmărit separat, ... și ... în timp ce Zekeriya Karaman, în calitate de director al consiliului de conducere al lui Yeni Dunya Iletisim A.S., a jucat un rol preeminent. (p. 23) Această integrare într-o structură controlată din Turcia, astfel cum este descrisă de cele două coaccusate, este suficient de dovedit prin punerea în aplicare a unui sistem contabil neoficial, o structură paralelă la postul de televiziune și asociația Deniz Feneri în Germania și Turcia pentru colectarea donațiilor, participarea la societățile finanțate prin donații și faptul că retragerile în numerar au fost transferate la localitățile Kanal 7 din Turcia. Prin asumarea exclusivă a responsabilității pentru apelurile de donație și utilizarea neautorizată a fondurilor donate, acuzatul G. a încercat să protejeze persoanele din spatele lui în Turcia de urmărirea penală în Germania și/sau Turcia. (p. 23) ... ... Acuzat T. este vinovat de fraudă comisă în calitate de infractor comun succesiv (în sukzessiver Mittäterschaft) în conformitate cu articolele 263 și 25 § 2 din Codul penal german. T. nu numai că a vrut să sprijine acțiunile altor persoane, ci el a dorit, de asemenea, să participe la o operațiune comună (gemeinschaftliche Tätigkeit) împreună cu G. și persoanele din spatele scenei din Turcia. (p. 25) ... În plus, trebuie luată în considerare în favoarea [G.] că el nu a fost poziționat în partea de sus a ierarhiei care a organizat frauda (Spitze der Organization des Betrugs), dar a primit instrucțiuni de la persoanele din spatele scenei din Turcia. El nu a putut decide singur cu privire la utilizarea neautorizată a fondurilor donate, dar doar dezvoltă idei care în cele din urmă trebuiau aprobate de persoanele din spatele scenelor din Turcia. El a fost un organ de executare mai degrabă decât un factor de decizie (mehr ausführendes als bestimmendes Organ). (p. 28) ... [T.’s] mărturisirea nu a fost limitată la propria sa participare la comisie a infracțiunii. De asemenea, el a dezvăluit cunoștințele sale cu privire la fundal și în special cu privire la persoanele din spatele scenei. Cunoștințele sale erau limitate din moment ce G. și persoanele din spatele său i-au acordat în mod deliberat doar o perspectivă restrânsă. În ierarhia el a fost pus mult sub G. și persoanele responsabile din Turcia. (p. 29) ... Prin menținerea conturilor neoficiale [E.] a contribuit semnificativ la funcționarea sistemului global. Faptul că el a fost solicitat nu numai de G., ci și direct de către atacarea separată Karaman pentru a ține de pe conturile înregistrate demonstrează importanța unei astfel de contabilități neoficiale. (p. 30) ... Persoanele din spatele scenei din Turcia au încercat anterior să împiedice [E.] să depună mărturie în fața autorităților investigatoare prin stabilirea de contact cu primul său sfat și cu membrii familiei sale.” (p. 31) 15. Potrivit unui articol publicat de jurnalul german Frankfurter Rundschau pe Internet la 18 septembrie 2008, președintele interimar al Camerei pentru Crimele Economice Extense a Curții din Frankfurt am Main, a declarat, la eliberarea hotărârii, că fondurile donate au fost utilizate de persoanele din spatele scenei pentru un amestec de proprii scopuri economice și politice, chiar dacă o parte din bani a fost cheltuită într-adevăr în proiecte de ajutor. Aceeași ziară a raportat într-un articol publicat pe Internet la 15 septembrie 2008, că autoritățile de urmărire penală (Staatsanwaltschaft) au făcut referire la reclamant ca fiind „principatorul autor și liderul (führender Kopf) al întregii organizații”. Cotații similare au fost publicate în mai multe ziare turce la 17 și 18 septembrie 2008. De exemplu, potrivit unui articol publicat în ziarul turc Hürriyet la 18 septembrie 2008, judecătorul președinte a declarat atunci când a pronunțat hotărârea, că „coardele au fost trase la nivelul Kanal 7. și T. au acționat în conformitate cu instrucțiunile primite de la Kanal 7, în special de la Zekyria Karaman, ..., ... și ... Principalele persoane responsabile au fost localizate în Turcia.” 16. Hotărârea a fost publicată pe site-ul Curții Regionale la 25 noiembrie 2008. În versiunea de judecată pe Internet, numele acuzatului și penamentul separat au fost înlocuiți cu scrisorile și numele societăților implicate de numere. Observațiile introductive la publicarea pe Internet au inclus un paragraf care a afirmat că hotărârea a devenit finală și a fost obligatorie numai pentru cele trei persoane condamnate. S-a specificat că referințele și concluziile din judecată cu privire la acțiunile altor persoane, în special cele urmărite separat, nu au fost obligatorii în raport cu aceste persoane și că acestea din urmă au beneficiat încă de presunția de nevinovăție. Textul hotărârii în sine nu conține o specificație similară. 17. Hotărârea a devenit finală la 13 noiembrie 2008. 18. Prin observații scrise din 16 decembrie 2008, reclamantul a depus o plângere în fața Curții Constituționale Federale. El susține că trimiterile din raționarea hotărârii Curții Regionale din 17 septembrie 2008 la rolul său în utilizarea frauduloasă a fondurilor donate au încălcat principiul presunției de inocence, care constituie un aspect al dreptului garantat constituțional la un proces echitabil, luat în conjuncție cu principiul statului de drept. 19. Prin decizia din 3 septembrie 2009, Curtea Constituțională Federală a respins reclamația ca fiind inadmisibilă (documentul nr. 2 BvR 2540/08). 20. Curtea Constituțională a constatat că, deși inculpații nu au fost categoric împiedicați de a contesta o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii împotriva persoanelor terțe, un reclamant care nu a fost parte la procedură trebuie să poată susține că interesele sale legitime sunt afectate direct de decizia impugnată și nu numai de facto indirect. Curtea Constituțională a reiterat jurisprudența sa stabilită în conformitate cu care, în temeiul principiului garantat constituțional al presupunerii de nevinovăție, nu ar putea fi luate în mod eficient măsuri care să constituie o pedeapsă împotriva unui acuzat fără a fi fost stabilită în prealabil în cadrul unui proces echitabil. În plus, această constatare de vinovăție a trebuit să devină finală înainte de a putea fi reținută împotriva persoanei în cauză. Cu toate acestea, în cadrul procedurilor penale, presunția de nevinovăție nu a împiedicat autorităților de aplicare a legii să evalueze dacă și în ce măsură o persoană ar putea fi suspectată că a comis o infracțiune penală. 21. , Curtea Constituțională a subliniat că presupunerea de nevinovăție nu a protejat reclamantul de orice impact factual al declarațiilor formulate într-o hotărâre judecată împotriva persoanelor terțe în ceea ce privește implicarea sa în comisie a infracțiunii. Această hotărâre nu constituie o decizie care impune determinarea vinovăției reclamantului sau să-l expună la dezavantaje care constituie condamnarea sau condamnarea. Declarațiile formulate în cadrul procedurii penale împotriva persoanelor terțe nu au avut un efect obligatoriu asupra instanțelor sau a autorităților de urmărire penală, fie în ceea ce privește procedurile preliminare care urmează să fie susținute împotriva unei reclamante, fie în ceea ce privește orice altă instanță sau procedură administrativă la care un solicitant ar putea deveni parte în viitor. Reclamantul nu a putut fi considerat vinovat pe baza acestei hotărâri și a fost încă protejat prin principiul presunției de inocence. Faptul că înființarea faptelor de către Curtea Regională nu a avut legătură doar cu acuzatul, care a fost condamnat la sfârșitul procedurii, ci și cu reclamantul a constituit o consecință inevitabilă a faptului că, în cadrul procedurii penale complexe, abia a fost posibil să se desfășoare și să se încheie procedura împotriva tuturor acuzați simultan. 22. La 20 ianuarie 2009, în vederea obținerii examinării reclamantului în Turcia, nu a fost trimisă Curții informații privind respectarea cererii respective. 23. La 20 august 2009, autoritățile de urmărire penală din Frankfurt am Main au acuzat reclamantul și trei persoane co-acusate în legătură cu evenimentele în cauză. În plus, se pare că, la 9 aprilie 2012, Procuratura Generală din Ankara a formulat acuzații similare împotriva reclamantului și că procesul său în Turcia a început la 16 ianuarie 2013. Potrivit argumentelor guvernamentale, Curtea regională principală din Frankfurt am Main, cu o ordonanță din 19 august 2013, a deschis audierea principală în cadrul procedurii împotriva reclamantului.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă