CtEDO 20.03.2014 Auto

BARDAN c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
20.03.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BARDAN c. ROUMANIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 20 martie 2014 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 55669/13 Adrian BARDAN împotriva României introdusă la 26 august 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Adrian Bardan, este un resortisant român născut în 1980 și rezident în Iași. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este tatăl unei fiice, numită D.-L., născută la februarie 2008, începând cu 18 februarie 2009, a executat 15 ani și 10 luni de închisoare. El nu este în afara drepturilor părintești. De la o dată nespecificată, mama D.-L. a refuzat să-i prezinte copilul. Ea a plecat să lucreze în Italia cu încredere D.-L. la bunicii ei materni. La 29 aprilie 2011, reclamantul a numit-o pe mama copilului său în fața justiției pentru a stabili un drept de vizită. Prin hotărârea din 15 noiembrie 2011, Tribunalul de Primă Instanță din Bacău i-a acordat reclamantului și, având în vedere interesul copilului, în special vârsta mică, stabilește un program de vizită de o oră, în prima vineri a fiecărei luni. L. d a asigura respectarea acestui drept de vizită prin ducerea copilului la tatăl său, recurentul, la închisoarea în care se afla încarcerat. Prin aceeași hotărâre, o pensie alimentară a fost impusă în sarcina reclamantului, ca răspuns la o cerere reconvențională formulată de pârâtă. În ceea ce privește dreptul reclamantului de a avea o legătură personală cu o fată, art. 401 din Codul civil reglementează dreptul părintelui separat al copilului de a păstra legătura cu acesta, dat fiind că Instanța consideră că, la vârsta sa, copilul nu este prea fragil pentru a-și cunoaște tatăl și pentru a se obișnui cu situația în care se află, dat fiind că această realitate nu ar putea avea doar un impact negativ limitat, nici nu înțelege și nici nu trebuie să-i explice exact, la această vârstă, ce a făcut tatăl său [pentru a ajunge la închisoare]. Pe de altă parte, impactul ar avea o întâlnire cu tatăl ei, după o lungă perioadă de timp, de la câțiva ani, la o vârstă mai înaintată, la care fiica sa ar putea înțelege sensul acestor lucruri, în timp ce tatăl ei ar fi un străin perfect, ar fi mult mai negativ pentru ea, din punct de vedere psiho-afectiv. Acest lucru ar putea determina o ruptură iremediabilă a relațiilor dintre tată și fiică cu consecințe dureroase pentru amândouă. La apelul părții adverse, această judecată a fost confirmată în noiembrie. Pe de altă parte, D.-L. a numit-o "tată" pe altcineva, și anume bunicul său matern. Trancând în favoarea reclamantului, tribunalul a adăugat la raționamentul hotărârii pronunțate în primă instanță că, în speță, el nu a avut nici o dovadă, materializată într-un raport psihologic, care ar putea demonstra că vizitele copilului la tatăl său întemnițat ar avea un impact psihologic negativ asupra ei. În schimb, au existat dovezi ale normalității vizitelor copilului pe lângă reclamant înainte ca mama sa să înceteze să le asigure în mod voluntar. Mama D. L. a formulat un recurs împotriva acestei decizii. Prin hotărârea din 5 aprilie 2013, Curtea de apel din Bacău a primit acest recurs și l-a exonerat pe reclamant de cererea sa de a-și urmări dreptul de vizită. Astfel, părțile relevante ale acestei hotărâri sunt redactate [...] în prezent, reclamantul ispășind o pedeapsă privativă de libertate de 15 ani și 10 luni pentru crimă (omorcalcat), victima fiind tatăl său. Fără a aduce atingere legitimității dorinței reclamantului, ca tată, de a păstra legătura cu fiica sa, dreptul părintelui nu poate depăși interesul superior al copilului. Având în vedere vârsta mică a copilului, instanța de apel consideră că impactul psihic al vizitelor la închisoarea în care se află reclamantul ar putea afecta grav dezvoltarea psihică a acestuia, având în vedere că, la vârsta sa, capacitatea de înțelegere este redusă. În plus, nu se poate impune unei alte persoane, și anume bunicii materne, responsabilitatea de a aduce copilul la vizitele la închisoare. Reclamantul are alte posibilități legale de a menține o legătură personală cu copilul. Dreptul și practica internă relevante Dispozițiile relevante din Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului sunt descrise în Hotărârea Amanalachioai c. România 4023/04, § 59, 26 mai 2009). În conformitate cu articolele 14 și 16 din această lege, copilul, chiar separat de părinții săi, are dreptul la un contact direct cu aceștia. Pentru a asigura relațiile personale dintre copil și părinte, legea prevede întâlniri cu părintele și vizite la domiciliul acestuia din urmă. Drepturile părintelui separat de copilul său sunt, de asemenea, garantate prin art. 401 din Codul civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011. În cazul unui dezacord între părinți, instanța competentă decide după ce a auzit copilul. Audierea sa este obligatorie dacă este în mod obligatoriu de cel puțin zece ani, dar poate fi realizată chiar dacă copilul nu a atins această vârstă. GRIFS Invocând articolele 6, 8, 10 din Convenție, reclamantul se plânge de respingerea, prin hotărârea din 5 aprilie 2013, a hotărârii din 5 aprilie 2013 a Tribunalului de apel al Bacău, a cererii sale de respectare a dreptului său de vizită la adresa fiicei sale minore. În special, el se plânge de la sfârșitul procedurii, din cauza faptului că a fost astfel împiedicat să păstreze contactul cu copilul său și să comunice cu ea. Invocând art. 5 din Protocolul nr. 7 la Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12, consideră că a fost discriminat, ca persoană privată de libertate, în exercitarea dreptului său de a păstra legătura cu fiica sa și consideră că interesul superior al copilului este de a-și cunoaște ambii părinți. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta viața de familie, în sensul articolului 8 din convenție

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă