Yaran împotriva Turciei

Decizia nr. 25205/11 Kibar YARAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 4 martie 2014 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Paul Lemmens, Robert Spano, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunea, având în vedere cererea depusă la 2 martie 2011, având în vedere deliberarea: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Reclamantul, dna Kibar Yaran, este un cetățean turc, născut în 1953 și locuiește în Van. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Aslan, un avocat practicant în Van. Guvernul turc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 2 și 6 din Convenție că fiul ei a căzut în depresie în timpul exercitării serviciului militar și că autoritățile militare nu au luat nici măsuri pentru a-l trata, nici pentru a-și preveni sinuciderea, nici pentru a efectua o anchetă eficientă asupra răspunderii căilor ferate de stat turce sau a autorităților militare în ceea ce privește moartea fiului său. Reclamațiile reclamantului au fost comunicate Guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reprezentantului reclamantului, care a fost invitat să prezinte observații în numele ei. Niciun răspuns nu a fost primit la scrisoarea Registrului.

Prin scrisoarea din 30 octombrie 2013, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale a expirat la 19 august 2013 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 26 noiembrie 2013. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție.

, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Stanley Naismith Nebojša Vučinić Grefier Președintele

SECOND SECTION

DECISION Application no. 25205/11 Kibar YARAN against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 4 March 2014 as a Committee composed of: Nebojša Vučinić, President, Paul Lemmens, Robert Spano, judges, and Stanley Naismith, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 2 March 2011, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Kibar Yaran, is a Turkish national, who was born in 1953 and lives in Van. She was represented before the Court by Mr D. Aslan, a lawyer practising in Van. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. The applicant complained under Articles 2 and 6 of the Convention that her son had fallen into depression while performing his military service and that the military authorities had neither taken any measures to treat him or to prevent his suicide nor conducted an effective investigation into the liability of Turkish State Railways or the military authorities regarding her son’s death. The applicant’s complaints were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits.

The observations were forwarded to the applicant’s representative, who was invited to submit observations on her behalf. No reply was received to the Registry’s letter. By letter dated 30 October 2013, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of her observations had expired on 19 August 2013 and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant’s representative received this letter on 26 November 2013. However, no response has been received.

THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Stanley Naismith Nebojša Vučinić Registrar President