- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 martie 2014
- Stat pârât
- ARM
Parsadanyan împotriva Armeniei
Traducere în română Auto
Comunicat la 18 martie 2014 THIRD SECTION Cererea nr. 5444/10 Volodya PARSADANYAN și alții împotriva Armenia depusă la 19 ianuarie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții dl Volodya Parsadanyan, dna Seda Parsadanyan și dna Lusine Parsadanyan sunt resortisanți armeni născuți în 1933, 1940 și, respectiv, 1975. Acestea sunt reprezentate în fața Curții de dl Tumanyan, avocat practicant în Vanadzor. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului În anii 1970, în regiunea Lori, s-a descoperit un depozit de cupru-molibdenă (denumit în continuare „Teghout”), la aproximativ patru și șase km de satele Teghout și, respectiv, Shnogh.
În 2001 o companie privată, Programul Armenian Copper CJSC, a fost acordată o licență minieră pentru exploatarea depozitului de cupru Teghout pentru o perioadă de 25 de ani. La 1 noiembrie 2007, Guvernul a adoptat decretul nr. 1279-N care aprobă zonele de expropriare ale teritoriilor situate în limitele administrative ale comunităților rurale din Shnogh și Teghout din regiunea Lori, care urmează să fie luate pentru nevoile statelor și să modifice categoria de utilizare a terenurilor. În conformitate cu decretul, Programul Armenian Copper CJSC sau Teghout CJSC, înființat de primul pentru punerea în aplicare a proiectului de exploatare a depozitelor de cupru-molibdenium Teghout, trebuiau să achiziționeze unitățile de terenuri enumerate în anexele sale.
Procedura privind expropriarea proprietății reclamanților Reclamanții, o familie de trei ani, locuiesc în satul Teghout și își câștigă viața din agricultură. Ele au deținut în comun o parcelă de teren arabil în satul de 0,430 ha. Terenul a fost utilizat pentru cultivarea culturilor pentru familia, grădinarea și hrănirea animalelor lor. La o dată neespecificată, Teghout CJSC a adresat reclamanților o scrisoare care conține o ofertă de achiziționare a solului lor pentru AMD 231.000 (aproximativ 500 EUR) plus 15% suplimentar, conform legii, făcând oferta finală AMD 265.650 (aproximativ 578). Reclamanții nu au răspuns la oferta, nu fiind satisfăcuți de suma compensației. Se pare că nu au putut obține o evaluare a proprietății lor de către o altă societate.
Ele susțin că nicio altă societate de evaluare nu a fost dispusă să facă o evaluare independentă a valorii pieței terenurilor lor. La 12 mai 2008, Teghout CJSC a depus o cerere împotriva reclamanților, încercând să le oblige să semneze acordul privind luarea proprietăților pentru nevoile de stat. Compania a bazat, printre altele, susținerea acesteia. , cu privire la raportul de evaluare elaborat la cererea lui Oliver Group LLC, o societate de evaluare licențiată. Potrivit raportului, valoarea de piață a parcelei de teren ale reclamanților a fost estimată la AMD 231.000 (aproximativ 500 EUR). În cadrul procedurii dinainte de Curtea Regională Lori, reclamanții au susținut că valoarea de piață a terenurilor lor a fost subestimată deoarece prețurile de piață cele mai scăzute au fost luate în considerare în timpul evaluării, în timp ce mai multe parcele de teren au fost achiziționate pentru prețuri mult mai mari.
De asemenea, au susținut că nu au fost luate în considerare prezența copacilor fructe și că raportul de evaluare a afirmat în mod eronat că parcela lor de teren nu are o aprovizionare cu apă, în timp ce, de fapt, aceaceasta a fost eliminată din cauza activităților reclamantului pe proprietate. În cursul procedurii, Teghout CJSC a prezentat un alt raport de evaluare a proprietăților reclamanților care a afirmat că Oliver Group LLC a elaborat un raport corectat conform căruia valoarea de piață a terenurilor este de 262,000 AMD (aproximativ 570).Cantitatea finală de compensare cu 15% suplimentar ar fi, prin urmare, egală cu AMD 301,300 AMD (aproximativ 655). La 6 octombrie 2008, Curtea Regională a acordat reclamația lui Teghout CJSC, acordând reclamanților un total de 301.300 AMD (aproximativ 655) în compensație.
Reclamanții au depus un recurs plângând că nu au fost notificate în mod corespunzător în legătură cu datele și ora ședințelor reprogramate. La 29 ianuarie 2009, Curtea Civilă de Apel a anulat hotărârea Curții Regionale și a remis cazul pentru o nouă examinare. La 27 aprilie 2009, avocatul reclamantului a solicitat Curții Regionale să atribuie un examen de experți criminaliști pentru a determina valoarea de piață a parcelei de teren ale reclamanților. La 2 iunie 2009, Curtea Regională a acordat cererea depusă de Teghout CJSC, printre altele , că rapoartele de evaluare elaborate de Oliver Group LLC au fost dovezi legale și acceptabile pentru a determina valoarea de piață a proprietăților reclamanților care urmează să fie luate pentru nevoile de stat.
Curtea regională a respins cererea avocatului și a acordat reclamanților AMD 301.300 (aproximativ 655) în acțiuni egale ca compensație. Avocatul a depus un recurs, printre altele , că valoarea compensației nu este adecvată, susținând că Curtea Regională a acceptat rapoartele prezentate de oponentul reclamantului ca dovada stabilită a valorii pieței proprietăților lor și că a refuzat să atribuie un examen legist fără niciun motiv. El susține, de asemenea, că Curtea Regională ar fi trebuit să își exercite discreția statutară pentru a ordona un examen de experți, deoarece o astfel de necesitate a apărut în cursul procedurii, iar reclamanții nu au avut posibilitatea de a furniza înșiși o evaluare alternativă.
La 7 august 2009, Curtea Civilă de Apel a susținut hotărârea Curții Regionale constatând că hotărârea acesteia de a nu atribui o examinare forense a fost bine fundamentată deoarece nu a existat o astfel de necesitate. Curtea de Apel a constatat, de asemenea, că suma compensației a fost determinată corect pe baza raportului de evaluare corectat elaborat de Grupul Oliver CJSC, având în vedere că aceaceasta este singura elementă legală și acceptabilă de probă produsă în cursul procedurii. La 1 octombrie 2009, avocatul a solicitat Curtei Regională o cerere de consultare a dosarului. După ce a fost acordată cererea avocatului, a făcut o copie a hotărârii Curții de Apel pentru a depune un recurs de casă.
La 9 octombrie 2009, avocatul a depus un recurs asupra punctelor de drept care prezintă plângeri similare celor formulate în fața Curții de Apel. Avocatul a susținut, de asemenea, că Curtea de Apel nu l-a notificat în mod corespunzător de procedură și a examinat recursul în absența sa. În plus, el solicită restabilirea termenelor pierdute pentru depunerea unui recurs asupra punctelor de drept, explicând că motivul depunerii întârziere a fost faptul că Curtea de Apel nu i-a furnizat o copie a deciziei din 7 august 2009, deși el a fost reprezentant autorizat al reclamanților în cadrul procedurii. La 28 octombrie 2009, Curtea de Casație a declarat că recursul de cassare este inadmisibil, astfel cum a fost depus din timp.
În acest sens, a constatat că motivele de depunere întârziată ale avocatului nu erau justificate având în vedere faptul că reclamanții au fost serviți cu o copie a deciziei în timp util. Constituția din 1995 (în urma amendamentelor introduse la 27 noiembrie 2005 cu efect de la 6 decembrie 2005) În conformitate cu art. 18, toată lumea, pentru protecția drepturilor și libertăților sale, are dreptul la soluții judiciare eficace. În conformitate cu art. 19, toată lumea are dreptul la o audiere publică a cazului său de către o instanță independentă și imparțială într-un timp rezonabil, în condiții de egalitate și în respectarea tuturor cerințelor de proces echitabil, pentru a-și restabili drepturile încălcate, precum și validitatea acuzației împotriva lui determinate.
În conformitate cu art. 31, toată lumea are dreptul de a dispărea, folosirea, gestionarea și răspândirea proprietății sale în felul în care consideră potrivit. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa, cu excepția unei instanțe în cazurile prevăzute de lege. Proprietățile pot fi expropriate pentru nevoile societății și statului numai în cazuri excepționale de interes public, într-o procedură prevăzută de lege și cu compensații echivalente anterioare. Codul de procedură civilă (în vigoare din 1999) Conform art. 6, procedurile civile sunt adversare și se desfășoară în ceea ce privește egalitatea de arme. În conformitate cu art. 53 § 2, instanța nu ia în considerare nicio dovadă astfel cum a fost deja stabilită.
În conformitate cu art. 60 § 1, pentru a clarifica aspectele care impun cunoștințe specializate care apar în timpul examinării unei cauze, instanța poate desemna un examen legist la cererea unei părți (parte) sau a propunerii sale. În conformitate cu art. 60 § 6, instanța avertizează expertul cu privire la răspunderea penală pentru prezentarea unei concluzii evident false. În conformitate cu art. 61, participanții la procedura au dreptul să fie prezent la examinarea legistică, cu excepția cazurilor în care prezența lor ar putea împiedica activitatea regulată a expertului. În conformitate cu art. 221 , actele judiciare ale Curții de Apel care stabilesc fondurile unei cauze intră în vigoare o lună după data de pronunțare.
În conformitate cu art. 229, un recurs asupra punctelor de drept împotriva unui act judiciar care determină meritele cazului poate fi depus înainte de data intrării în vigoare a actului respectiv. Legea privind extinderea proprietăților pentru nevoile societății și ale statului (în vigoare începând cu 30 decembrie 2006) În conformitate cu art. 3 § 1, baza constituțională pentru alienarea proprietăților pentru nevoile societății și ale statului este interesul public predominant. În conformitate cu art. 3 § 2, cerințele constituționale privind alienarea proprietăților pentru nevoile societății și ale statului sunt următoarele: a) alienarea trebuie realizată în conformitate cu o procedură prevăzută de lege, b) ar trebui să se prevadă o compensare adecvată înainte pentru bunurile supuse alienării.
În conformitate cu art. 4 § 1, interesul public trebuie să prevaleze asupra intereselor proprietarului proprietarului proprietarului proprietarului proprietarului care face obiectul îndepărtării și îndepărtării proprietăților respective trebuie să fie esențial pentru punerea în aplicare. , punerea în aplicare a proiectelor minere care au o importanță importantă de stat sau de comunitate. Scopul de a asigura venituri suplimentare pentru bugetul statului sau comunității nu este de sine un interes public predominant. În conformitate cu art. 11 § 1, o compensare adecvată ar trebui plătită proprietarului proprietarului proprietarului proprietăților care face obiectul alienării. Valoarea pieței proprietăților plus 15% suplimentar este considerată ca fiind o cantitate adecvată de compensare.
În conformitate cu art. 11 § 3, determinarea valorii de piață a drepturilor imobiliare și imobiliare în ceea ce privește imobiliare se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută de Legea privind activitatea de evaluare imobiliară. Legea privind activitatea de evaluare imobiliară (în vigoare la momentul material) În conformitate cu art. 8, evaluarea este obligatorie în cazul alienării proprietăților imobile pentru nevoile de stat sau de comunitate. În conformitate cu art. 15 § 1 alineatul (1), persoanele implicate în evaluarea imobiliară au dreptul de a utiliza metode independente de evaluare imobiliară în conformitate cu standardul de evaluare.
Decretul guvernamental nr. 1279-N din 1 noiembrie 2007 de aprobare a zonelor de expropiere ale anumitor teritorii situate în limitele administrative ale comunităților rurale din Shnogh și Teghout în regiunea Lori care urmează să fie luate pentru nevoile statelor și să modifice categoria de utilizare a terenurilor În ceea ce privește aplicarea de la „Substanța” se înlocuiește cu „Substanța” și „Substanța” și „Substanța” cu privire la „Substanța” cu privire la „Substanța” și la „Substanța” cu privire la „Substanța” cu privire la „Substanța” cu privire la „Substanța” cu privire la „Substanța” cu privire la „Substanța” cu privire la „Substanța” cu privire la „Substanța” cu privire la „Substanța” cu privire la „Substanța” cu privire la „Supstanța” cu privire la „Supstanța” cu privire la „Supstanța” cu privire la „Supstanța” cu privire la „Supstația de a se vedea o poziție cu privire la „Supstația” cu privire la „Supstația” cu privire la „Supstația” cu privire la „Supstația” cu privire la „Stoptația” cu privire la „Stația” cu privire la „Statul cu privire la „Stop”.
Proiectul de exploatare a depozitelor molibdenic și, în perspectiva construirei și exploatării unei instalații minere, guvernul a hotărât să aprobe zonele exproprietare ale terenurilor agricole situate în limitele administrative ale comunităților rurale din Shnogh și Teghout în regiunea Lori, care urmează să fie luate pentru nevoile statelor, cu o suprafață totală de 81,483 ha. În conformitate cu decretul, interesul public pentru dezvoltarea economiei și a infrastructurii și interesul pentru niveluri mai ridicate de producție și export a prevalat asupra intereselor private ale proprietarilor. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul la un proces echitabil nu a fost respectat în cazul lor, deoarece instanțele au considerat raportul de evaluare prezentat de oponentul lor ca dovada stabilită a valorii pieței proprietăților lor și nu au avut ocazia de a-l contesta în mod eficient.
În special, susțin că instanțele nu au exercitat discreția lor legală de a numi un examen forense pentru a determina valoarea reală a pieței proprietăților, având în vedere că reclamanții nu au participat la procesul de evaluare și nu au putut prezenta obiecțiile lor. Reclamanții se plâng în conformitate cu aceeași dispoziție, luată împreună cu art. 13 din Convenție, că Curtea de Casație a refuzat să restaureze termenul pentru depunerea unui recurs asupra punctelor de drept, fără a ține seama că Curtea Civilă de Apel nu și-a îndeplinit hotărârea din 7 august 2009 privind avocatul, care, prin urmare, a fost privată de posibilitatea de a depune recursul de cassare la timp. Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că privarea proprietăților lor nu a îndeplinit cerințele de legalitate, nu a urmărit niciun interes public și că suma compensației acordate este inadecvată.
În special, se plâng că legea nu este suficient de previzibilă, deoarece nu specifică criteriile de determinare a valorii pieței proprietăților care trebuie luate pentru nevoile statelor. Reclamanții au oferit o oportunitate rezonabilă de a-și prezenta cauza – inclusiv dovezi – în condiții care nu le-au pus într-un dezavantaj substanțial față de adversarul lor? având în vedere refuzul Curții de casă de a restabili timpul limita pentru depunerea unui recurs asupra punctelor de drept împotriva hotărârii Curții de Apel a fost respectată dreptul reclamanților la acces efectiv la instanță? Privarea proprietății reclamanților a fost compatibilă cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?
În special: În special, Legea privind extinderea proprietăților pentru nevoile societății și statului este suficient de precisă și previzibilă în ceea ce privește evaluarea proprietăților în caz de expropiere? Privarea proprietății lor a constituit un „echilibru echitabil” între cerințele interesului general al comunității și cerințele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei fizice? În special: mijloacele utilizate erau proporționale cu obiectivul urmărit? ii. Reclamanții au suportat o „sărbătorire individuală și excesivă” datorită modului în care s-a stabilit cuantumul compensației, având în vedere că singura bază pentru evaluarea cuantumului compensației de către instanțe a fost raportul de evaluare a proprietăților de către societatea de evaluare Oliver Group LLC?
Communicated on 18 March 2014
THIRD SECTION
Application no. 5444/10 Volodya PARSADANYAN and others against Armenia lodged on 19 January 2010
STATEMENT OF FACTS
The applicants Mr. Volodya Parsadanyan, Mrs. Seda Parsadanyan and Ms. Lusine Parsadanyan are Armenian nationals born in 1933, 1940 and 1975 respectively. They are represented before the Court by Mr K. Tumanyan, a lawyer practising in Vanadzor. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
Background to the case In the 1970s a copper-molybdenum deposit (‘Teghout’) was discovered about four and six km from the villages of Teghout and Shnogh respectively, in the Lori Region. In 2001 a private company, Armenian Copper Programme CJSC, was granted a mining licence for the exploitation of the Teghout copper ‑ molybdenum deposit for a period of twenty-five years. On 1 November 2007 the Government adopted Decree no. 1279-N approving the expropriation zones of territories situated within the administrative boundaries of the rural communities of Shnogh and Teghout in the Lori Region to be taken for State needs and changing the category of land use. According to the Decree, Armenian Copper Programme CJSC or Teghout CJSC, founded by the former for the implementation of the Teghout copper-molybdenum deposit exploitation project, were to acquire the units of land listed in its annexes. The plot of land belonging to the applicants was listed among the units of land falling within these expropriation zones.
Proceedings concerning the expropriation of the applicants’ property The applicants, a family of three, live in Teghout village and earn their living from agriculture. They jointly owned a plot of arable land in the village measuring 0.430 ha. The land was used for growing crops for the family, gardening and feeding their livestock. On an unspecified date Teghout CJSC addressed a letter to the applicants containing an offer to buy their plot of land for AMD 231,000 (approximately EUR 500) plus an additional 15% as required by law, making the final offer AMD 265,650 (approximately EUR 578). The applicants did not reply to the offer, not being satisfied with the amount of compensation. It appears that they were unable to obtain an evaluation of their property by another company. They claim that no other evaluation company was willing to make an independent evaluation of the market value of their land. On 12 May 2008 Teghout CJSC lodged a claim against the applicants, seeking to oblige them to sign the agreement on the taking of their property for State needs. The company based its claim, inter alia , on the evaluation report prepared at its request by Oliver Group LLC, a licensed evaluation company. According to the report the market value of the applicants’ plot of land was estimated at AMD 231,000 (approximately EUR 500). In the proceedings before the Lori Regional Court the applicants argued that the market value of their land had been underestimated since the lowest market prices had been considered during the evaluation while several plots of land had been acquired for much higher prices. They also argued that no account had been taken of the presence of fruit trees and that the evaluation report erroneously stated that their plot of land did not have a water supply whereas it had actually been cut off because of the plaintiff’s activities on the property. In the course of the proceedings Teghout CJSC submitted another evaluation report of the applicants’ property stating that Oliver Group LLC had prepared a corrected report according to which the market value of the land was AMD 262,000 (approximately EUR 570). The final amount of compensation with the additional 15% would thus be equal to AMD 301,300 (approximately EUR 655). On 6 October 2008 the Regional Court granted Teghout CJSC’s claim, awarding the applicants a total of AMD 301,300 (approximately EUR 655) in compensation. The applicants lodged an appeal complaining that they had not been duly notified about the dates and times of the rescheduled hearings. On 29 January 2009 the Civil Court of Appeal quashed the Regional Court’s judgment and remitted the case for a fresh examination. On 27 April 2009 the applicants’ counsel requested the Regional Court to assign a forensic expert examination to determine the market value of the applicants’ plot of land. On 2 June 2009 the Regional Court granted Teghout CJSC’s claim finding, inter alia , that the evaluation reports prepared by Oliver Group LLC were lawful and acceptable evidence to determine the market value of the applicants’ property to be taken for State needs. The Regional Court dismissed counsel’s request and awarded the applicants AMD 301,300 (approximately EUR 655) in equal shares as compensation. Counsel lodged an appeal claiming, inter alia , that the amount of compensation was not adequate. He argued that the Regional Court had accepted the reports submitted by the applicants’ opponent as established proof of the market value of their property and that it had refused to assign a forensic examination without any grounds. He further argued that the Regional Court should have exercised its statutory discretion to order an expert examination since such a necessity had arisen in the course of the proceedings and the applicants had no possibility to provide an alternative evaluation themselves. On 7 August 2009 the Civil Court of