CtEDO 25.03.2014 Auto

S.B. ET AUTRES c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
25.03.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
S.B. ET AUTRES c. FRANCE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 72018/13 S.B. and others împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 25 martie 2014 într-un comitet compus din Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea prezentată la 8 noiembrie 2013, După ce a intenționat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Lista părților reclamante este prezentată în anexă (anexa nu este publicată pe Hudoc). Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții, zece familii formate din cupluri însoțite de copiii lor și doi majori izolați, sunt solicitanți de azil. În prezent sunt susținuți în cadrul sistemului de urgență și, în special, de către a) (Serviciul telefonic de coordonare a cazării de urgență) se află în corturi într-o parcare veche pusă la dispoziție de orașul Metz și pe care au fost instalate două dușuri, două chiuvete, patru pisoare și două toalete închise. Reclamanții precizează că șapte sute de persoane trăiesc în prezent în această tabără, că echipamentele instalate nu mai funcționează și că doar o suliță de apă permite persoanelor prezente pe site-ul web să se spele și să se spele în apă potabilă. Directiva 2003/9 din 27 ianuarie 2003 privind standardele minime de primire a reclamanților de azil în statele membre, Directiva Acasă, care urmează să fie transpusă de statele membre până la 6 februarie 2005, prevede că aceștia au obligația de a garanta reclamanților de azil în special: anumite condiții de primire fizică, inclusiv cazarea, mâncarea și lacul, care trebuie furnizate în natură sau sub formă de alocații financiare. Alocațiile trebuie să fie suficiente pentru a împiedica ca reclamantul să cadă într-o situație dificilă să dispună de dispozițiile corespunzătoare pentru a menține unitatea familială a îngrijirii medicale și psihologice. Dreptul și practica internă relevante Codul intrării și șederii străinilor și al dreptului de azil Articolul L. 741-1 Orice străin prezent pe teritoriul francez care nu este deja admis să locuiască în Franța sub acoperirea unuia dintre permisele de ședere prevăzute de prezentul cod sau de convențiile internaționale, solicită să locuiască în Franța pentru azil forma această cerere în condițiile prevăzute în prezentul capitol. În cazul în care este admis să locuiască în Franța în conformitate cu dispozițiile capitolului I din prezentul titlu, străinului care solicită să beneficieze de azil i se înmânează un document provizoriu de ședere care îi permite să depună o cerere de azil la Biroul francez de protecție a refugiaților și apatrizilor. După depunerea cererii sale de azil, reclamantului i se eliberează un nou document provizoriu de ședere. Acest document este reînnoit până când oficiul hotărăște și, în cazul în care se face o acțiune în fața Curții naționale a dreptului de azil, până la hotărârea Curții. Codul acțiunii sociale și al familiilor Articolul L. 348-1 Beneficiază, la cererea acestora, de asistență socială pentru primirea în centrele de primire pentru reclamanții de azil a străinilor aflați în posesia unuia dintre documentele de ședere menționate la articolul L. 742-1 din Codul de intrare și ședere a străinilor și al dreptului de azil.Articolul L. 348-2 Centrele de primire pentru reclamanții de azil au misiunea de a asigura primirea, cazarea, precum și asistența socială și administrativă a reclamanților de azil aflați în posesia unuia dintre documentele de ședere menționate la art. 742-1 din Codul de intrare și ședere a străinilor și a dreptului de azil, pe parcursul perioadei în care aceștia solicită azil. Această misiune se încheie la expirarea termenului de recurs împotriva deciziei Oficiului francez de protecție a refugiaților și apatrizilor sau la data notificării deciziei Curții Naționale a Drepturilor de Azil. (...) II. Condițiile de funcționare și de finanțare a centrelor de primire pentru reclamanții de azil sunt stabilite prin decret în Consiliul de Stat. Acest decret precizează, printre altele, modalitățile prin care persoanele primite participă proporțional cu resursele lor la cazarea, restaurarea și întreținerea acestora. Articolul L. 348-3 Deciziile de admitere într-un centru de primire pentru reclamanții de azil și de ieșire din acest centru sunt luate de administratorul centrului respectiv cu acordul autorității administrative competente din statul respectiv. II. În cadrul misiunii sale de primire a reclamanților de azil definite în art. 341-9 din Codul muncii, Oficiul francez pentru imigrație și integrare coordonează gestionarea cazării în centrele de primire pentru reclamanții de azil. În acest scop, el conceapă, pune în aplicare și gestionează, în condițiile prevăzute de Legea nr. 78-17 din 6 ianuarie 1978 privind prelucrarea automată a datelor referitoare la capacitatea de cazare a centrelor de primire pentru reclamanții de azil, la utilizarea acestor capacități și la reclamanții de azil care sunt găzduiți acolo. III. Persoanele juridice responsabile cu gestionarea centrelor de primire pentru reclamanții de azil sunt obligate să declare, în cadrul prelucrării automatizate a datelor menționate la punctul II, locurile disponibile în centrele de primire din cadrul Oficiului francez pentru imigrație și integrare și autorității administrative competente din statul membru și să le transmită informațiile, pe care le păstrează, referitoare la persoanele primite. Articolul R. 348-1 La oferta de preluare într-un centru de primire pentru reclamanții de azil menționat la articolul L. 111-3-1 se face de către prefectul competent pentru examinarea cererii de admitere la șederea reclamantului de azil. La Paris, această ofertă este făcută de prefectul regiunii Ile-de-France, prefectul Parisului. În cazul în care reclamantul de azil acceptă această ofertă, prefectul menționat la primul paragraf din prezentul articol este informat cu privire la centrul sau centrele de primire pentru reclamanții de azil care ar putea să îl preia în departament sau într-un alt departament, în funcție de caracteristicile cererii, și doresc să se prezinte la administratorul unuia dintre aceste centre. Codul muncii Articolul L. 5423-8 Sub rezerva dispozițiilor art. L. 5423-9, pot beneficia de o alocație temporară de așteptare pentru resortisanții străini ai căror permise de ședere sau recipise de cerere de permis de ședere menționează că au eliberat azilul în Franța și care au depus o cerere de acordare a statutului de refugiat, dacă îndeplinesc condiții de vârstă și resurse; (...) Articolul L. 5423-9 Nu pot beneficia de alocația temporară de așteptare Reclamanții de azil care, ca urmare a unei decizii de respingere care a devenit definitivă, prezintă o cerere de reexaminare la Oficiul francez de protecție a refugiaților și apatrizi, cu excepția cazurilor umanitare raportate de Oficiul francez de protecție a refugiaților și apatrizi în condițiile prevăzute de regulament; (...) Codul de justiție administrativă Articolul L. 521-2 În urma unei astfel de cereri justificate de urgență, judecătorul Ö poate dispune toate măsurile necesare pentru a asigura o libertate fundamentală pe care o persoană juridică de drept public sau un organism de drept privat însărcinat cu gestionarea unui serviciu public ar fi adus, în exercitarea uneia dintre competențele sale, o încălcare gravă și vădit ilegală. În termen de 48 de ore, judecătorul se pronunță în cauza Hyacinthe și Gisti (CE, Ref., 12 ianuarie 2001, n 229039), Consiliul de Stat a recunoscut că dreptul de azil constituia o libertate fundamentală și, prin urmare, că privarea de dreptul de a beneficia de măsurile prevăzute de lege pentru a garanta reclamanților de azil condiții ð decente până când acesta a fost pronunțat definitiv asupra cererii lor era susceptibil să constituie o încălcare gravă și vădit ilegală a acestei libertăți în sensul art. L. 521-2 din Codul de Justiție Administrativă. În special, în contextul libertății prevăzute de această dispoziție, Consiliul de Stat a respins cererea prezentată de ministrul de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . L. 521-2 din Codul de justiție administrativă, a solicitat prefectului să îi indice orice loc de cazare care ar putea efectiv să găzduiască, în termen de opt zile, în plus față de alocarea temporară de așteptare care i-a fost plătită (CEJ, 21 iulie 2011, n 350760). Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții susțin că cazarea de urgență în corturi de care beneficiază în prezent nu îndeplinește cerințele articolului 3 din Convenție, în special în ceea ce privește calitatea lor de solicitanți de azil și prezența printre ei a numeroși copii minori. Reclamanții susțin că condițiile în care trăiesc în prezent constituie un tratament inuman sau degradant prin încălcarea articolului 3 din convenție, astfel încât nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Curtea reamintește că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne. În această privință, Curtea subliniază că orice reclamant trebuie să fi acordat instanțelor interne posibilitatea ca această dispoziție să aibă ca scop, în principiu, ca statele contractante să aibă acces la această dispoziție. : evitarea sau corectarea presupuselor încălcări împotriva lor (a se vedea, de exemplu, Cardot c. Franța, 19 martie 1991, § 36, seria A n 200). Această regulă se bazează pe ipoteza, obiect al articolului 13 din Convenția 25803/94, § 74, CEDH 1999-V. Curtea constată că, în speță, instanele nu au exercitat nicio aciune pentru a încerca să remedieze încălcarea articolului 3 din Convenia pe care o deleg. Cu toate acestea, Curtea arată că Consiliul de Stat a extins, în ultimii ani, domeniul de aplicare al Õ libertăii prevăzute la art. 521-2 din Codul de justiie administrativă în materie de azil. În special, reclamanții de azil privați de dreptul de a beneficia de drepturile la care se pot bucura în special și în special de dreptul la condiții decente din statul membru gazdă pot sesiza judecătorul care, dacă consideră că dreptul la azil este grav și în mod vădit ilegal, poate face uz de competențele pe care le deține de la articolul L. 521-2 menționat anterior și în detenție la administrația d a asigura cazarea celor interesați. Curtea constată că reclamanții nu contestă existența acestei acțiuni, ci au îndoieli cu privire la eficiența sa. În această privință, Curtea reamintește că simple îndoieli cu privire la caracterul efectiv al unei căi de atac interne nu scutesc de obligația de a-l epuiza (a se vedea Van Oosterwijck c. Belgia, 6 noiembrie 1980, §§ 36-40, seria A n 40. În consecință, Curtea consideră că reclamanții, care nu au formulat actele prevăzute la articolul L. 521-2 din Codul de Justiție Administrativă pe care ei doar îl presupun că nu le-ar fi permis să obțină câștig de cauză, nu au menționat instanțelor interne posibilitatea, dacă este cazul, de a corecta specula menționată, astfel încât acestea să nu fi epuizat căile de atac interne. În consecință, cererea trebuie respinsă în conformitate cu art. 1 și 4 din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Angelika Nußberger Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă