Comunicat la 10 septembrie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cereri nr. 56960/13 și 58446/13 Mikhail Petrovich SHAVORSKIY împotriva Rusiei și Svetlana Nikolayevna GLOT și Mikhail Vasilievich IVANOV împotriva Rusiei depuse la 26 august 2013 și, respectiv, 26 august 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul în primul caz (depunerea nr. 56960/13), dl. Mikhail Petrovich Shavorskiy (denumit în continuare primul reclamant), este un național rus, născut în 1946 și locuiește în Aleksandrovskaya. Reclamanții în al doilea caz (denumit în continuare „depunerea nr. 58446/13”), dna Svetlana Nikolayevna Glot (al doilea reclamant) și dl Mihail Vasilyevich Ivanov (al treilea reclamant), sunt resortisanți ruși, care s-au născut în 1949 și, respectiv, 1950, și ambele locuiesc în orașul Prokhladnyy. Al doilea reclamant este văduva domnului Sergey Glot, care a murit la 6 martie 2012. A depus cererea în fața Curții la 26 august 2013, după moartea soțului ei. Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dl M. Abubakarov, un avocat care practică în Nalchik. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Circumstanțele cauzei Primul reclamant, al doilea soț decedat al reclamantului, dl Glot, și al treilea reclamant au servit ca lucrători curățați la locul accidentului instalației nucleare din Chernobyl. Ca urmare, acestea au suferit de expunerea la emisiile radioactive care au dus ulterior la invaliditatea lor, iar la sfârșitul anului 2010, au depus o plângere la Tribunalul Nalchik al Republicii Kabardino-Balkaria („Curtea Municipală”) împotriva Ministerului Rus al Finanțelor, cerând compensații pentru prejudiciile morale susținute această legătură. Prin hotărârea din 17 ianuarie 2011, Curtea Orașului a permis creanțele în parte și a acordat 1.100.000 de ruble ruse (RUB) (aproximativ 25 500 euro (EUR)) primului reclamant și 1 300 000 de ruble (aproximativ 30.000 EUR) fiecare dlui Glot și al treilea reclamant. În aceeași zi, Ministerul Finanțelor Rus a apelat împotriva hotărârii în fața Curții Supreme a Republicii Kabardino Balkaria („Curtea Supremă a Kabardino-Balkaria”). La 16 martie 2011, dl U., acționând în numele Ministerului Finanțelor din Rusia, a retras apelul și hotărârea din 17 ianuarie 2011 a devenit finală și executabilă. La 1 iunie 2011, Departamentul Fondului Federal al Trezorului din Republica Kabardino-Balkaria („FTF”), în numele Ministerului Rus al Finanțelor, a depus prin intermediul Curții Comunale un recurs la Curtea Supremă de Kabardino Balkaria împotriva hotărârii din 17 ianuarie 2011. De asemenea, ei au solicitat restabilirea termenului legal de zece zile pentru depunerea unui astfel de recurs împotriva hotărârii. La 6 iunie 2011, Tribunalul orașului a refuzat să restaureze termenul, declarând că FTF nu a furnizat motive valabile pentru lipsa acesteia. Această ultimă decizie nu a fost apelată și a devenit finală. La 5 iulie 2011, hotărârea din 17 ianuarie 2011 a fost pusă în aplicare și reclamanții și dl Glot au primit sumele atribuite. La 23 octombrie 2012, FTF a depus un recurs împotriva deciziei din 6 Iunie 2011 cu Tribunalul Orașului. De asemenea, ei au solicitat ca termenul legal de zece zile pentru apel împotriva acestei decizii să fie restaurat pe baza faptului că o copie a deciziei nu au fost transmise lor în timp util. La 15 noiembrie 2012, Tribunalul Oraș a refuzat să restaureze timpul limita de recurs, în principal din cauza faptului că FTF și-a folosit deja dreptul de recurs deoarece au depus o plângere împotriva hotărârii din 17 ianuarie 2011, dar mai târziu a retras acest lucru pe propria inițiativă. În noiembrie 2012, FTF a apelat împotriva hotărârii Tribunalului din 15 noiembrie 2012 la Curtea Supremă de Kabardino Balkaria. La 26 decembrie 2012, Curtea Supremă de Kabardino Balkaria a anulat ultima decizie și a restabilit termenul de recurs împotriva deciziei din 6 iunie 2011, astfel cum a solicitat FTF. Curtea Supremă de Kabardino Balkaria a constatat că ministerul rus al finanțelor nu a putut fi reprezentat în procedurile de judecată, deoarece tranșa de audiere relevantă nu a indicat detaliile competenței dnei avocată B., care a acționat ca reprezentant al Ministerului Finanțelor din Rusia. În astfel de circumstanțe, Tribunalul municipal ar fi trebuit să trimită o copie a deciziei, dar nu a făcut acest lucru. În consecință, Curtea Supremă a susținut că Ministerul Finanțelor din Rusia are o scuză valabil în lipsa termenului legal pentru apel împotriva hotărârii Tribunalului din 6 iunie 2011. La 28 februarie 2013, Curtea Supremă de Kabardino-Balkaria a anulat decizia din 6 iunie 2011 și a restabilit termenul de apel împotriva hotărârii din 17 ianuarie 2011. „La 14 martie 2011, Curtea Supremă de Kabardino-Balkaria a primit o cerere de la FTF semnată de dl U., care a indicat intenția sa de a retrage un recurs împotriva hotărârii din 17 ianuarie 2011. ... documentele de caz nu conțin informații despre autoritatea dlui U. care îi permit să pună cont de hotărârile instanței în numele Ministerului Finanțelor Rus. În consecință, instanța constată că argumentele reprezentantului [aplicanților] nu sunt justificate de faptul că reclamantul a prezentat un recurs împotriva deciziei instanței și, ulterior, a retras-o. ... rezultă din documentele de caz, că, în încălcarea normelor menționate mai sus [art. 214 din CCP], o copie a hotărârii Tribunalului [din 17 ianuarie 2011] nu a fost transmisă reclamantului (Ministerul Finanțelor din Rusia). În plus, interesele respondentului în Tribunalul Orașului au fost reprezentate ... de dna B. ... care au participat la audierea de primă instanță în cadrul examinării cauzei cu privire la fondul și, în consecință, au fost conștienți de această hotărâre [din 17 ianuarie 2011]. În astfel de circumstanțe, depunerea unui recurs împotriva hotărârii Tribunalului de Oraș [din 17 ianuarie 2011] în termenul prevăzut de art. 338 din Codul de Procedură Civilă depinde de bună credință a reprezentantului ... În consecință, nerespectarea termenului de către contestator a fost, evident, o consecință a îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor de către reprezentant ... și a nerespectării instanței de primă instanță cu cerințele de la art. 214 din Codul de Procedură Civilă ...” La 28 februarie 2013, Curtea Supremă de Kabardino-Balkaria a anulat hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2011 și a respins în întregime cererile primului și al treilea reclamant și a dlui Glot. Mai 1991, după accidentul nuclear de la Chernobyl, reclamanții nu au dreptul la nicio compensație. Curtea Supremă le-a ordonat să returneze banii primiti în temeiul hotărârii din 17 ianuarie 2011. art. 112 din Codul de Procedură Civilă Rusă („CCP”) prevede că o instanță competentă poate prelungi un termen pentru acțiunile procedurale, cum ar fi depunerea unui recurs, dacă instanța constată că o parte are o scuză valabilă pentru nerespectarea termenului respectiv. art. 227 din CCP prevede că o copie a unei decizii privind încheierea procedurii este transmisă părților la proceduri dacă nu au fost prezente la audiere în termen de trei zile de la eliberarea sa. În conformitate cu art. 338 din CCP, în vigoare înainte de 1 ianuarie 2012, un recurs într-un caz civil poate fi depus în termen de zece zile de la eliberarea unei prime Hotărârea în formă finală. După 1 ianuarie 2012, termenul pentru depunerea unui recurs a fost prelungit la o lună în temeiul articolului 321 din CCP. În conformitate cu art. 392 din CCP, o hotărâre finală poate fi revizuită, printre altele , din cauza faptului că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a Convenției din cauza procedurilor sau deciziilor judiciare interne luate în acest caz. Articolele 393 94 stabilesc o procedură de redeschidere a procedurii judiciare interne în orice caz. art. 1109 § 3 din CCP prevede că, în cazul în care decizia de a acorda compensații pentru daune la sănătate unei persoane în absența unei credințe proaste și a unei calcule incorecte din partea sa este anulată în apel sau prin reexaminare de supraveghere, compensația în sine nu poate fi revendicată. Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că restabilirea termenului de recurs care a dus la anularea hotărârii finale, care au fost deja acordate în favoarea lor, a încălcat principiul certitudinei juridice. 1 că anularea indemnizațiilor acordate de Curtea Municipală, care a fost deja plătită reclamanților, a încălcat dreptul lor la proprietate. QUESȚILE PRIVIND PARTEA Este al doilea reclamant care are locus standi , îndeplinind cerințele articolului 34 din Convenție, pentru a depune cererea în numele dlui Sergey Glot? Dacă este așa, aceasta se extinde la toate plângerile prezentate în cerere (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, §§ 97 100, 17 iulie 2014)? Respectând hotărârile din 26 decembrie 2012 și 28 februarie 2013 prin care Curtea Supremă a Republicii Kabardino Balkaria a restaurat, la cererea Ministerului Finanțelor Rus, termenul de apel împotriva deciziilor din 6 iunie 2011 și, respectiv, 17 ianuarie 2011, au fost garanțiile articolului 1 din Convenție și, în special, principiul certitudinei juridice, respectat (a se vedea Bezrukovy c. Rusia , nr. 34616/02, §§ 32-36, 10 mai 2012)? Au existat alte exemple, care nu rezultă din faptele descrise în prezent, în cazul în care un termen pentru recurs a fost restaurat din motive similare? Guvernul este invitat să își prezinte răspunsul cu trimiteri la practicile interne, dacă este cazul. În cazul în care, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, a fost justificată interferența, în sensul articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 1 (CE) nr.
Communicated on 10 September 2014
Applications nos. 56960/13 and 58446/13
Mikhail Petrovich SHAVORSKIY against Russia
and Svetlana Nikolayevna GLOT and Mikhail Vasilyevich IVANOV against Russia
lodged on 26 August 2013 and 26 August 2013 respectively
The applicant in the first case (application no. 56960/13), Mr
Mikhail Petrovich Shavorskiy (hereinafter referred to as the first applicant), is a Russian national, who was born in 1946 and lives in Aleksandrovskaya.
The applicants in the second case (application no. 58446/13), Ms
Svetlana Nikolayevna Glot (the second applicant) and Mr
Mikhail Vasilyevich Ivanov (the third applicant), are Russian nationals, who were born in 1949 and 1950 respectively and both live in Prokhladnyy town.
The second applicant is the widow of Mr Sergey Glot, who died on 6
March 2012. She lodged the application before the Court on 26
August 2013, after the death of her husband.
The applicants are represented before the Court by Mr M. Abubakarov, a lawyer practising in Nalchik.
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
A.
The circumstances of the case
The first applicant, the second applicant’s deceased husband, Mr
Glot, and the third applicant served as clean-up workers at the site of the Chernobyl nuclear plant accident. As a result they suffered from extensive exposure to radioactive emissions which later led to their disability. In late 2010 they lodged a complaint with the Nalchik Town Court of the Republic of Kabardino-Balkaria (“the Town Court”) against the Russian Ministry of Finance, seeking compensation for non
‑
pecuniary damage sustained this connection.
By a judgment of 17 January 2011 the Town Court allowed the claims in part and awarded 1,100,000 Russian roubles (RUB) (approximately 25,500
euros (EUR)) to the first applicant and RUB 1,300,000 each (approximately EUR
30,000) each to Mr Glot and the third applicant. On the same day the Russian Ministry of Finance appealed against the judgment to the Supreme Court of the Republic of Kabardino
‑
Balkaria (“the Supreme Court of Kabardino-Balkaria”).
On 16 March 2011 Mr U., acting on behalf of the Russian Ministry of Finance, retracted the appeal and the judgment of 17 January 2011 became final and enforceable.
On 1 June 2011 the Department of the Federal Treasury Fund in the Republic of Kabardino-Balkaria (“the FTF”), on behalf of the Russian Ministry of Finance, lodged through the Town Court an appeal with the Supreme Court of Kabardino
‑
Balkaria against the judgment of 17
January 2011. They also requested that the statutory ten-day time
‑
limit for lodging such an appeal against the judgment be restored.
On 6 June 2011 the Town Court refused to restore the time-limit, stating that the FTF provided no valid reasons for missing it. The latter decision was not appealed against and became final.
On 5 July 2011 the judgment of 17 January 2011 was enforced and the applicants and Mr Glot received the awarded sums.
On 23 October 2012 the FTF lodged an appeal against the decision of 6
June 2011 with the Town Court. They also requested that the ten
‑
day statutory time-limit for appealing against that decision be restored on the ground that a copy of the decision had not been forwarded to them in due course.
On 15 November 2012 the Town Court refused to restore the time
‑
limit for appeal, mainly on the grounds that the FTF had already used their right to appeal as they had submitted a complaint against the judgment of 17
January 2011, but had later retracted this on their own initiative.
In November 2012 the FTF appealed against the Town Court’s decision of 15 November 2012 to the Supreme Court of Kabardino
‑
Balkaria.
On 26 December 2012 the Supreme Court of Kabardino
‑
Balkaria quashed the latter decision and restored the time-limit for appeal against the decision of 6 June 2011, as requested by the FTF. The Supreme Court of Kabardino
‑
Balkaria found that the Russian Ministry of Finance could not be said to have been represented in those court proceedings as the relevant hearing transcript did not indicate the details of the power of attorney of Ms
B., who had acted as a representative of the Russian Ministry of Finance. In such circumstances the Town Court should have forwarded a copy of the decision to the respondent, but it had failed to do so. Accordingly the Supreme Court held that the Russian Ministry of Finance had a valid excuse in missing the statutory time-limit for appealing against the Town Court’s decision of 6
June 2011.
On 28 February 2013 the Supreme Court of Kabardino-Balkaria quashed the decision of 6 June 2011 and restored the time-limit for appealing against the judgment of 17 January 2011. It noted, in particular that:
“... On 14 March 2011 ... the Supreme Court of Kabardino-Balkaria received a request from the FTF signed by Mr U., which indicated his intention to withdraw an appeal against the judgment of 17 January 2011.
... the case materials contain no information of Mr U.’s authority allowing him to challenge the court’s decisions on behalf of the Russian Ministry of Finance.
Accordingly, the court finds unsubstantiated the [applicants’] representative’s arguments that the respondent submitted an appeal against the court’s decision, and subsequently retracted it.
... It follows from the case materials, that in violation of the abovementioned norms [Article 214 of the CCP] a copy of the Town Court’s judgment [of 17 January 2011] was not forwarded to the respondent (the Russian Ministry of Finance).
Besides, the respondent’s interests in the Town Court were represented ... by Ms
who participated in the first instance court hearing on examination of the case on the merits and, accordingly, was aware of that judgment [of 17 January 2011].
In such circumstances, the submission of an appeal against the Town Court’s judgment [of 17 January 2011] within the time-limit provided by Article 338 of the Code of Civil Procedure depended on the representative’s good faith ...
Accordingly, the failure to comply with the time-limit by the respondent evidently was a consequence of improper fulfillment of the obligations by the representative ... and non
‑
compliance of the first instance court with the requirements of Article
214 of the Code of Civil Procedure ...”
On 28 February 2013 the Supreme Court of Kabardino-Balkaria quashed the Town Court’s judgment of 17 January 2011 and dismissed the first and third applicants’ and Mr Glot’s claims in full. It noted that the domestic law concerning compensation for non
‑
pecuniary damage had been introduced on 31
May 1991 after the Chernobyl nuclear accident had occurred; therefore the claimants were not entitled to any compensation. The Supreme Court further ordered them to return the money they had received pursuant to the judgment of 17 January 2011.
B.
Relevant domestic law and practice
Article 112 of the Russian Code of Civil Procedure (“CCP”) provides that a competent court may extend a time-limit for procedural actions, such as lodging an appeal, if the court finds that a party has a valid excuse for a failure to comply with that time-limit.
Article 227 of the CCP stipulates that a copy of a decision concerning termination of proceedings shall be forwarded to the parties to the proceedings if they were not present at the hearing within three days after its delivery.
Under Article 338 of the CCP, in force before 1 January 2012, an appeal in a civil case could be lodged within ten days after the delivery of a first
‑
instance judgment in its final form. After 1 January 2012 the time
‑
limit for lodging an appeal has been extended to one month under Article
321 of the CCP.
Under Article 392 of the CCP a final judgment in a case may be reviewed,
inter alia
, on the ground that the European Court of Human Rights found a violation of the Convention on account of the domestic judicial proceedings or decisions taken in that case. Articles 393
‑
94 set out a procedure for reopening of domestic judicial proceedings in any such case.
Article 1109 § 3 of the CCP stipulates that, if a decision to grant compensations for damages to health to a person in the absence of a bad faith and miscalculations on his or her part is quashed on appeal or by way of supervisory review, the compensation itself cannot be claimed back.
The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention that the restoration of the time-limit for an appeal which had resulted in the quashing of the final judgment, that had previously been rendered in their favour, violated the principle of legal certainty. The applicants further complain under Article 1 of Protocol No. 1 that the reversal of the compensations awards made by the Town Court, which had already been paid to the applicants, violated their right to property.
1.
Does the second applicant have
locus standi
, satisfying the requirements of Article 34 of the Convention, to file the application on behalf of Mr
Sergey Glot? If so, does this standing extend to all the complaints raised in the application (see
Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania
[GC], no. 47848/08, §§ 97
‑
100, 17
July 2014)?
2.
Regard being had to the decisions of 26 December 2012 and 28
February
2013 by which the Supreme Court of the Republic of Kabardino
‑
Balkaria restored, at the request of the Russian Ministry of Finance, the time-limit for appealing against the decisions of 6 June 2011 and 17
January 2011 respectively, were the guarantees of Article
6
§
1 of the Convention, and in particular the principle of legal certainty, respected (see
Bezrukovy v.
Russia
, no. 34616/02, §§ 32-36, 10 May 2012)?
3.
Have there been any other examples, not stemming from the facts as described in the present cases, where a time-limit for an appeal was restored on similar grounds? The Government are invited to submit their reply with references to domestic practice, if any.
4.
Did the quashing of the final judgments that had been delivered in the applicants’ favour constitute an interference with their right to peaceful enjoyment of their possessions, in the form of a judgment debt? If so, was the interference justified for the purposes of Article 1 of Protocol No. 1?