Comunicat la 21 martie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 23199/13 Vladimir Yakovlevich BUGAYEV și alții împotriva Rusiei depusă la 25 martie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții sunt patru resortisanți ruși. Ele sunt: dl Vladimir Yakovlevich Bugayev, născut în 1950; dl Nikolay Ivanovich Andreichev, născut în 1951; dl Viktor Petrovich Kirizliyev, născut în 1951; Dl Viktor Vasilievich Mazhar, născut în 1953. Reclamanții sunt rezidenți ai diferitelor orașe din Republica Kabardino Balkaria și reprezentați în fața Curții de dl Z. Geshev, avocat practicant în Baksan. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost lucrători curățați la locul accidentului centralelor nucleare de la Chernobyl și, ca urmare, au suferit expuneri la scară largă la emisiile radioactive care au dus ulterior la invaliditatea lor. La sfârșitul anului 2010, reclamanții au depus o plângere la Tribunalul orașului Nalchik al Republicii Kabardino-Balkaria („Curtea orașului”) împotriva Ministerului Finanțelor rusesc care solicită compensare pentru prejudiciu moral în legăturăa menționată anterior. La 17 ianuarie 2011, Tribunalul a permis reclamanților în parte și a acordat fiecare dintre primele și a doua solicitanți 1.300.000 Rubles rus (RUB) (aproximativ 30.000 de euro) și fiecare dintre cele de-a treia și a patra reclamante RUB 1.100.000 (aproximativ 25.500 EUR). În aceeași zi, Ministerul Finanțelor Rus a apelat împotriva hotărârii în fața Curții Supreme a Republicii Kabardino Balkaria („Curtea Supremă a Kabardino-Balkaria”). La 16 martie 2011, dl U., acționând în numele Ministerului Finanțelor din Rusia, a retras apelul și hotărârea din 17 ianuarie 2011 a devenit final și executor. La 1 iunie 2011, Departamentul Fondului Federal al Trezorului din Republica Kabardino-Balkaria („FTF”) în numele Ministerului Finanțelor din Rusia a depus un apel la Curtea Supremă de Kabardino Balkaria împotriva hotărârii din 17 ianuarie 2011 prin intermediul Tribunalului Orașului. De asemenea, au solicitat restabilirea termenului legal de zece zile pentru depunerea unui astfel de recurs împotriva hotărârii. La 6 iunie 2011, Tribunalul Orașului a refuzat să restaureze termenul, declarând că FTF nu a furnizat motive valabile pentru lipsa acestuia. Această ultimă decizie nu a fost apelată și a devenit finală. La 5 iulie 2011, hotărârea din 17 ianuarie 2011 a fost pusă în aplicare și reclamanții au primit sumele atribuite. La 23 octombrie 2012, FTF a depus un recurs împotriva hotărârii din 6 iunie 2011 la Tribunalul Oraș. De asemenea, ei au solicitat ca termenul legal de zece zile pentru apelarea împotriva deciziei respective să fie restabilit din cauza faptului că copia sa nu le-a fost transmisă în timp util. La 15 noiembrie 2012, Tribunalul orașului a refuzat să restaureze termenul de recurs, în principal din cauza faptului că FTF și-a folosit deja dreptul de recurs, deoarece au depus plângere împotriva hotărârii din 17 ianuarie 2011, dar mai târziu a retras-o din proprie inițiativă. În noiembrie 2012, FTF a apelat împotriva hotărârii Tribunalului Orașului din 15 noiembrie 2012 în fața Curții Supreme de Kabardino Balkaria. La 26 decembrie 2012, Curtea Supremă de Kabardino Balkaria a anulat ultima decizie și a restabilit termenul de recurs împotriva hotărârii din 6 iunie 2011, astfel cum a solicitat FTF. Curtea Supremă de Kabardino Balkaria a constatat că ministerul rus al finanțelor nu a putut fi reprezentat în aceste proceduri de instanță, deoarece tranșura unei ședințe nu a indicat detaliile competenței de procuror a dnei B., care a acționat ca reprezentant al Ministerului rus al finanțelor și, în astfel de circumstanțe, Tribunalul ar fi trebuit să transmită o copie a deciziei pârâtului, dar nu a reușit să facă acest lucru. În consecință, Curtea Supremă a susținut că Ministerul Rus al Finanțelor avea o scuză valabilă în lipsa termenului statutar de recurs împotriva hotărârii Tribunalului din 6 iunie 2011. La 28 februarie 2013, Curtea Supremă de Kabardino-Balkaria a anulat decizia din 6 iunie 2011 și a restabilit termenul de apel împotriva hotărârii din 17 ianuarie 2011. „La 14 martie 2011, Curtea Supremă de Kabardino-Balkaria a primit o cerere de la FTF semnată de dl U., care a indicat intenția sa de a retrage un recurs împotriva hotărârii din 17 ianuarie 2011. ... documentele de caz nu conțin informații despre autoritatea dlui U. care îi permit să pună cont de hotărârile instanței în numele Ministerului Finanțelor Rus. În consecință, instanța constată că argumentele reprezentantului [aplicanților] nu sunt justificate de faptul că pârâtul a prezentat un recurs împotriva hotărârii instanței și, ulterior, a retras-o. ... rezultă din documentele de caz, că, în încălcarea normelor menționate mai sus [art. 214 din CCP], o copie a hotărârii Tribunalului [17 ianuarie 2011] nu a fost transmisă pârâtului ( Ministerul Finanțelor din Rusia). În plus, interesele inculpatului în Tribunalul Orașului au fost reprezentate ... de dna B. ... care au participat la audierea de primă instanță în cadrul examinării cauzei cu privire la fondul și, în consecință, au fost conștienți de această hotărâre [din 17 ianuarie 2011]. În astfel de circumstanțe, depunerea unui recurs împotriva hotărârii Tribunalului de Oraș [din 17 ianuarie 2011] în termenul prevăzut de art. 338 din Codul de Procedură Civilă depinde de bună credință a reprezentantului ... În consecință, nerespectarea termenului de către inculpat a fost, evident, o consecință a îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor de către reprezentant ... și a nerespectării instanței de primă instanță cu cerințele de la art. 214 din Codul de Procedură Civilă ...” La 28 februarie, Curtea Supremă de Kabardino-Balkaria a anulat hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2011 și a respins în întregime cererile reclamanților. Prejudiciu material au fost introduse la 31 mai 1991, după accidentul nuclear de la Chernobyl, deci reclamanții nu au dreptul la nicio compensație. Curtea Supremă a ordonat în continuare reclamanților să returneze banii primiti în temeiul hotărârii din 17 ianuarie 2011. La 29 august 2013, Curtea Supremă de Kabardino-Balkaria și-a susținut hotărârea anterioară în ceea ce privește principalele constatări, dar a anulat inversarea premiilor, pe baza unei aplicări necorespunzătoare a dispozițiilor juridice relevante. art. 112 din Codul de Procedură Civilă („CCP”) prevede că o instanță competentă poate prelungi un termen expirat pentru acțiunile procedurale, cum ar fi depunerea unui recurs, în cazul în care instanța constată că o parte are o scuză valabilă pentru nerespectarea termenului respectiv. art. 227 din CCP prevede că o copie a unei decizii privind încheierea procedurii este transmisă părților la proceduri dacă nu au fost prezente la audiere în termen de trei zile de la eliberarea sa. În conformitate cu art. 338 din CCP în vigoare înainte de 1 ianuarie 2012, un recurs în caz civil poate fi depus în termen de zece zile de la eliberarea unei prime Hotărârea în formă finală. După 1 ianuarie 2012, termenul pentru depunerea unui recurs a fost prelungit la o lună în temeiul articolului 321 din CCP. În conformitate cu art. 392 din CCP, o hotărâre finală poate fi revizuită, printre altele , din cauza faptului că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a Convenției din cauza procedurilor sau deciziilor judiciare interne luate în acest caz. Articolele 393 94 stabilesc o procedură de redeschidere a procedurii judiciare interne în orice caz. art. 1109 § 3 din CCP prevede că, în cazul în care decizia de a acorda compensații pentru daune la sănătate unei persoane în absența unei credințe proaste și a unei calcule incorecte din partea sa este anulată în apel sau prin reexaminare de supraveghere, compensația în sine nu poate fi revendicată. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că restabilirea termenului de recurs care rezultă în anularea hotărârii finale în favoarea lor a încălcat principiul certitudinei juridice. Balkaria din 29 august 2013, în măsura în care a anulat inversarea premiilor, reclamanții pot pretinde încă că sunt victime de o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție, în sensul articolului 34 din convenție? Respectând deciziile din 26 decembrie 2012 și 28 februarie 2013 prin care Curtea Supremă a Republicii Kabardino-Balkaria, la cererea Ministerului Rus al Finanțelor, a restaurat un termen de apel împotriva hotărârilor din 6 iunie 2011 și, respectiv, 17 ianuarie 2011, au fost garanțiile articolului 1 din Convenție, în special principiul certitudii juridice respectate (a se vedea Bezrukovy c. Rusia , nr. 34616/02, §§ 32-36, 10 mai 2012)? Au existat alte exemple, care nu rezultă din faptele descrise în acest caz, în cazul în care un termen pentru recurs a fost restaurat din motive similare? Guvernul este invitat să își prezinte răspunsul cu trimiteri la practicile interne, dacă este cazul.