Appeal upheld the Regional Court’s judgment finding that the latter’s decision not to assign a forensic examination was well-grounded since there was no such necessity. The Court of Appeal further found that the amount of compensation had been correctly determined based on the corrected evaluation report prepared by Oliver Group CJSC given that it was the only lawful and acceptable piece of evidence produced in the course of the proceedings. According to the applicants, the decision of the Court of Appeal was not served on counsel. On 1 October 2009 counsel applied to the Regional Court with a request to consult the case file. After counsel’s request was granted, he made a copy of the Court of Appeal’s decision in order to lodge a cassation appeal. On 9 October 2009 counsel lodged an appeal on points of law raising similar complaints to those raised before the Court of Appeal. Counsel also submitted that the Court of Appeal had not duly notified him of the proceedings and had examined the appeal in his absence. Additionally, he requested to have the missed time-limits for lodging an appeal on points of law restored, explaining that the reason for late submission was the failure of the Court of Appeal to serve on him a copy of the decision of 7 August 2009 although he was the applicants’ authorised representative in the proceedings. On 28 October 2009 the Court of Cassation declared the cassation appeal inadmissible as lodged out of time. In doing so, it found that the reasons for late submission advanced by counsel were not justified in view of the fact that the applicants had been served with a copy of the decision in due time. B. Relevant domestic law 1. The Constitution of 1995 (following the amendments introduced on 27 November 2005 with effect from 6 December 2005) According to Article 18, everyone shall – for the protection of his or her rights and freedoms – have the right to effective judicial remedies. According to Article 19, everyone has the right to a public hearing of his case by an independent and impartial court within a reasonable time, in conditions of equality and with respect for all fair trial requirements, in order to have his violated rights restored, as well as the validity of the charge against him determined. According to Article 31, everyone shall have the right to dispose of, use, manage and bequeath his property in the way he sees fit. No one can be deprived of his property, save by a court in cases prescribed by law. Property can be expropriated for the needs of society and the State only in exceptional cases of paramount public interest, in a procedure prescribed by law and with prior equivalent compensation. 2. The Code of Civil Procedure (in force from 1999) According to Article 6, civil proceedings shall be adversarial and shall be conducted with respect for equality of arms. According to Article 53 § 2, the court shall consider no piece of evidence as already established. According to Article 60 § 1, in order to clarify issues requiring specialised knowledge which arise during the examination of a case, the court can appoint a forensic examination upon application by a party (parties) or of its own motion. According to Article 60 § 6, the court warns the expert about criminal liability for submission of an obviously false conclusion. According to Article 61, the participants in the proceedings are entitled to be present at the forensic examination, save in cases where their presence could hinder the regular work of the expert. According to Article 221 1 , judicial acts of the Court of Appeal which determine the merits of a case enter into force one month after the moment of pronouncement. According to Article 229, an appeal on points of law against a judicial act which determines the merits of the case can be lodged prior to the date of entry into force of that act.
The Law on Alienation of Property for the needs of Society and the State (in force from 30 December 2006) According to Article 3 § 1, the constitutional basis for alienation of property for the needs of society and the State is the prevailing public interest. According to Article 3 § 2, the constitutional requirements for alienation of property for the needs of society and the State are the following: a) alienation must be carried out in accordance with a procedure prescribed by the law, b) prior adequate compensation should be provided for property subject to alienation. According to Article 4 § 1, the public interest must prevail over the interests of the owner of property subject to alienation and alienation of that property must be essential to implementation. According to Article 4 § 2, the prevailing public interest may pursue, inter alia , the implementation of mining projects having important State or community significance. The aim of securing additional income for the State or community budget is not by itself a prevailing public interest. According to Article 11 § 1, adequate compensation should be paid to the owner of property subject to alienation. The market value of the property plus an additional 15% is considered to be an adequate amount of compensation. According to Article 11 § 3 the determination of the market value of real estate and property rights in respect of real estate is carried out in accordance with the procedure set out by the Law on Real Estate Evaluation Activity.
