Salmon împotriva Franței

Comunicat la 26 martie 2014 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 6881/12 Jean-Marie SALMON împotriva Franței introdusă la 17 ianuarie 2012 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, dl Jean-Marie Salmon, este un resortisant francez născut în 1962 și rezident în Lanno Cuillere. El este reprezentat în fața Curții de către societatea civilă profesională F. Rocheteau & C. Uzan-Sarano, avocați în Consiliul de ï și în Curtea de Casație. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În urma unei examinări a șefului de viol agravat și a unei agresiuni sexuale agravate asupra fiicelor sale, reclamantul a fost pus în detenție provizorie în perioada 25 mai - 22 octombrie 2008, apoi a fost pus sub supraveghere judiciară.

Prin ordonanță din 3 noiembrie 2010, judecătorul judecător din mai aproape de Tribunalul de Mare Instanță din Rouen și-a pronunțat acuzația în fața tribunalului din Seine-Maritime. Sesizată de reclamant, camera de l'ingine a tribunalului din Rouen a confirmat această ordonanță printr-o hotărâre din 7 aprilie 2011. La sfârșitul ultimei pagini, la pronunțarea hotărârii include următoarea mențiune, semnată de grefier, dar nu și de: mai întâi notificarea prezentei hotărâri: pârâtului, părților civile și avocaților tuturor părților printr-o scrisoare recomandată Reclamantul susține că nu a primit niciodată notificarea sau notificarea acestei hotărâri. Reclamantul a depus o declarație de recurs la grefa Tribunalului de apel din Rouen la 18 aprilie 2011. Invocând în special art. 6, acesta prezenta trei motive.

În primul rând, el reproșa camerei de l'inginerie că nu și-a examinat motivele referitoare la nulitatea proceselor-verbale ținute cu ocazia reținerii sale în custodia sa mai devreme, el denunța faptul că nu a fost informat cu privire la dreptul său de a consulta un avocat și de a păstra tăcerea și audierea fiicelor sale. În al doilea rând, el a contestat motivele pentru care camera de judecată a refuzat o nouă expertiză medicală a fiicelor sale. În al treilea rând, a reproșat Camerei de l'inginerie că nu au luat în considerare situația în care au fost desemnate cu întârziere ca autori ai faptelor, în timp ce acestea se aflau sub influența asistentelor maternale sau a persoanelor la care erau plasate.

La 20 iulie 2011, camera criminală a Curții de Casație a declarat recurs inadmisibil. În primul rând, Comisia a amintit că a reieșit din combinarea articolelor 217 și 568 din Codul de procedură penală pe care partea repatriată în fața instanței judecătorești din statul membru în cauză dispunea de cinci zile libere, după notificarea hotărârii de punere sub acuzare, pentru a se aplica în casarea împotriva acestei hotărâri. În al doilea rând, aceasta a constatat că, în speță, acesta a făcut obiectul unor înscrisuri din procedură. În cazul în care cererea nu a fost depusă în termen de trei luni de la data la care a fost depusă cererea, cererea trebuie să fie însoțită de o declarație scrisă care să ateste că recursul a fost formulat la 18 aprilie 2011, în conformitate cu art. 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolele 217 și 568 din Codul de procedură penală sunt astfel formulate art. 217 (...) Hotărârile împotriva cărora părțile pot formula un recurs în casație, cu excepția hotărârilor de punere sub acuzare, le sunt comunicate la cererea procurorului general în termen de trei zile. Totuși, aceste hotărâri sunt notificate prin scrisoare recomandată părților sau reclamantului menționat la al cincilea paragraf din art. 99, atât timp cât instanța judecătorească nu și-a închis informațiile; hotărârile de punere sub acuzare sunt, de asemenea, notificate părților prin scrisoare recomandată. Acestea pot fi notificate persoanei deținute de șeful unității în cauză, care, fără întârziere, adresează procurorului general la data de ... sau copie a recipisei semnate de ea.

art. 568 Procuratura publică și toate părțile au cinci zile libere de la data la care decizia atacată a fost pronunțată pentru a se declara în casație.

Cu toate acestea, termenul de recurs nu se scurtează decât de la data la care a fost pronunțată hotărârea, indiferent de modul în care a fost pronunțată hotărârea: Pentru partea care, după o dezbatere în litigiu, nu a fost prezentă sau reprezentată în ședința în care hotărârea a fost pronunțată, în cazul în care nu a fost informată, astfel cum se prevede la art. 462 alineatul (2); Pentru pârâtul care a fost judecat în absența sa, dar după audierea unui avocat care este prezentat pentru a-și asigura apărarea, fără a fi totuși titular al unui mandat de reprezentare semnat al inculpatului; pentru pârâtul care nu a prezentat, fie în cazurile prevăzute în art. În ceea ce privește pârâtul care a fost judecat în lipsă, termenul recursului împotriva hotărârilor judecătorești sau a hotărârilor în lipsă se încheie numai în ziua în care nu mai sunt susceptibile de a formula opoziția.

În ceea ce privește ministerul public, termenul începe de la expirarea termenului de 10 zile de la data notificării. Dispozițiile articolului 498-1 se aplică pentru a stabili punctul de plecare al termenului de recurs în cazul căderii persoanei condamnate la închisoare fermă sau la pedeapsă cu închisoarea cu închisoarea cu suspendare parțială. Orice notificare făcută de către o parte la ultima adresă declarată de o parte se consideră a fi făcută persoanei sale. Într-o hotărâre din 14 septembrie 2010, Camera Penală a Curții de Casație a statuat, în ceea ce privește termenul de recurs pentru o ordonanță de punere sub acuzare, că, în cazul în care acest termen începe să curgă de la data la care scrisoarea recomandată care notifică această ordonanță, aceasta se subordonează faptului că: partea în cauză nu a invocat în sprijinul apelului său la: existența unui obstacol de natură s-o pună în calea căii de atac în timp util (recursul nr. 10-81.484 Bull.

Crim. n 134). GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, recurentul denunță o încălcare a dreptului său la o instanță, care rezultă din faptul că Curtea de Casație a declarat inadmisibilă recursul său împotriva hotărârii din 7 aprilie 2011, pe motiv că nu a fost formulat în termen de cinci zile de la trimiterea scrisorii care i-a notificat, în timp ce nu a primit această scrisoare.

RĂSPUNSURI ȘI RĂSPUNSURI Se întemeiază reclamantul pe faptul că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție care rezultă din faptul că Curtea de Casație și-a declarat recursul împotriva hotărârii din 7 aprilie 2011 cu întârziere și inadmisibil pe motiv că nu a fost formulat în termen de cinci zile de la trimiterea scrisorii notificatorul În această privință, reclamantul putea să evite o declaraie tardivă în recursul său la recursul pe care l-a primit în această hotărâre Guvernul este invitat să prezinte o copie a borderoului pentru depunerea de scrisori recomandate referitoare la scrisoarea prin care a fost notificată recurentului hotărârea din 7 aprilie 2011. Reclamantul este invitat să precizeze când și cum a primit o copie a hotărârii din 7 aprilie 2011.

Communiquée le 26 mars 2014

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 6881/12 Jean-Marie SALMON contre la France introduite le 17 janvier 2012

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Jean-Marie Salmon, est un ressortissant français né en 1962 et résidant à Lanno Cuillere. Il est représenté devant la Cour par la société civile professionnelle F. Rocheteau & C. Uzan-Sarano, avocats au Conseil d’Etat et à la Cour de Cassation. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Mis en examen du chef de viol aggravé et agressions sexuelles aggravées sur ses filles, le requérant fut placé en détention provisoire du 25 mai au 22 octobre 2008, puis mis sous contrôle judiciaire. Par une ordonnance du 3 novembre 2010, le juge d’instruction près le tribunal de grande instance de Rouen prononça sa mise en accusation devant la cour d’assises de la Seine-Maritime.

Saisie par le requérant, la chambre de l’instruction de la cour d’appel de Rouen confirma cette ordonnance par un arrêt du 7 avril 2011. A la fin de la dernière page, l’arrêt comprend la mention suivante, signée par le greffier mais non datée : « Notification du présent arrêt : à l’accusé, aux parties civiles et aux avocats de toutes les parties par lettre recommandée ». Le requérant soutient ne jamais avoir reçu signification ou notification de cet arrêt. Le requérant déposa une déclaration de pourvoi au greffe de la cour d’appel de Rouen le 18 avril 2011. Invoquant notamment l’article 6, il développait trois moyens. Premièrement, il reprochait à la chambre de l’instruction de ne pas avoir examiné ses moyens relatifs à la nullité des procès-verbaux dressés à l’occasion de sa garde à vue – il dénonçait le fait de ne pas avoir été informé de son droit de consulter un avocat et de garder le silence – et de l’audition de ses filles.

Deuxièmement, il contestait les raisons pour lesquelles la chambre d’instruction avait refusé une nouvelle expertise médicale de ses filles. Troisièmement, il reprochait à la chambre de l’instruction de ne pas avoir pris en compte la circonstance qu’elles l’avaient désigné tardivement comme auteur des faits alors qu’elles se trouvaient sous l’influence d’assistantes maternelles ou de personnes chez qui elles étaient placées. Le 20 juillet 2011, la chambre criminelle de la Cour de cassation déclara le pourvoi irrecevable. Elle rappela tout d’abord qu’il découlait de la combinaison des articles 217 et 568 du code de procédure pénale que la partie renvoyée devant la cour d’assises dispose de cinq jours francs, après la notification de l’arrêt de mise en accusation, pour se pourvoir en cassation contre cet arrêt.

Elle constata ensuite qu’en l’espèce, « il résult[ait] des pièces de la procédure » que l’arrêt de la chambre de l’instruction de la cour d’appel de Rouen du 7 avril 2011 avait été notifié au requérant par une lettre recommandée envoyée le même jour. Constatant que le pourvoi avait été formé le 18 avril 2011, elle conclut qu’il était tardif. Le requérant ne fournit pas d’indication sur la suite de la procédure. B. Le droit et la pratique internes pertinents Les articles 217 et 568 du code de procédure pénale sont ainsi libellés : Article 217 « (...) Les arrêts contre lesquels les parties peuvent former un pourvoi en cassation, à l’exception des arrêts de mise en accusation, leur sont signifiés à la requête du procureur général dans les trois jours.

Toutefois, ces arrêts sont notifiés par lettre recommandée aux parties ou au requérant mentionné au cinquième alinéa de l’article 99 tant que le juge d’instruction n’a pas clôturé son information ; les arrêts de mise en accusation sont également notifiés aux parties par lettre recommandée. Ils peuvent être notifiés à la personne détenue par les soins du chef de l’établissement pénitentiaire qui adresse, sans délai, au procureur général l’original ou la copie du récépissé signé par elle. » Article 568 « Le ministère public et toutes les parties ont cinq jours francs après celui où la décision attaquée a été prononcée pour se pourvoir en cassation.

Toutefois, le délai de pourvoi ne court qu’à compter de la signification de l’arrêt, quel qu’en soit le mode : 1 o Pour la partie qui, après débat contradictoire, n’était pas présente ou représentée à l’audience où l’arrêt a été prononcé, si elle n’avait pas été informée ainsi qu’il est dit à l’article 462, alinéa 2 ; 2 o Pour le prévenu qui a été jugé en son absence, mais après audition d’un avocat qui s’est présenté pour assurer sa défense, sans cependant être titulaire d’un mandat de représentation signé du prévenu ; 3 o Pour le prévenu qui n’a pas comparu, soit dans les cas prévus par l’article 410, soit dans le cas prévu par le cinquième alinéa de l’article 411, lorsque son avocat n’était pas présent ; 4 o Pour le prévenu qui a été jugé par itératif défaut.

Le délai du pourvoi contre les arrêts ou les jugements par défaut ne court, à l’égard du prévenu, que du jour où ils ne sont plus susceptibles d’opposition. A l’égard du ministère public, le délai court à compter de l’expiration du délai de dix jours qui suit la signification. Les dispositions de l’article 498-1 sont applicables pour déterminer le point de départ du délai de pourvoi en cassation de la personne condamnée à une peine d’emprisonnement ferme ou à une peine d’emprisonnement assortie d’un sursis partiel. Toute notification d’acte à la dernière adresse déclarée par une partie est réputée faite à sa personne.

» Dans un arrêt du 14 septembre 2010, la chambre criminelle de la Cour de cassation a jugé, s’agissant du délai d’appel d’une ordonnance de mise en accusation, que, si ce délai court à compter de l’envoi de la lettre recommandée notifiant cette ordonnance, c’est sous réserve que « la partie concernée n’ait pas fait valoir à l’appui de son appel l’existence d’un obstacle de nature à la mettre dans l’impossibilité d’exercer son recours en temps utile » (pourvoi n o 10-81.484 Bull. crim. n o 134). GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant dénonce une violation de son droit à un tribunal, résultant du fait que la Cour de cassation a déclaré irrecevable son pourvoi contre l’arrêt du 7 avril 2011, au motif qu’il n’avait pas été formé dans les cinq jours suivant l’envoi de la lettre le lui notifiant, alors qu’il n’avait pas reçu cette lettre.

QUESTIONS ET DEMANDES AUX PARTIES

Le requérant est-il fondé à soutenir qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention résultant du fait que la Cour de cassation a déclaré son pourvoi contre l’arrêt du 7 avril 2011 tardif et irrecevable au motif qu’il n’avait pas été formé dans les cinq jours suivant l’envoi de la lettre le lui notifiant ? A cet égard, le requérant pouvait-il éviter l’irrecevabilité pour tardiveté en faisant valoir dans le cadre de son pourvoi qu’il n’avait pas reçu cet arrêt ? Le Gouvernement est invité à produire une copie du bordereau du dépôt de lettres recommandées relatif à la lettre par laquelle l’arrêt du 7 avril 2011 a été notifiée au requérant. Le requérant est invité à préciser quand et comment il a reçu copie de l’arrêt du 7 avril 2011.