Communicated on 21 March 2014
Application no. 23199/13
Vladimir Yakovlevich BUGAYEV and others
against Russia
lodged on 25 March 2013
The applicants are four Russian nationals. They are:
1.
Mr Vladimir Yakovlevich Bugayev, born in 1950;
2.
Mr Nikolay Ivanovich Andreichev, born in 1951;
3.
Mr Viktor Petrovich Kirizliyev, born in 1951;
4.
Mr Viktor Vasilyevich Mazhar, born in 1953.
The applicants are residents of various towns in the Republic of Kabardino
‑
Balkaria and represented before the Court by Mr Z. Geshev, a lawyer practicing in Baksan.
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
A.
The circumstances of the case
The applicants were clean-up workers at the site of the Chernobyl nuclear plant accident. As a result they suffered from extensive exposure to radioactive emissions which later led to their disability.
In late 2010 the applicants lodged a complaint with the Nalchik Town Court of the Republic of Kabardino-Balkaria (“the Town Court”) against the Russian Ministry of Finance seeking compensation of non
‑
pecuniary damage in the above connection.
On 17 January 2011 the Town Court allowed the applicants’ claims in part and awarded each of the first and second applicants 1,300,000
Russian roubles (RUB) (approximately 30,000 euros (EUR), and each of the third and fourth applicants RUB
1,100,000 (approximately EUR
25,500). On the same day the Russian Ministry of Finance appealed against the judgment before the Supreme Court of the Republic of Kabardino
‑
Balkaria (“the Supreme Court of Kabardino-Balkaria”).
On 16 March 2011 Mr U., acting on behalf of the Russian Ministry of Finance, retracted the appeal and the judgment of 17 January 2011 became final and enforceable.
On 1 June 2011 the Department of the Federal Treasury Fund in the Republic of Kabardino-Balkaria (“the FTF”) on behalf of the Russian Ministry of Finance lodged an appeal with the Supreme Court of Kabardino
‑
Balkaria against the judgment of 17 January 2011 through the Town Court. They also requested that the statutory ten-day time
‑
limit for lodging such an appeal against the judgment be restored.
On 6 June 2011 the Town Court refused to restore the time-limit, stating that the FTF provided no valid reasons for missing it. The latter decision was not appealed against and became final.
On 5 July 2011 the judgment of 17 January 2011 was enforced and the applicants received the awarded sums.
On 23 October 2012 the FTF lodged an appeal against the decision of 6
June 2011 with the Town Court. They also requested that the ten
‑
day statutory time-limit for appealing against that decision be restored on the ground that its copy had not been forwarded to them in due course.
On 15 November 2012 the Town Court refused to restore the time
‑
limit for appeal mainly on the grounds that the FTF had already used their right to appeal as they had submitted complaint against the judgment of 17
January 2011, but later retracted it on their own initiative.
In November 2012 the FTF appealed against the decision of the Town Court of 15 November 2012 before the Supreme Court of Kabardino
‑
Balkaria.
On 26 December 2012 the Supreme Court of Kabardino
‑
Balkaria quashed the latter decision and restored the time-limit for appeal against the decision of 6 June 2011 as requested by the FTF. The Supreme Court of Kabardino
‑
Balkaria found that the Russian Ministry of Finance could not be said to have been represented in those court proceedings as the transcript of a hearing did not indicate the details of the power of attorney of Ms B., who had acted as a representative of the Russian Ministry of Finance and in such circumstances the Town Court should have forwarded a copy of the decision to the defendant but had failed to do so. Accordingly the Supreme Court held that the Russian Ministry of Finance had valid excuse in missing the statutory time-limit for appealing against the Town Court’s decision of 6
June 2011.
On 28 February 2013 the Supreme Court of Kabardino-Balkaria quashed the decision of 6 June 2011 and restored the time-limit for appealing against the judgment of 17 January 2011. It noted, in particular that:
“... On 14 March 2011 ... the Supreme Court of Kabardino-Balkaria received a request from the FTF signed by Mr U., which indicated his intention to withdraw an appeal against the judgment of 17 January 2011.
... the case materials contain no information of Mr U.’s authority allowing him to challenge the court’s decisions on behalf of the Russian Ministry of Finance.
Accordingly, the court finds unsubstantiated the [applicants’] representative’s arguments that the defendant submitted an appeal against the court’s decision, and subsequently retracted it.
... It follows from the case materials, that in violation of the abovementioned norms [Article 214 of the CCP] a copy of the Town Court’s judgment [of 17 January 2011] was not forwarded to the defendant (the Russian Ministry of Finance).
Besides, the defendant’s interests in the Town Court were represented ... by Ms
who participated in the first instance court hearing on examination of the case on the merits and, accordingly, was aware of that judgment [of 17 January 2011].
In such circumstances, submission of an appeal against the Town Court’s judgment [of 17 January 2011] within the time-limit provided by Article 338 of the Code of Civil Procedure depended on the representative’s good faith ...
Accordingly, failure to comply with the time-limit by the defendant evidently was a consequence of improper fulfillment of the obligations by the representative ... and non
‑
compliance of the court of the first instance with the requirements of Article
214 of the Code of Civil Procedure ...”
On 28 February the Supreme Court of Kabardino-Balkaria quashed the Town Court’s judgment of 17 January 2011 and dismissed the applicants’ claims in full. It noted that the domestic law concerning compensation for non
‑
pecuniary damage had been introduced on 31 May 1991 after the Chernobyl nuclear accident had occurred, therefore the applicants were not entitled to any compensation. The Supreme Court further ordered the applicants to return the money they had received pursuant to the judgment of 17 January 2011.
On 29 August 2013 the Supreme Court of Kabardino-Balkaria upheld its earlier decision in relation to the main findings but quashed reversal of awards as based on an incorrect application of the relevant legal provisions.
B.
Relevant domestic law
Article 112 of the Code of Civil Procedure (“CCP”) provides that a competent court may extend an expired time-limit for procedural actions, such as lodging an appeal, if the court finds that a party has a valid excuse for a failure to comply with that time-limit.
Article 227 of the CCP stipulates that a copy of a decision concerning termination of proceedings shall be forwarded to the parties to the proceedings if they were not present at the hearing within three days after its delivery.
Under Article 338 of the CCP in force before 1 January 2012 an appeal in a civil case could be lodged within ten days after the delivery of a first
‑
instance judgment in its final form. After 1 January 2012 the time
‑
limit for lodging an appeal has been extended to one month under Article
321 of the CCP.
Under Article 392 of the CCP a final judgment in a case may be reviewed,
inter alia
, on the ground that the European Court of Human Rights found a violation of the Convention on account of the domestic judicial proceedings or decisions taken in that case. Articles 393
‑
94 set out a procedure for reopening of domestic judicial proceedings in any such case.
Article 1109 § 3 of the CCP stipulates that, if a decision to grant compensations for damages to health to a person in the absence of a bad faith and miscalculations on his or her part is quashed on appeal or by way of supervisory review, the compensation itself cannot be claimed back.
The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention that restoration of the time-limit for an appeal resulting in quashing of the final judgment in their favour violated the principle of legal certainty.
1.
In the light of the decision of the Supreme Court of the Republic of Kabardino
‑
Balkaria of 29 August 2013, in so far as it quashed the reversal of the awards, may the applicants still claim to be victims of a violation of Article
6 § 1 of the Convention, within the meaning of Article 34 of the Convention?
2.
Regard being had to the decisions of 26 December 2012 and 28
February
2013 by which the Supreme Court of the Republic of Kabardino-Balkaria, upon the Russian Ministry of Finance requests, restored a time-limit for appealing against decisions of 6 June 2011 and 17
January 2011 respectively, were the guarantees of Article
6
§
1 of the Convention, and in particular the principle of legal certainty, respected (see
Bezrukovy v.
Russia
, no. 34616/02, §§ 32-36, 10 May 2012)?
3.
Have there been any other examples, not stemming from the facts as described in the present case, where a time-limit for an appeal was restored on similar grounds? The Government are invited to submit their reply with references to domestic practice, if any.