GAKHARIA v. GEORGIA

Comunicat la 4 martie 2014 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 30459/13 Revaz GAKHARIA împotriva Georgiei depusă la 17 aprilie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Revazi Gakharia, este un național georgian, născut în 1966 și trăiește în Tbilisi. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Din 1999 a locuit cu K.G. La 9 ianuarie 2000, fiica lor, L.G., s-a născut. Fata a fost crescută în principal de mama reclamantului în Georgia, în timp ce ambii părinți, ale căror relație s-a încheiat curând, au plecat să lucreze în străinătate. La 24 iunie 2008, Tribunalul Tbilisi, acționând la cererea K.G., a decis că locul permanent de reședință al fiicei ar trebui să fie al mamei. Hotărârea a fost luată în absența reclamantului, a cărui locație – în conformitate cu dosarul – nu a putut fi stabilită. În același timp, se pare că, la 3 iunie 2008, instanța de primă instanță a ordonat informații privind procedurile care urmează să fie publicate într-un ziar zilnic numit 24 de ore. La 12 decembrie 2008, Curtea din orașul Tbilisi, hotărând o altă cerere a K.G., a hotărât în mod implicit că fata ar putea fi acordată un pașaport internațional și a părăsit teritoriul Georgiei fără consimțământul tatălui său. Curtea a indicat din nou că locul în care reclamantul era necunoscut și a ordonat publicarea informațiilor relevante în ziarul zilnic 24 de ore. La 6 iunie 2012, reclamantul a depus o plângere la Curtea de Oraș Tbilisi, cerând ca ambele decizii implicite să fie anulate. El a susținut că a învățat despre decizii doar în mai 2012. El a explicat, de asemenea, că nu locuiește în Georgia la momentul material și că fostul său partener a fost bine conștient de acest lucru și că procedurile nejustificate nu au fost convocate în mod corespunzător la audieri. Prin decizia din 16 august 2012, Tribunalul Tbilisi a respins cererea reclamantului. Curtea a concluzionat, pe baza articolelor 71 § 3 și 422 din Codul de Procedură Civilă, că reclamantul a fost informat în mod corespunzător cu privire la procedură în cauză și, prin urmare, nu există nicio bază juridică pe care să se poată îndepărta hotărârile impușite.Decizia respectivă a fost susținută de Curtea de Apel Tbilisi la 31 octombrie 2012. Reclamantul susține că în prezent el nu este conștient de locul în care fiica sa și nu poate avea nici un contact cu ea. Legea internă relevantă Articolele relevante ale Codului de Procedură Civilă se citesc după cum urmează: „art. 71. 1. La adresa principală (locul de reședință) indicată de o parte, la o adresă alternativă, la o adresă de lucru sau orice altă adresă cunoscută de instanță, se efectuează o convocare a instanței. ... 3. În cazul în care adresa părții interesate indicată de reclamant este corectă și totuși instanța nu a efectuat o convocare..., instanța este ghidată de normele prevăzute la art. 78 din codul actual.” „art. 78. Anunț public 1. Dacă o parte nu este cunoscută... instanța este autorizată să ordone publicarea convocațiilor tribunalului. ...” „art. 230. În cazul în care o parte interesată care a fost convocată în mod corespunzător în temeiul articolelor 70-78 din prezentul Cod nu a apărut la o audiere a instanței și reclamantul solicită eliberarea unei hotărâri nejustificate, circumstanțele factuale indicate în reclamație sunt considerate a fi dovedite. (2) Dacă circumstanțele factuale indicate în reclamație justifică cererea, se acordă. Altfel, instanța respinge cererea reclamantului.” „art. 233.Instanțele în care nu se pronunță o hotărâre pornire. (1) Un tribunal nu pronunță o hotărâre pornire dacă a) partea absentă nu a fost convocată în conformitate cu dispozițiile articolelor 70-78 din prezentul cod; b) instanța a fost informată cu privire la forța majoră sau alte circumstanțe care ar fi putut împiedica părții să apară la timp în instanță; c) partea absentă nu a fost informată cu timp util cu privire la circumstanțele factuale ale cazului. ...” „art. 236. O parte care nu a reușit să recurgă la o audiere a instanței, din cauza căreia s-a pronunțat o hotărâre nejustificată împotriva ei, și o parte contestată în cazurile menționate la art. 232 § 1 din Codul actual, poate depune un recurs cu aceeași instanță care solicită ca hotărârea nejustificată să fie anulată și redeschisă cazul.” „art. 241. Motivele de a anula o hotărâre nejustificată. Se anulează o hotărâre implicită și se redeschide cazul în cazul în care sunt prezente oricare dintre motivele enumerate la art. 233 sau în cazul în care o parte a fost absentă pentru un motiv valabil pentru care el sau ea nu a putut informa instanța în momentul respectiv.” COMPLAINTE 10. În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge de refuzul instanțelor interne de a anula cele două hotărâri adoptate în absența sa. În acest sens, el se referă, de asemenea, în substanță, la art. 8 din Convenție susținând că drepturile sale parentale de contact cu fiica sa au fost încălcate. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, au fost principiile egalității armelor și procedurilor adversare, precum și dreptul de a fi prezent la audiere, respectat în ceea ce privește examinarea cazurilor de către Tribunalul Municipal Tbilisi fără participarea reclamantului? A fost încălcat dreptul reclamantului de a avea acces la instanță, din cauza incapacității sale de a contesta deciziile luate în mod implicit? A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, din cauza deciziei instanțelor interne de a permite fiicei sale să părăsească Georgia fără consimțământul său, precum și a incapacității sale de a contesta decizia de mai sus? În legătură cu afirmația reclamantului că a pierdut contactul cu fiica sa ca urmare, reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace?