The Law on Real Estate Evaluation Activity (as in force at the material time) According to Article 8, evaluation is obligatory in case of alienation of immovable property for State or community needs. According to Article 15 § 1 (1), persons engaged in real estate evaluation have the right to use independent methods of real estate evaluation in compliance with the evaluation standard.
Government Decree No. 1279-N of 1 November 2007 approving the expropriation zones of certain territories situated within the administrative boundaries of rural communities of Shnogh and Teghout in the Lori Region to be taken for State needs and changing the category of land use (ՀՀ Կառավարության 2007 թ. նոյեմբերի 1-ի թիվ 1279-Ն որոշումը Հայաստանի Հանրապետության Լոռու մարզի Շնողի և Թեղուտի գյուղական համայնքների վարչական սահմաններում որոշ տարածքներում բացառիկ՝ գերակա հանրային շահ ճանաչելու և հողերի նպատակային նշանակությունը փոփոխելու մասին) For the purpose of the implementation of the Teghout copper ‑ molybdenum deposit exploitation project, and in the perspective of building and operating a mining plant, the Government decided to approve the expropriation zones of agricultural land situated within the administrative boundaries of the rural communities of Shnogh and Teghout in the Lori Region to be taken for State needs, with a total area of 81.483 ha. According to the Decree, the public interest in the development of the economy and infrastructure and the interest in higher levels of production and export prevailed over the private interests of the proprietors. COMPLAINTS 1. The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention that the right to a fair trial was not respected in their case since the courts regarded the evaluation report submitted by their opponent as established proof of the market value of their property and they had no opportunity to challenge it effectively. In particular, they argue that the courts failed to exercise their statutory discretion to appoint a forensic examination to determine the real market value of the property given that the applicants had not participated in the evaluation process and had been unable to submit their objections. 2. The applicants complain under the same provision, taken together with Article 13 of the Convention, that the Court of Cassation refused to restore the time-limit for lodging an appeal on points of law without taking into account that the Civil Court of Appeal had failed to serve its judgment of 7 August 2009 on counsel, who was therefore deprived of the possibility to lodge the cassation appeal on time. 3. The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the deprivation of their property did not satisfy the requirement of lawfulness, did not pursue any public interest and that the amount of compensation awarded was inadequate. In particular, they complain that the law is not sufficiently foreseeable in that it does not specify the criteria for determining the market value of property to be taken for State needs.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Was the right to a fair trial guaranteed under Article 6 § 1 of the Convention respected in the applicants’ case? In particular: a) were the applicants afforded a reasonable opportunity to present their case – including evidence – under conditions that did not place them at a substantial disadvantage vis-à-vis their opponent? b) having regard to the Court of Cassation’s refusal to restore the time ‑ limit for lodging an appeal on points of law against the judgment of the Court of Appeal, was the applicants’ right to effective access to court respected? 2. Was the deprivation of the applicants’ property compatible with the requirements of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? In particular: a) was the deprivation of their property carried out under the conditions provided for by law?
In particular, is the Law on Alienation of Property for the Needs of Society and the State sufficiently precise and foreseeable as regards the evaluation of property in case of expropriation? b) did the deprivation of their property strike a ‘fair balance’ between the demands of the general interest of the community and the requirements of the protection of the individual’s fundamental rights? In particular: i. were the means employed proportionate to the aim sought to be achieved? ii. did the applicants bear an ‘individual and excessive burden’ due to the manner in which the amount of compensation was determined, given that the sole basis for the assessment of the amount of compensation by the courts was the property evaluation report by the evaluation company Oliver Group LLC?