Secțiunea a treia Cerere nr. 18590/08 Costel Claudiu MARIN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 martie 2012 într-un comitet compus din: Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 3 aprilie 2008, După ce a deliberat, ia următoarea decizie: ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Claudiu Marin, este un resortisant român, născut în 1969 și rezident în Constanța. Guvernul român ( Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul denunța abuzurile suferite la 22 octombrie 2003 în biroul șefului secției de poliție din Sulina. Invocând art. 5 din Convenție, se plângea că a fost privat în mod nejustificat de libertate, fiind condus fără justificare la secția de poliție. În plus, reclamantul susținea că nu a beneficiat de un proces echitabil, prin necunoașterea garanțiilor prevăzute la art. 6 alineatul (1) și la art. 3 litera (d) din convenție și denumirea în acest sens a mai multor elemente care ar fi afectat procedura darbitrară: faptul că procurorul nu a acceptat cererea sa de contestare a concluziilor certificatelor medicale referitoare la polițiștii V.S. și D.T.; faptul că instanța de primă instanță nu luase în considerare declarația martorului R.C.T.; faptul că instanța de primă instanță nu ascultase martorul I.B.; faptul că a fost condamnat la recurs pe baza acelorași dovezi, considerate insuficiente de instanța de apel care a efectuat acțiunea și fără ca aceasta să aibă o nouă audiere a martorilor în prezența sa de către instanța de apel. În cele din urmă, invocând art. 6 alineatul (2) din Convenție, reclamantul se plângea de ceea ce fusese tratat ca fiind vinovat de către autorități în cursul procedurilor penale împotriva sa. Printr-o decizie adoptată la 5 iulie 2011, Curtea a comunicat guvernului litigiului întemeiat pe art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (d) din Convenție cu privire la condamnarea sa în recurs pe baza acelorași dovezi care fuseseră considerate insuficiente de către instanța de apel care l-a achitat și fără a fi necesară o nouă audiere a martorilor în prezența sa de către instanța de apel. În plus, Comisia a declarat cererea inadmisibilă pentru surplus. Printr-o scrisoare din 11 iulie 2011 prin care i-a fost notificată comunicarea cauzei menționate anterior, reclamantul a fost informat că, în această etapă a procedurii, acesta trebuia să fie reprezentat de un consiliu și a fost invitat să returneze o împuternicire completată și semnată înainte de 3 august 2011. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 28 octombrie 2011, modulul și-a reiterat cererea privind reprezentarea reclamantului și a fost primită de reclamant la 11 noiembrie 2011, dar acesta nu a răspuns. Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cauzei. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 24 noiembrie 2011, aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile ca răspuns. Prin aceeași scrisoare, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru a-i indica numele reprezentantului său a fost În plus, aceasta a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, ea putea să șteargă o cerere din rol atunci când, ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să își mențină cererea. Scrisoarea a ajuns bine la solicitant, la 13 decembrie 2011, dar acesta nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Marialena Tsirli Egbert Myjer modulière Președinte adjunct
Requête n
o
18590/08
Costel Claudiu MARIN
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 13 mars 2012 en un comité composé de :
Egbert Myjer,
président,
Luis López Guerra,
Kristina Pardalos,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 3 avril 2008,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :
Le requérant, M. Costel Claudiu Marin, est un ressortissant roumain, né en 1969 et résidant à Constanța. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant dénonçait les mauvais traitements subis le 22 octobre 2003 dans le bureau du chef du commissariat de police de Sulina. Invoquant l’article 5 de la Convention, il se plaignait de ce qu’il avait indûment été privé de liberté, étant conduit sans justification au commissariat de police. En outre, le requérant alléguait ne pas avoir bénéficié d’un procès équitable, en méconnaissance des garanties prévues par l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention, et dénonçait en ce sens plusieurs éléments qui auraient entaché la procédure d’arbitraire :
a)
le fait que le procureur n’avait pas accueilli sa demande tendant à contester les conclusions des certificats médicaux concernant les policiers V.S. et D.T. ;
b)
le fait que la juridiction de premier ressort n’avait pas pris en compte la déposition du témoin R.C.T. ;
c)
le fait que la juridiction de premier ressort n’avait pas entendu le témoin I.B. ;
d)
le fait qu’il avait été condamné en recours sur la base des mêmes preuves, jugées insuffisantes par la juridiction d’appel qui l’avait acquitté, et sans qu’il y ait une nouvelle audition de témoins en sa présence par la juridiction de recours.
Enfin, invoquant l’article 6 § 2 de la Convention, le requérant se plaignait de ce qu’il avait été traité comme étant coupable par les autorités tout au long de la procédure pénale engagée à son encontre.
Par une décision adoptée le 5 juillet 2011, la Cour a communiqué au Gouvernement le grief du requérant tiré de l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention concernant sa condamnation en recours sur la base des mêmes preuves qui avaient été jugées insuffisantes par la juridiction d’appel qui l’avait acquitté, et sans qu’il y ait une nouvelle audition de témoins en sa présence par la juridiction de recours. Elle a par ailleurs déclaré la requête irrecevable pour le surplus. Par une lettre du 11 juillet 2011 lui notifiant la communication du grief susmentionné, le requérant a été informé qu’à ce stade de la procédure il devait être représenté par un conseil et a été invité à retourner une procuration dument remplie et signée avant le 3 août 2011. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 28 octobre 2011, le Greffe a réitéré sa demande concernant la représentation du requérant. Cette lettre a été reçue par le requérant le 11 novembre 2011, mais celui-ci n’y a pas répondu.
Le Gouvernement a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de l’affaire. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 24 novembre 2011, ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes en réponse. Par la même lettre, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour lui indiquer le nom de son représentant était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir sa requête. La lettre est bien parvenue au requérant, le 13 décembre 2011, mais celui-ci n’y a pas répondu.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1
in fine
de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Marialena Tsirli
Egbert Myjer
Greffière adjointe
Président