Communicated on 4 March 2014

FOURTH SECTION

Application no. 30459/13

Revaz GAKHARIA

against Georgia

lodged on 17 April 2013

STATEMENT OF FACTS

1.

The applicant, Mr Revazi Gakharia, is a Georgian national, who was born in 1966 and lives in Tbilisi.

A.

The circumstances of the case

2.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

3.

From 1999 the applicant lived with K.G.. On 9 January 2000 their daughter, L.G., was born. The girl was mainly raised by the applicant’s mother in Georgia, while both parents, whose relationship soon ended, left to work overseas.

4.

On 24 June 2008 the Tbilisi City Court, acting upon K.G.’s request, ruled that the daughter’s permanent place of residence should be that of the mother. The decision was taken in the absence of the applicant, whose whereabouts – according to the case file – could not be established. At the same time, it appears that on 3 June 2008 the court of first instance ordered information concerning the proceedings to be published in a daily newspaper called 24 hours.

5.

On 12 December 2008 the Tbilisi City Court, acting upon K.G.’s another request, ruled by default that the girl could be granted an international passport and leave the territory of Georgia without her father’s consent. The court again indicated that the applicant’s whereabouts were unknown and ordered the relevant information to be published in the daily newspaper 24 hours.

6.

On 6 June 2012 the applicant lodged a complaint with the Tbilisi City Court requesting that both default decisions be set aside. He claimed that he had learnt about the decisions only in May 2012. He also explained that he had not been living in Georgia at the material time and that his former partner had been well aware of that, and that the default proceedings had been unfair as he had not been properly summoned to the hearings.

7.

By a decision of 16 August 2012 the Tbilisi City Court rejected the applicant’s request. The court concluded, on the basis of Articles 71 § 3 and 422 of the Code of Civil Procedure, that the applicant had been duly informed about the proceedings in question and there was therefore no legal basis on which to set the impugned decisions aside. That decision was upheld by the Tbilisi Court of Appeal on 31 October 2012.

8.

The applicant claims that he is currently unaware of the whereabouts of his daughter and cannot have any contact with her.

B.

Relevant domestic law

9.

The relevant Articles of the Code of Civil Procedure read as follows:

“Article 71. Serving of summons and consequences of failure to do so

“Article 78. Public announcement

“Article 230. Absence of a respondent

“Article 233. Instances in which a default judgment shall not be delivered

a) the absent party has not been summoned pursuant to the rules of Articles 70-78 of the present Code;

b) the court has been informed of

force majeure

or other circumstances which could have prevented the party from appearing in court on time;

c) the party absent was not informed of the factual circumstances of the case in good time. ...”

“Article 236. Appeal against a default judgment

A party who has failed to appeal at a court hearing, as a result of which a default judgment has been delivered against him or her, and a respondent party in the cases specified in Article 232 § 1 of the current Code, can lodge an appeal with the same court requesting that the default judgment be set aside and the case reopened.”

“Article 241. Grounds for setting aside a default judgment

A default judgment shall be set aside and the case reopened if any of the grounds listed in Article 233 are present, or if a party was absent for a valid reason of which he or she could not inform the court at the relevant time.”

COMPLAINTS

10.

Relying on Article 6 § 1 of the Convention, the applicant complains of the refusal of the domestic courts to set aside the two decisions delivered in his absence. In that connection he also refers in substance to Article 8 of the Convention claiming that his parental rights of contact with his daughter have been breached.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, were the principles of equality of arms and adversarial proceedings, as well as the right to be present at the hearing, respected as regards the examination of the cases by the Tbilisi City Court without the applicant’s participation? Was the applicant’s right of access to court breached, on account of his inability to challenge the decisions taken by default?

2.

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his family life, contrary to Article 8 of the Convention, on account of the domestic courts’ decision to allow his daughter to leave Georgia without his consent, as well as his inability to challenge the above decision? In connection with the applicant’s allegation that he has lost contact with his daughter as a result, did the applicant exhaust all effective domestic remedies?