CtEDO 13.03.2014 Auto

CASE OF VERSHININ v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
13.03.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment;Inhuman treatment) (Substantive aspect)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF VERSHININ v. RUSSIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

PRIMEI SECȚII CAUZE DE VERSHININ v. RUSSIA (Declarația nr. 18506/09) HOTĂRÂREA STRASBOURG 13 martie 2014 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Vershinin v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, Președinte, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judecători, și André Wampach, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 18 februarie 2014, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 18506/09) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național rus, dl Eduard Yuryevich Vershinin („reclamantul”), la 14 ianuarie 2009. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 17 ianuarie 2012, cererea a fost comunicată guvernului. La 13 aprilie 2012, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală de invitare a Curții să elimine cererea și a recunoscut că o parte din detenția reclamantului nu respectă cerințele articolului 3 din Convenție și s-a oferit să plătească o sumă de bani, susținând în continuare că plângerile privind perioada de detenție rămasă sunt inadmisibile. La 5 martie 2013, Curtea a hotărât să nu accepte declarația unilaterală, deoarece nu a acoperit întreaga perioadă de detenție a reclamantului. A invitat Guvernul să prezinte observații cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei. FACTILE Reclamantul s-a născut în 1973 și trăiește în Irkutsk. În mai multe perioade între 21 mai și 11 decembrie 2008, reclamantul a fost deținut în centrul de detenție temporar (IVS) din Angarsk, regiunea Irkutsk, care a fost suprapopulat în mod sever, cu opt deținuți care ocupau o celulă de 12 m mp. Potrivit reclamantului, celulă nu a fost echipată cu tabele sau băncile. Lenjeria de pat nu a fost distribuită. La 23 noiembrie 2011, procurorul regional Irkutsk, în răspunsul la plângerea reclamantului, a recunoscut că condițiile de detenție a sa în Angarsk IVS între mai 2008 și mai 2009 au încălcat legislația internă relevantă. Reclamantul s-a plâns că condițiile de detenție în Angarsk IVS între 21 mai și 11 decembrie 2008 au încălcat art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus unei torturi sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” Admisibilitatea 10. Guvernul a susținut că detenția reclamantului în cadrul SIV nu a putut fi considerată ca o „situație continuă” deoarece a fost punctuată cu transferurile în alte centre penitenciare. În consecință, ei au considerat că Curtea este competentă, în temeiul normei de șase luni, să țină seama doar de cea mai recentă perioadă de detenție a reclamantului începând cu 23 iulie 2008. Reclamantul a menținut plângerile sale. 11. Curtea a constatat anterior că scurtele perioade de absență a unei instituții specifice în timpul detenției anterioare, atunci când el este scos temporar din acea instituție pentru interviuri și alte acte procedurale sau tratamente medicale, și apoi revenit, nu au nici o incidență asupra caracterului continuu al detenției (a se vedea Sorokin v. Rusia , nr. 67482/10, § 27, 10 octombrie 2013 . În consecință, Curtea respinge argumentul Guvernului privind aplicarea regulii de șase luni la perioadele anterioare de detenție a reclamantului. 12. Curtea constată că această plângere nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție. Guvernul a recunoscut că condițiile de detenție ale reclamantului între 23 iulie și 11 decembrie 2008 nu respectă cerințele de la art. 3 din Convenția 14. Având în vedere acuzațiile factuale ale reclamantului privind suprapopularea extremă, care nu au fost contestate de Guvern, la concluziile autorităților naționale (a se vedea punctul 8 de mai sus) și la recunoașterea Guvernului a unei încălcări a articolului 3 în ceea ce privește o parte din detenția reclamantului, Curtea consideră că condițiile de detenție a reclamantului în Angarsk IVS constituie un tratament inuman și degradant. 15. În consecință, s-a încălcat art. 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție a reclamantului în perioada între 21 mai și 11 decembrie 2008. II. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 16. În ceea ce privește restul cererii, Curtea consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceasta nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, Curtea respinge, în conformitate cu art. 35 §§ §§ 3 a) și cu art. 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 17. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 18. Reclamantul a solicitat 81.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 19. Guvernul a considerat că suma a fost excesivă și a contrazis jurisprudența Curții (aici se referă la Ananiev și alții c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08, 10 ianuarie 2012, și, mutatis mutandis , Kasarakin c. Rusia și 5 alte cereri (dec.), nr. 31117/07, 6 Decembrie 2012). Ei au susținut că, în cazul constatării unei încălcări a Convenției, reclamantul ar trebui acordată nu mai mult de 3.744 EUR. 20. având în vedere jurisprudența sa în cazuri similare, Curtea atribuie reclamantului 5000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil. Costuri și cheltuieli 21. Reclamantul nu a solicitat nici un cost sau cheltuieli. În consecință, nu există nici un apel pentru a face o atribuire sub acest cap. Dobânzile implicite 22. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului admisibile și la restul cererii inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție; deține litera (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 5000 EUR (cincă mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale care urmează să fie convertite în ruble ruse la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 13 martie 2014, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă