MOROI v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
MOROI v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 2 aprilie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 55886/13 Iulian MOROI împotriva Republicii Moldova depusă la 29 iulie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Iulian Moroi, este un național moldovenesc, născut în 1988 și locuiește în Cărpineni. El este reprezentat în fața Curții de către dna O. Doronceanu, avocat practicant în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 aprilie 2009 au avut loc alegerile generale și Partidul Comunist, care a avut o majoritate de voturi în Parlamentul de ieșire, a câștigat 60 de locuri din totalul 101. La 6 și 7 aprilie 2009 a avut loc un protest împotriva presupuselor fraude electorale în centrul Chișinău. Protestul a fost pașnic la început; totuși, în după-amiază, în 7 aprilie 2009, unele dintre manifestanții au devenit violente. S-au desfășurat și clădirea Parlamentului și Palatul Prezidențial au fost deteriorate de aruncarea în piatră. Un număr mare de ofițeri de poliție și manifestanți au fost răniți. Într-un anume moment, forțele de poliție, în mare parte mai numeroase de protestatari, au abandonat cele două clădiri, permițând ca câteva sute de persoane să intre. Acele persoane să distrugă și să jefuiască clădirile, punând părți ale Parlamentului la lumină. În aceeași noapte, aproximativ 200 de persoane au fost arestate pentru acuzații de tulburări la scară mare. Opoziția a fost acuzată de o tentativă de lovitură de stat. Arestarea reclamantului și presupusele maltraturi Potrivit reclamantului, el a mers în seara din 7 aprilie 2009 la centrul Chișinău pentru a vedea protestele. El și prietenii săi au intrat în clădirea goală și devastată a Parlamentului; în timp ce lăsând să ia mai multe obiecte aruncate în tufișele din jurul clădirii Parlamentului. Pe 9 aprilie 2009 la aproximativ ora 05:00. Reclamantul a fost arestat de patru civili în casa lui. Civilii au căutat casa lui și au găsit obiectele pe care le-a luat de la Parlament. După ce a fost lovit și lovit, reclamantul a fost transportat la secția de poliție Ciocana. La secția de poliție el a fost forțat să îngenuncheze și a fost tratat grav. A fost acuzat de furt și plasat într-o celulă în centrul de detenție temporară al secției de poliție. În noaptea între 9 și 10 aprilie 2009 el a fost transferat la Inspectoarea Generală a Poliției, unde a fost din nou tratat rău. La 10 aprilie 2009 a fost adus în fața judecătorului de investigare Ciocana care și-a prelungit detenția. La întoarcerea la Inspectoarea Generală a Poliției, înainte de a ajunge la celulă, câțiva ofițeri de poliție l-au lovit. Cererea de asistență medicală a fost ignorată. În seara de 10 aprilie 2009, reclamantul a fost transferat la închisoarea nr. 13. Înainte de a ajunge la mașină, trei ofițeri de poliție l-au lovit. La sosirea sa, reclamantul a fost informat că el nu va mai fi tratat rău. El a fost eliberat la 13 mai 2009. Investigarea plângerii reclamantului de maltrat 10. La 9 aprilie 2009 un examen medical la Inspectoratul General de Poliție a găsit “o suffusion pe spate aproape de scapula dreapta (la arestarea)”. 11. La 12 mai 2009, administrația de la închisoare nr. 13 a informat Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova despre leziunile prezente la corpul reclamantului la 11 aprilie 2009: „doi echimoze roșii lineare de 7,0 cm x 1,8 cm lângă scapula dreaptă și două echimoze roșii lineare de 13 cm x 2,0 cm lângă scapula stângă”. 12. La 14 aprilie 2009, doctorul I.S. din Centrul Moldovei pentru Medicină Forensică a examinat reclamantul și a desemnat un raport de examinare medicală, citit după cum urmează: „... Potrivit [aplicantului] la 9 aprilie 2009 la aproximativ ora 05:00, el a fost tratat rău, arestat și dus la secția de poliție Ciocana, unde a fost din nou tratat rău. ... [A]n ecchimoză alongată de 9 x 4,5 cm, situată orizontal orizontal, maro-jaune între liniile paravertebrale T IV-T VI. Ecchimoza de pe spate a rezultat din acțiunea unui obiect dur și brun, cu o suprafață de interacțiune limitată, posibil în timpul și circumstanțele descrise.” 13. La 28 octombrie 2009, reclamantul a solicitat asistență medicală la Centrul de Reabilitare „Memoria”, o organizație neguvernamentală finanțată de Uniunea Europeană și un membru al Adunării Generale a Consiliului Internațional de Reabilitare pentru Victimele Torturei (IRCT). Se pare că a suferit teste medicale detaliate și examene de către diverse specialiști medicali. Centrul a emis un Extract al dosarului medical ( Extras din Fișa Medicală ) care a declarat , printre altele , că reclamantul a suferit traumă craniană, a experimentat stres post-traumatic și a prezentat sindrom mixt anxios-depresiv, probleme tipice ale victimelor maltratării. 14. La 14 aprilie 2009 și la 21 mai 2009, reclamantul a depus o plângere penală în ceea ce privește maltraturile sale. August 2009 Oficiul Procurorului a refuzat să invoce proceduri penale din cauza faptului că toți ofițerii de poliție au refuzat orice utilizare a forței în ceea ce privește reclamantul și că leziunile constatate asupra organismului reclamant ar fi putut avea loc în alte circumstanțe. La 12 noiembrie 2009, procurorul ierarhic superior a susținut această decizie. 15. La 16 decembrie 2009, judecătorul de investigare din districtul Buiucani a anulat deciziile procurorului din 14 aprilie 2009 și din 12 noiembrie 2009 și a obligat procurorul să efectueze o anchetă suplimentară asupra cazului prin auzul de martori alți decât ofițeri de poliție și prin examinarea dosarelor medicale. 16. La 21 decembrie 2009, s-a inițiat o anchetă penală cu privire la acuzațiile reclamanților de maltrat de către ofițeri de poliție pentru acuzații de tortură. La 1 februarie 2010, reclamantul a fost recunoscut statutul victimei. 17. La 22 martie 2010, același doctor legist I.S. a desfășurat un alt raport de examinare medicală, citind după cum urmează: “Ecchimoza din spate a rezultat din acțiunea unui obiect brusc și dur, cu o suprafață de interacțiune limitată, și are peste șapte zile de vârstă la data examinării. ...” 18. La 3 mai 2010, un comitet de medici criminaliști din Centrul Moldovei pentru Medicină Forense a examinat reclamantul și rapoartele medicale anterioare și a desenat un alt raport, citit după cum urmează: „Pe organismul [aplicantului] a fost găsită o echimoză în regiunea interscapulară, cu șapte zile de la prima examinare (la 14 aprilie 2009). ... Concluziile raportului de 14 aprilie 2009 care indică că prejudiciul a fost de cinci zile nu corespunde tipului de prejudiciu și a fost probabil o eroare mecanica și ar trebui considerată nefondată.” 19. La 13 mai 2010 ancheta a fost întreruptă în ceea ce privește doi ofițeri de poliție, G.B. și R.P., din cauza faptului că acțiunile lor nu conțin elementele infracțiunii de tortură. Procurorul s-a bazat pe raportul medical din 3 mai 2010 pentru a concluziona că leziunile asupra organismului reclamant au mai mult de șapte zile. Procurorul a concluzionat că reclamantul nu a fost torturat odată ce a invocat voluntar vinovată pentru furt în fața Curții de district Buiucani la 3 noiembrie 2009. La 28 mai 2010, procurorul ierarhic superior a susținut această decizie. 20. La 13 august 2010, judecătorul de investigare din districtul Buiucani a anulat deciziile procurorului din 13 mai 2010 și din 28 mai 2010 și a obligat procurorul să efectueze o anchetă suplimentară asupra cazului prin analizarea tuturor declarațiilor martorilor și a tuturor rapoartelor medicale. 21. La 2 august 2011, un comitet de medici criminaliști din Institutul de Medicină Forensică din Iasi, România, a examinat reclamantul și rapoartele medicale anterioare și a desemnat un alt raport, citind după cum urmează: „O echimoză pe spate din regiunea interscapulară găsită la 14 aprilie 2009 ... având în vedere culoarea sa (jaleu brun) ar putea avea vârsta de trei șapte zile și ar fi putut fi infligată la 9 aprilie 2009. Echimozele din spate bilateral în zona interscapulară găsită la 11 aprilie 2009 ... având în vedere culoarea (roșu) ar putea avea mai multe ore de vârstă și ar fi putut fi infligată la 11 aprilie 2009.” 22. La 24 decembrie 2012, un alt grup de medici din Centrul Moldovenesc pentru Medicină Forense a confirmat constatările raportului medical din 3 mai 2010. Medicii au explicat discrepanțele dintre rapoartele medicale din 9 aprilie 2009 și 11 aprilie 2009, pe de o parte, și pe de altă parte, prin o eroare făcută de personalul de examinare în primele două rapoarte. 23. La 29 ianuarie 2013, biroul procurorului a întrerupt ancheta din aceleași motive ca înainte. Apelurile reclamantului au fost ulterior respinse de biroul procurorului ierarhic superior și de un judecător de investigare la 4 martie 2013 și, respectiv, 16 aprilie 2013. COMPLAINTS 24. Reclamantul se plânge că a fost supus unui tratament necorespunzător de către ofițeri de poliție în încălcarea articolului 3 din Convenție. El susține, de asemenea, că autoritățile de stat nu au efectuat o investigație eficace în ceea ce privește plângerea sa cu privire la tratamentele necorespunzătoare. 25. De asemenea, reclamantul se plânge că nu a avut niciun remediu eficace, în conformitate cu art. 13 din Convenție, în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 3 din Convenție. Întrebări adresate părților A fost reclamantul supus unui maltrat în încălcarea articolului 3 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Tomasi c. Franța, hotărârea din 27 august 1992, Seria A nr. 241 A)? Având în vedere protecția procedurală împotriva maltraturilor în temeiul articolului 3 din Convenție (a se vedea Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, § 131, CEDH 2000-IV), ancheta efectuată de autoritățile interne în acest caz a fost eficace în sensul articolului respectiv? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 3, conform articolului 13 din Convenție?