Comunicat la 18 martie 2014 Secțiunea a treia Cerere nr. 49481/13 Florentina GHEBIA-MIUȚI împotriva României introdusă la 26 iulie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ CENTRALĂ, M Florentina Ghebia-Miuți, este un resortisant român născut în 1983 și rezident în Italia. Ea este reprezentată în fața Curții de către M.G.E. Trantea, avocată la Târgu-Jiu. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În 2004, recurenta s-a căsătorit cu G.M.O.V. din căsătoria lor s-a născut la 21 decembrie 2004, un băiat, O.C. La o dată nespecificată, reclamanta și soțul ei s-au mutat în Italia pentru a găsi de lucru. ; între timp, copilul a rămas cu mama lui G.M.O.V. în 2010, acesta din urmă s-a întors în România și s-a dus la mama sa cu copilul. Recurenta a rămas în Italia unde găsise un contract de muncă pe durată nedeterminată. În 2011, G.M.O.V. sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Motru cu privire la o acțiune în divorț. El a solicitat, de asemenea, custodia exclusivă a copilului și condamnarea reclamantei la plata unei pensie alimentară. El a indicat în cererea sa că reclamanta era în Italia, dar a declarat că nu știa adresa sa. 25 ianuarie 2011, citatul adresat soțului său a fost prezentat soțului său. La 23 februarie și 24 mai 2011, citatul a fost prezentat mamei acestuia din urmă. Pentru ședința din 16 iunie 2011, recurenta a fost citată să apară printr-un anunț publicat într-un ziar. Prin aceeași hotărâre, Tribunalul de Primă Instanță a pronunțat divorțul soților, a acordat custodia copilului tatălui și a condamnat reclamanta să-i plătească o pensie alimentară lunară de 150 lei românești, adică aproximativ 35 de euro. Tribunalul a statuat că reclamanta fusese citată în mod legal, dar că nu era prezentată și nu prezentase nicio concluzie. Hotărârea din 16 iunie 2011 ar fi fost publicată la o dată nespecificată. Recurenta nu a avut cunoștință de această hotărâre și a continuat să comunice cu G.M.O.V. din Italia, în special pentru a afla despre educația copilului, și să-i trimită bani. În august 2012, reclamanta s-a întors în România pentru vacanță ; cu această ocazie, aceasta a luat în considerare existența sentinței din 16 iunie 2011 . Recurenta a făcut apel în afara termenului. Ea a făcut să se susțină că a fost citată să fie adusă la domiciliul fostului ei soț sau prin publicație, în timp ce ea locuia în Italia, și că nu a avut cunoștință de procedura împotriva sa. Prin hotărârea din 16 octombrie 2012, tribunalul departamental din Gorj a respins apelul său ca fiind întârziat. În primul rând, Tribunalul a reproșat recurentei că nu a informat instanțele cu privire la schimbarea adresei sale. Apoi, tribunalul a constatat că a decis că a luat cuvântul în afara termenului legal de 30 de zile de la data comunicării prin publicarea hotărârii în cauză. Prin hotărârea din 29 ianuarie 2013, Curtea de apel din Craiova a respins recursul în recursul recurentei, considerând că instanța judecătorească din statul membru în cauză a citat în mod corect prin publicare și a comunicat apoi hotărârea sa prin publicare, întrucât elementele depuse la dosar nu au indicat domiciliul său în Italia. Prin urmare, termenul de interjectare a apelului a început de la data comunicării hotărârii prin publicare. Dreptul intern relevant Dispozițiile Codului de procedură civilă, în vigoare la data faptelor, referitoare la citatele care trebuie prezentate, sunt descrise în cauza S.C. Raissa M. Shipping S.R.L. c. România 37576/05, § 18, 8 ianuarie 2013). La art. 103 din același cod permitea părții să exercite căile de atac în afara termenelor legale în cazul în care aceasta ar fi dovedit că a fost împiedicată să facă acest lucru printr-o situație din afara voinței sale. La art. 266 prevede că hotărârile judecătorești sunt comunicate părților, în copie, atunci când acest lucru era necesar pentru calcularea termenului de interjectare a apelului sau de introducere a unui recurs în recurs. În ceea ce privește procedura de divorț, art. 616 prevedea că, în cazul în care citația persoanei acuzate a fost făcută pe cale de dispariție și nu a fost prezentată în instanță, instanța trebuia să solicite dovezi sau să efectueze o anchetă pentru a verifica dacă pârâtul își avea domiciliul în locul indicat în cererea de divorț. În cazul în care tribunalul a constatat că nu avea domiciliul, acesta trebuia să îl citeze la domiciliul său și, dacă este cazul, la locul său de muncă. În conformitate cu art. 619, termenul pentru interjectarea apelului sau pentru depunerea unui recurs în recurs în cadrul procedurii de divorț era de 30 de zile de la comunicarea hotărârii judecătorești. GRIFS Invocând art. 6 din Convenție, recurenta se plânge de divorțul împotriva sa, în măsura în care nu a fost citată în cadrul procedurii în primă instanță și în care instanțele judecătorești au refuzat să corecteze această deficiență. Citând art. 8 din Convenție, se plânge că nu a putut ridica acuzații în fața instanțelor cu privire la atribuirea custodei copilului său. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Instanțele naționale au asigurat reclamantei un drept de acces efectiv la o instanță, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție A fost încălcat dreptul recurentei de a-și respecta viața de familie, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție? În art. 8 alin.
Communiquée le 18 mars 2014
Requête n
o
49481/13
Florentina GHEBIA-MIUȚI
contre la Roumanie
introduite le 26 juillet 2013
La requérante, M
me
Florentina Ghebia-Miuți, est une ressortissante roumaine née en 1983 et résidant en Italie. Elle est représentée devant la Cour par M
e
G.E. Trantea, avocate à Târgu-Jiu.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
En 2004, la requérante se maria avec G.M.O.V. De leur union naquit, le 21 décembre 2004, un garçon, O.C.
À une date non précisée, la requérante et son mari se rendirent en Italie pour trouver du travail
; pendant ce temps, l’enfant resta avec la mère de G.M.O.V. En 2010, ce dernier retourna en Roumanie et s’installa chez sa mère avec l’enfant. La requérante demeura en Italie où elle avait trouvé un contrat de travail à durée indéterminée.
En 2011, G.M.O.V. saisit le tribunal de première instance de Motru d’une action en divorce. Il demanda également la garde exclusive de l’enfant et la condamnation de la requérante à lui verser une pension alimentaire. Il indiqua dans sa demande que la requérante était en Italie, mais déclara ne pas connaître son adresse.
La requérante fut citée à comparaître au domicile commun des époux. Le
25 janvier 2011, la citation qui lui était adressée fut remise à son époux. Les 23 février et 24 mai 2011, la citation fut remise à la mère de ce dernier.
Pour l’audience du 16 juin 2011, la requérante fut citée à comparaître par une annonce publiée dans un journal. Par un jugement du même jour, le tribunal de première instance prononça le divorce des époux, accorda la garde de l’enfant au père et condamna la requérante à lui payer une pension alimentaire mensuelle de 150 lei roumains, soit environ 35 euros. Le
tribunal jugea que la requérante avait été légalement citée à comparaître, mais qu’elle ne s’était pas présentée et n’avait pas non plus déposé de conclusions.
Le jugement du 16 juin 2011 aurait été publié à une date non précisée.
La requérante n’a pas eu connaissance de ce jugement et a continué à communiquer avec G.M.O.V. depuis l’Italie, surtout pour se renseigner sur l’éducation de l’enfant, et à lui envoyer de l’argent.
En août 2012, la requérante retourna en Roumanie pour les vacances
; à cette occasion, elle apprit l’existence du jugement du 16 juin 2011 susmentionné.
La requérante interjeta appel hors délai. Elle fit valoir qu’elle avait été citée à comparaître au domicile de son ex-époux ou par publication, alors qu’elle vivait en Italie, et qu’elle n’avait pas eu connaissance de la procédure à son encontre.
Par un arrêt du 16 octobre 2012, le tribunal départemental de Gorj rejeta son appel comme tardif. Dans un premier temps, le tribunal reprocha à la requérante de ne pas avoir informé les juridictions de son changement d’adresse. Ensuite, le tribunal constata qu’elle avait interjeté appel en dehors du délai légal de trente jours à compter de la communication par publication du jugement en question.
Par un arrêt du 29 janvier 2013, la cour d’appel de Craiova rejeta le pourvoi en recours de la requérante, jugeant que le tribunal d’instance l’avait correctement citée à comparaître par publication et avait ensuite communiqué son jugement par publication, puisque les éléments versés au dossier n’avaient pas indiqué son domicile en Italie. Dès lors, le délai pour interjeter appel courait à compter de la date de la communication du jugement par publication.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions du code de procédure civile, en vigueur au moment des faits, relatives aux citations à comparaître sont décrites dans l’affaire
S.C.
Raïssa M. Shipping S.R.L. c. Roumanie
(n
o
37576/05, § 18, 8
janvier
2013).
L’article 103 du même code autorisait la partie à exercer les voies de recours en dehors des délais légaux si elle prouvait avoir été empêchée de le faire par une circonstance extérieure à sa volonté. L’article 266 disposait que les décisions judiciaires étaient communiquées aux parties, en copie, lorsque cela était nécessaire pour le calcul du délai pour interjeter appel ou pour former un pourvoi en recours.
En ce qui concernait la procédure de divorce, l’article 616 prévoyait que lorsque la citation de l’époux défendeur avait été faite par voie d’affichage et qu’il ne s’était pas présenté à l’audience, le tribunal devait demander des éléments de preuve ou procéder à une enquête afin de vérifier si le défendeur avait son domicile au lieu indiqué dans la demande de divorce. Si le tribunal constatait qu’il n’y avait pas son domicile, il devait le citer à son domicile et, le cas échéant, à son lieu de travail. Selon l’article 619, le délai pour interjeter appel ou pour former un pourvoi en recours dans la procédure de divorce était de 30 jours à compter de la communication de la décision de justice.
Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint de l’iniquité de la procédure de divorce à son encontre, dans la mesure où elle n’a pas été citée à comparaître lors de la procédure en première instance et où les juridictions d’appel et de recours ont refusé de corriger cette carence.
Citant l’article 8 de la Convention, elle se plaint de ne pas avoir pu soulever d’arguments devant les juridictions concernant l’attribution de la garde de son enfant.
1.
Les juridictions nationales ont-elles assuré à la requérante un droit d’accès effectif à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention
?
2.
Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de sa vie familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention
? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2
?