Comunicat la 18 martie 2014 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 61715/11 Bogdan Stefan BOBIRNAC împotriva României introdusă la 29 septembrie 2011 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, domnul Bogdan Stefan Bobirnac, este un resortisant român născut în 1997 și rezident în Craiova. Este reprezentat în fața Curții de către mama sa, M. Ana Bobirnac, rezident, de asemenea, în Craiova. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 martie 2009, comisia de protecție a copilului va elibera reclamantului, care suferea de distrofie musculară progresivă, un certificat care atestă că a suferit de un handicap de gradul întâi. Pe baza acestui certificat și în conformitate cu dispozițiile legii nr. 448/2006 privind protecția drepturilor persoanelor cu handicap, mama reclamantului a inițiat demersurile pe lângă Autoritatea națională pentru protecția persoanelor cu handicap (denumită în continuare "ANPH") (denumită în continuare "autoritatea națională pentru protecția persoanelor cu handicap"). Pentru a obține, în numele acestuia, rambursarea dobânzilor aferente unui împrumut bancar luat în vederea amenajării locuinței impuse de boala reclamantului. Printr-o scrisoare din 28 mai 2009, L La 15 decembrie 2009, reclamantul, prin intermediul mamei sale, semnează, de asemenea, un contract de împrumut pe lângă o bancă. Prin scrisoarea din 15 noiembrie 2010, DGASPC a refuzat semnarea contractului invocând lipsa mai multor documente pe care reclamantul nu le-ar fi depus în sprijinul cererii sale. La 23 noiembrie 2010, mama reclamantului a adresat DGASPC în fața instanțelor interne, criticând refuzul său de a încheia contractul menționat anterior și a subliniat faptul că toate documentele fuseseră deja depuse pe lângă ANSPH, fapt confirmat de DGASPC la 28 mai 2009. În funcție de cursul de schimb al Băncii naționale române, ca o pagubă morală suferită din cauza refuzului autorității de a încheia contractul, aceasta a susținut că autoritatea în cauză a dat dovadă de rea credință și a invocat stresul suferit ca urmare a întârzierii în desfășurarea formalităților. Prin hotărârea din 23 februarie 2011, tribunalul departamental din Dolj a acceptat parțial cererea sa și a condamnat DGASPC să încheie contractul de rambursare a dobânzilor aferente împrumutului bancar și a considerat că reclamantul depunese toate documentele prevăzute de dispozițiile legale și că avea dreptul de a încheia un astfel de contract. Pe de altă parte, el l-a exonerat pe reclamant de cererea sa de acordare a unei despăgubiri pentru prejudiciul moral pe motivul că nu a adus dovada că a suferit vreo suferință psihică. Reclamantul a introdus o acțiune împotriva acestei hotărâri, susținând că dovezile pe care prima instanță i le reproșase că nu le-a prezentat pentru a-și susține cererea în temeiul prejudiciului moral au rezultat din refuzul nejustificat și contrar legii autorității în cauză de a încheia contractul respectiv. Orice întârziere în încheierea acestui contract producea suferință fizică și psihică acasă, știind că suferea de o boală incurabilă și că singura posibilitate de a-și prelungi speranța de viață era îmbunătățirea calității vieții sale, la care trebuia să contribuie amenajările avute în vedere pentru noua lui locuință, cum ar fi spațiul dehidroterapie. În plus, orice suferință fizică sau psihică a mamei, singurul adult al familiei, a avut un impact indirect asupra calității vieții copilului. Prin hotărârea definitivă din 4 mai 2011, Curtea de apel a lui Craiova a respins recursul reclamantului. Instanța de apel a constatat că reclamantul a depus mai multe declarații scrise ale diferitelor persoane din jurul său care atestă consecințele negative ale refuzului DGASPC de a încheia contractul în litigiu cu privire la starea sa psihică, dar a ales să le elimine, deoarece este vorba despre elemente de probă extrajudiciare. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de refuzul instanțelor de a-i acorda despăgubiri pentru prejudiciul moral ca urmare a refuzului nejustificat și contrar legii unei instituții publice de a încheia cu el un contract de rambursare a dobânzilor aferente unui împrumut bancar. A fost soluționată în mod echitabil contestația privind drepturile civile ale reclamantului, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, având în vedere obligația instanțelor naționale de a raporta dovada că a suferit un astfel de prejudiciu moral? Guvernul este invitat să furnizeze exemple de practică a instanțelor naționale în materie de acordare de daune morale și să precizeze dacă prezenta cauză reprezintă un caz particular sau dacă aceasta corespunde practicii instanțelor naționale de a condiționa sistematic acordarea de despăgubiri morale pentru producerea de probe materiale și/sau directe de către persoana care solicită acest lucru.
Communiquée le 18 mars 2014
Requête n
o
61715/11
Bogdan Stefan BOBÎRNAC
contre la Roumanie
introduite le 29 septembre 2011
Le requérant, M. Bogdan Stefan Bobîrnac, est un ressortissant roumain né en 1997 et résidant à Craiova. Il est représenté devant la Cour par sa mère, M
me
Ana Bobîrnac, résidant également à Craiova.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 24 mars 2009, la commission départementale de protection de l’enfance délivra au requérant, qui souffrait de dystrophie musculaire progressive, un certificat attestant qu’il souffrait d’un handicap de premier degré.
Sur la base de ce certificat et en application des dispositions de la loi n
o
448/2006 sur la sauvegarde des droits des personnes atteintes d’un handicap, la mère du requérant entama les démarches auprès de l’Autorité nationale pour la protection des personnes handicapées (ci-après «
ANPH
») afin d’obtenir, au nom de celui-ci, le remboursement des intérêts afférents à un prêt bancaire pris en vue de l’aménagement de l’habitation imposé par la maladie du requérant. Par une lettre du 28 mai 2009, l’ANPH confirma le fait que tous les documents exigés par la loi avaient été déposés.
Le 15 décembre 2009, le requérant, par l’intermédiaire de sa mère, signa également un contrat de prêt auprès d’une banque.
Les attributions de l’ANPH ayant, entre-temps, été transmises aux services sociaux départementaux (
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Dolj
– ci-après « la DGASPC »), la mère du requérant demanda à cette dernière entité de signer un contrat de remboursement des intérêts. Par une lettre du 15 novembre 2010, la DGASPC refusa la signature du contrat invoquant l’absence de plusieurs documents que le requérant n’aurait pas versés à l’appui de sa demande.
Le 23 novembre 2010, la mère du requérant assigna la DGASPC devant les tribunaux internes, critiquant son refus de conclure le contrat susmentionné. Elle souligna que les tous les documents avaient déjà été déposés auprès de l’ANPH, ce qui avait été d’ailleurs confirmé par celle-ci le 28 mai 2009. Elle réclama également 40
139 lei roumains (RON), soit environ 9
000 euros, selon le taux de change de la Banque nationale roumaine, à titre de dommage moral subi en raison du refus de l’autorité de conclure le contrat. Elle alléguait que l’autorité en question avait fait preuve de mauvaise foi et invoquait le stress subi suite au retard dans l’avancement des formalités.
Par un jugement du 23 février 2011, le tribunal départemental de Dolj fit droit en partie à sa demande et condamna la DGASPC à conclure le contrat prévoyant le remboursement des intérêts afférent au prêt bancaire. Il jugea que le requérant avait déposé tous les documents prévus par les dispositions légales et qu’il était en droit de conclure un tel contrat. En revanche, il débouta le requérant de sa demande visant à l’octroi d’un dédommagement au titre du préjudice moral au motif qu’il n’avait pas apporté la preuve qu’il avait subi une quelconque souffrance psychique.
Le requérant interjeta recours contre ce jugement, en faisant valoir que les preuves que le premier tribunal lui avait reproché de ne pas avoir produites pour étayer sa demande au titre du préjudice moral ressortaient du refus injustifié et contraire à la loi de l’autorité en question de conclure ledit contrat. Tout retard dans la conclusion de ce contrat générait des souffrances tant physiques que psychiques chez lui, sachant qu’il souffrait d’une maladie incurable et que la seule possibilité pour prolonger son espérance de vie était l’amélioration de sa qualité de vie, ce à quoi devaient contribuer les aménagements envisagés pour sa nouvelle habitation, comme par exemple un espace d’hydrothérapie. En outre, toute souffrance physique ou psychique de la mère, seule adulte de la famille, influait indirectement sur la qualité de vie de l’enfant.
Par un arrêt définitif du 4 mai 2011, la cour d’appel de Craiova rejeta le recours du requérant. Elle jugea la demande visant à l’octroi d’un dédommagement au titre de préjudice moral comme étant non étayée. La cour d’appel constata que le requérant avait versé au dossier plusieurs déclarations écrites de différentes personnes de son entourage attestant des conséquences négatives du refus de la DGASPC de conclure le contrat litigieux sur son état psychique, mais choisit de les écarter car il s’agissait d’éléments de preuve extrajudiciaires.
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint du refus des tribunaux de lui octroyer un dédommagement au titre du préjudice moral à la suite du refus injustifié et contraire à la loi d’une institution publique de conclure avec lui un contrat de remboursement des intérêts afférents à un prêt bancaire.
La contestation sur les droits de caractère civil du requérant a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu de l’obligation mise à sa charge par les juridictions nationales de rapporter la preuve qu’il avait subi un tel préjudice moral
?
Le gouvernement est invité à fournir des exemples de la pratique des juridictions nationales en matière d’octroi de dommage moral et à préciser si la présente affaire représente un cas particulier ou si elle correspond à la pratique des juridictions nationales de conditionner systématiquement l’octroi des dédommagements moraux à la production d’éléments de preuve matériels et/ou directs par la personne qui en fait la demande.