Ilașcu și alții și Ivantoc și alții împotriva Republicii Moldova și a Rusiei

Rezoluția finală CM/ResDH(2014)37 Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în două cazuri împotriva Republicii Moldova și a Federației Ruse Hotărârea nr. Hotărârea finală la 48787/99 ILAȘCU ȘI ALTE ALTE 08/07/2004 Marea Camera 23687/05 IVANTOC ȘI ALTE 15/11/2011 04/06/2012 (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 6 martie 2014, la cea de-a 1193-a ședință a Deputaților miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alin. (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile finale transmise de Curte Comitetului în aceste cazuri; Amintind obligația fiecărui stat interesat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, peste și peste plata oricăror sume atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului interesat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare;

după ce a invitat guvernul fiecăruia dintre statele interesate să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior; reamintind că, în hotărârea Ilașcu și altele din 8 iulie 2004, Curtea a constatat mai multe încălcări ale Convenției împotriva Republicii Moldova și a Federației Ruse, în ceea ce privește detenția ilegală și arbitrară a celor patru solicitanți în entitatea nerecunoscută de comunitatea internațională, numită „Republica moldavă a Transnistriei”, maltraturile pe care le-au susținut în acest context și ingerința în dreptul lor la cerere individuală; Subliniind faptul că executarea acestei hotărâri impune, după cum indică Curtea, ca ambele state interesate să ia „toate măsurile necesare pentru a pune capăt deținerii arbitrare a reclamanților încă încarcerate și să asigure eliberarea imediată”; Amintind că Curtea a remarcat că dl Ilașcu reclamant a fost eliberat la 5 mai 2001, că Comitetul a primit rapid confirmarea eliberării dlui Leșco și că a urmat îndeaproape chestiunea eliberării dlui Ivanțoc și Popa [1] , astfel cum se arată în adoptarea a cinci rezoluții intermediare [ReDH(2005)42 ResDH(2005)84 ResDH(2006)11 ResDH(2006)26 CM/ResDH(2007)106 reamintind că, după eliberarea lor la 2 și 4 iunie 2007,

Comitetul a remarcat în ultima sa rezoluție intermediară că autoritățile Republicii Moldova l-au informat în mod regulat cu privire la eforturile pe care le-au făcut pentru a asigura eliberarea reclamanților, exprimând în același timp regretul profund că, autoritățile Federației Ruse nu au urmărit în mod activ toate modalitățile eficiente de a se conforma hotărârii Curții; Amintind că, după hotărârea Curții, a deplorat profund prelungirea detenției ilegale și arbitrare a reclamanților, și subliniind în mod ferm în acest sens că executarea integrală, eficace și rapidă a hotărârilor finale ale Curții este indispensabilă pentru eficacitatea sistemului convenției; reamintind că a fost depusă o nouă cerere împotriva ambelor state din cauza prelungirii detenției arbitrare a celor două reclamante rămase după hotărârea Ilașcu și că Comitetul a suspendat supravegherea executării acestei hotărâri în așteptarea hotărârii Curții; Având în vedere că această cerere a avut ca rezultat a doua hotărâre a Curții, Ivanțoc și alții, finalizată la 4 iunie 2012, în care a susținut că: Federația Rusă a fost responsabilă de inacțiunea sa pentru încălcări în ceea ce privește prelungirea detenției reclamanților și a efectelor acestei prelungiri (aceștia includ încălcări în ceea ce privește condițiile de detenție a reclamanților,

precum și drepturile acestora de a respecta viața lor privată și de familie, precum și de corespondența cu rudele lor). Acesta a acordat reclamanților satisfacție echitabilă pentru a acoperi toate daunele cauzate de prelungirea deținerii lor ilegale și arbitrare până la eliberarea lor; Republica Moldova a îndeplinit, după hotărârea Ilașcu, obligațiile sale pozitive față de solicitanți; Având în vedere concluziile Curții din hotărârile Ilașcu și Ivanțoc, că singura măsură de executare rămasă a fost plata de către Federația Rusă a justă satisfacție acordată în hotărârea Ivanțoc și că a primit confirmarea acestei plăți (a se vedea documentul DH-DD(2013)1074 În aceste circumstanțe, concluzionează că consecințele pentru reclamanții încălcărilor constatate au fost șterse cât mai mult posibil; DECLAREA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDES pentru a închide examinarea acestora.

[1] Anterior Petrov-Popa.

Final Resolution CM/ResDH(2014)37 Execution of the judgments of the European Court of Human Rights in Two cases against the Republic of Moldova and the Russian Federation Application No. Case Judgment of Final on 48787/99

ILAȘCU AND OTHERS

08/07/2004 Grand Chamber 23687/05

IVANTOC AND OTHERS

15/11/2011 04/06/2012 (Adopted by the Committee of Ministers on 6 March 2014, at the 1193rd meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”), Having regard to the final judgments transmitted by the Court to the Committee in these cases; Recalling each respondent State’s obligation, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required: - of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations; Having invited the government of each of the respondent States to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligations; Recalling that in the Ilașcu and others judgment of 8 July 2004,

the Court found several violations of the Convention against the Republic of Moldova and the Russian Federation, in relation to the four applicants’ illegal and arbitrary detention in the entity unrecognised by international community called the “Moldavian Republic of Transdniestria”, the ill-treatment they had sustained in this context and the interferences with their right to individual petition; Underlining that the execution of this judgment required, as indicated by the Court, that both respondent States take “all necessary measures to put an end to the arbitrary detention of the applicants still imprisoned and secure their immediate release”; Recalling that the Court noted that the applicant Mr Ilașcu had been released on 5 May 2001, that the Committee rapidly received confirmation of Mr Leșco’s release and that it has closely followed the question of the release of Messrs Ivanțoc and Popa [1] , as shown by the adoption of five interim resolutions ( ResDH(2005)42 , ResDH(2005)84 , ResDH(2006)11 , ResDH(2006)26 , CM/ResDH(2007)106 ); Recalling that following their release on 2 and 4 June 2007, the Committee noted in its last interim resolution that the authorities of the Republic of Moldova had regularly informed it of the efforts they had made to secure the applicants’ release, while expressing its profound regret that,

the authorities of the Russian Federation had not actively pursued all effective avenues to comply with the Court’s judgment; Recalling having deeply deplored the prolongation of the applicants’ unlawful and arbitrary detention after the judgment of the Court, and underlining firmly in this respect that full, effective and rapid execution of the final judgments of the Court is indispensable for the effectiveness of the Convention system; Recalling that a new application had been lodged against both States because of the prolongation of the two remaining applicants’ arbitrary detention after the Ilașcu judgment, and that the Committee had suspended its supervision of the execution of this judgment pending the Court’s decision; Considering that this application resulted in the second judgment of the Court, Ivanțoc and others, final on 4 June 2012, in which it held that: - the Russian Federation was responsible by its inaction for violations concerning the prolongation of the applicants’ detention and concerning the effects of this prolongation (the latter including violations as regards the conditions of the applicants’ detention, as well as their rights to respect for their private and family lives, and for their correspondence with their relatives).

It awarded to the applicants just satisfaction covering all the damage caused by the prolongation of their illegal and arbitrary detention until their release; - the Republic of Moldova had, after the Ilașcu judgment, discharged its positive obligations towards the applicants; Considering, in view of the conclusions of the Court in both the Ilașcu and Ivanțoc judgments, that the only remaining execution measure was the payment by the Russian Federation of the just satisfaction awarded in the Ivanțoc judgment, and having received the confirmation of this payment (see document DH-DD(2013)1074 ); Concludes, in these circumstances, that the consequences for the applicants of the violations found have been erased as far as possible; DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination thereof.

[1] Formerly Petrov-Popa.