SALMON c. FRANCE
SALMON c. FRANCE (CtEDO, 2014)
Comunicat la 26 martie 2014 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 6881/12 Jean-Marie SALMON împotriva Franței introdusă la 17 ianuarie 2012 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, dl Jean-Marie Salmon, este un resortisant francez născut în 1962 și rezident în Lanno Cuillere. El este reprezentat în fața Curții de către societatea civilă profesională F. Rocheteau & C. Uzan-Sarano, avocați în Consiliul de ï și în Curtea de Casație. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În urma unei examinări a șefului de viol agravat și a unei agresiuni sexuale agravate asupra fiicelor sale, reclamantul a fost pus în detenție provizorie în perioada 25 mai - 22 octombrie 2008, apoi a fost pus sub supraveghere judiciară. Prin ordonanță din 3 noiembrie 2010, judecătorul judecător din mai aproape de Tribunalul de Mare Instanță din Rouen și-a pronunțat acuzația în fața tribunalului din Seine-Maritime. Sesizată de reclamant, camera de l'ingine a tribunalului din Rouen a confirmat această ordonanță printr-o hotărâre din 7 aprilie 2011. La sfârșitul ultimei pagini, la pronunțarea hotărârii include următoarea mențiune, semnată de grefier, dar nu și de: mai întâi notificarea prezentei hotărâri: pârâtului, părților civile și avocaților tuturor părților printr-o scrisoare recomandată Reclamantul susține că nu a primit niciodată notificarea sau notificarea acestei hotărâri. Reclamantul a depus o declarație de recurs la grefa Tribunalului de apel din Rouen la 18 aprilie 2011. Invocând în special art. 6, acesta prezenta trei motive. În primul rând, el reproșa camerei de l'inginerie că nu și-a examinat motivele referitoare la nulitatea proceselor-verbale ținute cu ocazia reținerii sale în custodia sa mai devreme, el denunța faptul că nu a fost informat cu privire la dreptul său de a consulta un avocat și de a păstra tăcerea și audierea fiicelor sale. În al doilea rând, el a contestat motivele pentru care camera de judecată a refuzat o nouă expertiză medicală a fiicelor sale. În al treilea rând, a reproșat Camerei de l'inginerie că nu au luat în considerare situația în care au fost desemnate cu întârziere ca autori ai faptelor, în timp ce acestea se aflau sub influența asistentelor maternale sau a persoanelor la care erau plasate. La 20 iulie 2011, camera criminală a Curții de Casație a declarat recurs inadmisibil. În primul rând, Comisia a amintit că a reieșit din combinarea articolelor 217 și 568 din Codul de procedură penală pe care partea repatriată în fața instanței judecătorești din statul membru în cauză dispunea de cinci zile libere, după notificarea hotărârii de punere sub acuzare, pentru a se aplica în casarea împotriva acestei hotărâri. În al doilea rând, aceasta a constatat că, în speță, acesta a făcut obiectul unor înscrisuri din procedură. În cazul în care cererea nu a fost depusă în termen de trei luni de la data la care a fost depusă cererea, cererea trebuie să fie însoțită de o declarație scrisă care să ateste că recursul a fost formulat la 18 aprilie 2011, în conformitate cu art. 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001. Articolele 217 și 568 din Codul de procedură penală sunt astfel formulate art. 217 (...) Hotărârile împotriva cărora părțile pot formula un recurs în casație, cu excepția hotărârilor de punere sub acuzare, le sunt comunicate la cererea procurorului general în termen de trei zile. Totuși, aceste hotărâri sunt notificate prin scrisoare recomandată părților sau reclamantului menționat la al cincilea paragraf din art. 99, atât timp cât instanța judecătorească nu și-a închis informațiile; hotărârile de punere sub acuzare sunt, de asemenea, notificate părților prin scrisoare recomandată. Acestea pot fi notificate persoanei deținute de șeful unității în cauză, care, fără întârziere, adresează procurorului general la data de ... sau copie a recipisei semnate de ea. art. 568 Procuratura publică și toate părțile au cinci zile libere de la data la care decizia atacată a fost pronunțată pentru a se declara în casație. Cu toate acestea, termenul de recurs nu se scurtează decât de la data la care a fost pronunțată hotărârea, indiferent de modul în care a fost pronunțată hotărârea: Pentru partea care, după o dezbatere în litigiu, nu a fost prezentă sau reprezentată în ședința în care hotărârea a fost pronunțată, în cazul în care nu a fost informată, astfel cum se prevede la art. 462 alineatul (2); Pentru pârâtul care a fost judecat în absența sa, dar după audierea unui avocat care este prezentat pentru a-și asigura apărarea, fără a fi totuși titular al unui mandat de reprezentare semnat al inculpatului; pentru pârâtul care nu a prezentat, fie în cazurile prevăzute în art. În ceea ce privește pârâtul care a fost judecat în lipsă, termenul recursului împotriva hotărârilor judecătorești sau a hotărârilor în lipsă se încheie numai în ziua în care nu mai sunt susceptibile de a formula opoziția. În ceea ce privește ministerul public, termenul începe de la expirarea termenului de 10 zile de la data notificării. Dispozițiile articolului 498-1 se aplică pentru a stabili punctul de plecare al termenului de recurs în cazul căderii persoanei condamnate la închisoare fermă sau la pedeapsă cu închisoarea cu închisoarea cu suspendare parțială. Orice notificare făcută de către o parte la ultima adresă declarată de o parte se consideră a fi făcută persoanei sale. Într-o hotărâre din 14 septembrie 2010, Camera Penală a Curții de Casație a statuat, în ceea ce privește termenul de recurs pentru o ordonanță de punere sub acuzare, că, în cazul în care acest termen începe să curgă de la data la care scrisoarea recomandată care notifică această ordonanță, aceasta se subordonează faptului că: partea în cauză nu a invocat în sprijinul apelului său la: existența unui obstacol de natură s-o pună în calea căii de atac în timp util (recursul nr. 10-81.484 Bull. Crim. n 134). GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, recurentul denunță o încălcare a dreptului său la o instanță, care rezultă din faptul că Curtea de Casație a declarat inadmisibilă recursul său împotriva hotărârii din 7 aprilie 2011, pe motiv că nu a fost formulat în termen de cinci zile de la trimiterea scrisorii care i-a notificat, în timp ce nu a primit această scrisoare. RĂSPUNSURI ȘI RĂSPUNSURI Se întemeiază reclamantul pe faptul că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție care rezultă din faptul că Curtea de Casație și-a declarat recursul împotriva hotărârii din 7 aprilie 2011 cu întârziere și inadmisibil pe motiv că nu a fost formulat în termen de cinci zile de la trimiterea scrisorii notificatorul În această privință, reclamantul putea să evite o declaraie tardivă în recursul său la recursul pe care l-a primit în această hotărâre Guvernul este invitat să prezinte o copie a borderoului pentru depunerea de scrisori recomandate referitoare la scrisoarea prin care a fost notificată recurentului hotărârea din 7 aprilie 2011. Reclamantul este invitat să precizeze când și cum a primit o copie a hotărârii din 7 aprilie 2011.