- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 aprilie 2014
- Stat pârât
- SVK
Maslák împotriva Slovaciei
Traducere în română Auto
Comunicat la 2 aprilie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 15259/11 Miroslav MASLÁK împotriva Slovaciei depusă la 26 februarie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Miroslav Maslák, este un național slovac, născut în 1979 și locuiește în mod obișnuit în Pružina. El este reprezentat în fața Curții de către dl R. Toman, un avocat care practică în Bratislava. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Procesul și detenția reclamantului Este urmărit în judecată și a fost reținut în așteptarea procesului cu o serie de acuzații în principal în ceea ce privește presupusele infracțiuni violente cu antecedente de crimă organizată.
Prezenta plângere se referă la perioada de detenție după arestarea sa la 27 septembrie 2008. În momentul respectiv, detenția sa a fost autorizată până la 27 septembrie 2009. După ce evenimentele se plângeau, care sunt descrise mai jos, reclamantul a fost eliberat, la 1 aprilie 2010, totuși, procedurile penale împotriva acestuia par să fie încă în așteptare.
Solicitarea de eliberare (a) Prezentările care constituie cererea Reclamantul a făcut trei cereri separate Biroului Acuzațiilor Speciale (“OSP” - Úrad Špeciálnej prokuratúry ), Biroul Procurorului General (“OPG” - Generálna prokuratúra ) și Curtea Specială ( Špeciálny súd ), în care el se referă la o hotărâre recentă a Curții Constituționale cu privire la statutul Curții Speciale, a susținut că detenția sa asupra autorității Curții Speciale este ilegală, a considerat că detenția sa este în orice caz nejustificată, a propus înlocuirea prin angajamentul său că va trăi în conformitate cu legea și a solicitat eliberarea.
Toate cele trei cereri au căzut prin lege pentru a fi examinate în primă instanță de către OSP Prima cerere a fost adresată direct OSP, a fost datată 20 mai 2009, și a ajuns la adresa sa la 26 mai 2009. A doua cerere a fost adresată OPG, a fost adresată OPG, datată 21 mai 2009, a ajuns la adresa sa la 25 mai 2009, și a fost transmisă la OSP la 26 mai 2009. Având în vedere că OSP nu a acordat primele două cereri, acestea au căzut prin lege pentru a fi hotărâte în mod judiciar de către Curtea Specială, la care au fost transmise la 2 iunie 2009. 10. Cea de-a treia cerere a fost adresată Curții Speciale, de asemenea, data de 21 mai 2009, a ajuns la adresa sa la 29 mai 2009, și a fost transmisă OSP la 3 iunie 2009. Întrucât OSP nu l-a acordat, aceasta a transmis în aceeași zi Curții Speciale pentru o decizie judiciară.
(b) Proiectul judecătorului de primă instanță pentru presupusa prejudecăție 11. Prin depunere din 23 mai 2009, care a fost primită la Curtea Specială la 29 mai 2009, reclamantul a exprimat obiecții față de manipularea cauzei sale de către judecătorul său de primă instanță, pe care Curtea Specială a interpretat-o ca o provocare judecătorului pentru prejudecăți. 12. La 2 iunie 2009, contestarea a fost respinsă. La 10 iunie 2009, decizia a fost depusă în favoarea reclamantului și la 11 iunie 2009 a depus o probă către judecător.
Hotărârea interlocutivă, care a fost respinsă de Curtea Supremă la 24 iunie 2009. Dosarul de procedură a revenit la Curtea Specială la 1 iulie 2009 (c) Hotărârea de primă instanță privind cererea de eliberare 13. La 1 iulie 2009, Curtea Specială a ordonat examinarea cererii în cadrul unei sesiuni publice ( verejné zasadnutie ), care urmează să aibă loc la 13 iulie 2009: 14. La 8 iulie 2009, Curtea Specială a fost informată că avocatul reclamantului a fost eliminat din lista avocatului și, în consecință, nu mai putea reprezenta el. În răspuns, Curtea Specială a invitat reclamantul să numească un nou avocat până la 13 iulie 2009. 15. Având în vedere că reprezentarea juridică era obligatorie, în circumstanțele programate pentru 13 iulie 2009 a trebuit anulată.
16. La 13 iulie 2009, reclamantul a făcut o declarație scrisă care conține argumentele sale și își renunța la dreptul de a-și examina cererea în cadrul unei sesiuni publice. 17. La 16 iulie 2009, Tribunalul Special a respins cererea reclamantului. Versiunea scrisă a deciziei a fost servită în fața instanței reclamantei, la 21 iulie 2009, cu privire la avocatul alegerii sale la 27 Iulie 2009, precum și asupra reclamantului însuși la 30 iulie 2009. (d) apel interlocutor și contestare în fața Curții Supreme pentru prejudecată prejudecată 18. Reclamantul a contestat decizia din 16 iulie 2009 prin intermediul unui recurs interlocutiv. recursul interlocutor depus de avocatul său, precum și de reclamantul însuși.
Avocatul său este în data de 23 iulie 2009, a fost adresat Curții Speciale, a ajuns la adresa sa la 27 iulie 2009, și a fost transmis la Curtea Supremă la 31 iulie 2009. Avocatul respectiv este în data de 2 august 2009, a fost adresat direct Curții Supreme și a fost primit acolo la 5 august 2009. 19. În același timp cu depunerea unui recurs, reclamantul a contestat întreaga bancă de lege penală a Curții Supreme pentru prejudecăți, care se bazează din nou pe hotărârea Curții Constituționale menționată mai sus. 20. La 13 august 2009, Curtea Supremă a respins provocarea. 21. La 25 august 2009, a respins recursul interlocutor al reclamantului împotriva hotărârii din 16 iulie 2009. Hotărârea Curții Supreme a fost depusă în favoarea reclamantului la 2 septembrie 2009 (e) Hotărârea interioară finală 22. La 4 noiembrie 2009, reclamantul a depus o plângere în temeiul articolului 127 din Constituție cu Curtea Constituțională.
A îndreptat plângerea împotriva Curții Penale Specializate, care până atunci a fost succesorul legal al Curții Speciale. De asemenea, a îndreptat plângerea împotriva Curții Supreme și împotriva OSP. În baza articolului 5 §§ § 3 și 4 din Convenție și a echivalentului său constituțional, el susține că cererea de eliberare nu a fost determinată de un tribunal independent, că concedierea acestuia nu a fost susținută de un raționament adecvat, că reclamantul a fost refuzat arbitrar dreptul de a elibera în cursul procesului și că cererea nu a fost determinată „pe viteză”. Reclamantul a solicitat ca deciziile din 16 iulie și 25 august 2009 să fie anulate, ca eliberarea sa să fie ordonată și ca acesta să primească în valoare de 21.000 de euro compensații pentru prejudiciu moral, precum și rambursarea costurilor sale juridice.
23. La 17 iunie 2010, Curtea Constituțională a declarat plângerea inadmisibilă, în esență fiind, vădit nefondată. 24. În ceea ce privește plângerea privind presupusa lipsă de hotărâre rapidă a cererii reclamantului, Curtea Constituțională a observat, în special, că termenul de depunere a declanșării hotărârii Tribunalului Special din 16 iulie 2009 privind avocatul său ales și reclamantul însuși (a se vedea punctul 17 mai sus) se datorează faptelor că avocatul alegerii reclamantului nu a anunțat decât numirea sa la poliție, că aceste informații au trebuit să fie transmise instanței, care au luat ceva timp, și că serviciul de procedură nu a informat instanța că, în acest moment, reclamantul a fost transferat într-o închisoare diferită de cea cunoscută de instanță, ca urmare a cărora decizia a fost trimisă la o adresă greșită și a trebuit să fie respinsă.
Examinarea separată a părților procedurii care au avut loc în fața Curții Speciale și a Curții Supreme și implicarea OSP, Curtea Constituțională a concluzionat că, având în vedere toate circumstanțele, nu au existat întârzieri atribuibile autorităților care ajung la un prag relevant din punct de vedere constituțional.
Din această perspectivă, Curtea Constituțională a considerat că orice întârziere care rezultă din provocările prejudecății ale reclamantului era imputabilă acestuia și că relevanța întârzierilor în serviciul hotărârii Tribunalului Special din 16 iulie 2009 privind reclamantul (la 30 iulie 2009), care era datorită lipsei de coordonare între autoritățile în cauză, a fost redusă de serviciul deciziei respective privind avocatul alegerii reclamantului la 27 iulie 2009. Versiunea scrisă a hotărârii Curții Constituționale a fost transmisă reclamantului la 26 august 2010. COMPLAINT 25. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că, la cererea de eliberare a lui mai 2009, licența deținerii sale nu a fost decisă rapid.
26. De asemenea, reclamantul plânge, în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție, că a fost refuzat un drept executor de compensare în ceea ce privește presupusa încălcare a dreptului său menționat anterior în temeiul articolului 5 § 4. Lungimea procedurii în acest caz, prin care reclamantul a încercat să pună în pericol legalitatea detenției anterioare, la cererea sa de eliberare din mai 2009, a respectat cerința de „velocitate” a articolului 5 § 4 din Convenție? Reclamantul are dreptul de a beneficia de compensații aplicabile pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5 § 4, conform articolului 5 § 5 din Convenție?
Communicated on 2 April 2014
THIRD SECTION
Application no. 15259/11 Miroslav MASLÁK against Slovakia lodged on 26 February 2011
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Mr Miroslav Maslák, is a Slovak national, who was born in 1979 and habitually resides in Pružina. He is represented before the Court by Mr R. Toman, a lawyer practising in Bratislava. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. Applicant’s prosecution and detention
The applicant is being prosecuted and has been detained pending trial on a number of charges mainly concerning alleged violent offences with organised crime background.
The present complaint relates to the period of his detention following his arrest on 27 September 2008. At the relevant time, his detention was authorised until 27 September 2009.
After the events complained of, which are described below, the applicant was released, on 1 April 2010. However, the criminal proceedings against him appear to be still pending. 2. Request for release (a) Submissions constituting the request
The applicant made three separate submissions to the Office of Special Prosecutions (“the OSP” - Úrad Špeciálnej prokuratúry ), the Office of the Prosecutor General (“the OPG” - Generálna prokuratúra ) and the Special Court ( Špeciálny súd ), in which he referred to a recent judgment of the Constitutional Court concerning the status of the Special Court, argued that his detention on the authority of the Special Court was unlawful, considered that his detention was in any event unwarranted, proposed that it be replaced by his pledge that he would live in accordance with the law, and requested release.
All three requests fell by law to be examined at first instance by the OSP .
The first request was addressed directly to the OSP, was dated 20 May 2009, and reached its addressee on 26 May 2009. The second request was addressed to the OPG, was dated 21 May 2009, reached its addressee on 25 May 2009, and was transmitted to the OSP on 26 May 2009.
As the OSP did not grant the first two requests, they fell by law to be judicially determined by the Special Court, to which they were transmitted on 2 June 2009.
The third request was addressed to the Special Court, was also dated 21 May 2009, reached its addressee on 29 May 2009, and was transmitted to the OSP on 3 June 2009. As the OSP did not grant it, it transmitted it back on the same day to the Special Court for a judicial determination. (b) Challenge to the first-instance judge for alleged bias
By way of a submission dated 23 May 2009, which was received at the Special Court on 29 May 2009, the applicant expressed objections to the handling of his case by his first-instance judge, which the Special Court interpreted as a challenge to the judge for bias.
On 2 June 2009 the challenge was dismissed. On 10 June 2009 the decision was served on the applicant and on 11 June 2009 he filed an interlocutory appeal, which was dismissed by the Supreme Court on 24 June 2009. The case-file returned to the Special Court on 1 July 2009. (c) First-instance decision on the request for release
On 1 July 2009 the Special Court ordered that the request be examined in the framework of a public session ( verejné zasadnutie ), to be held on 13 July 2009:
On 8 July 2009 the Special Court was informed that the applicant’s lawyer had been struck off the list of counsel and could accordingly no longer represent him. In response, the Special Court invited the applicant to appoint a new lawyer by 13 July 2009.
As legal representation was mandatory, in the circumstances the session scheduled for 13 July 2009 had to be cancelled.
On 13 July 2009 the applicant made a written submission containing his arguments and waiving his right to have the request examined at a public session.
On 16 July 2009 the Special Court dismissed the applicant’s request. The written version of the decision was served on the applicant’s court ‑ appointed lawyer on 21 July 2009, on the lawyer of his choice on 27 July 2009, and on the applicant himself on 30 July 2009. (d) Interlocutory appeal and challenge to the Supreme Court for alleged bias
The applicant challenged the decision of 16 July 2009 by way of an interlocutory appeal lodged by his lawyer as well as by the applicant himself. The appeal of his lawyer is dated 23 July 2009, was addressed to the Special Court, reached its addressee on 27 July 2009, and was transmitted to the Supreme Court on 31 July 2009. The applicant’s own appeal is dated 2 August 2009, was addressed directly to Supreme Court, and was received there on 5 August 2009.
Simultaneously with filing an appeal, the applicant challenged the entire criminal-law bench of the Supreme Court for bias, again relying on the Constitutional Court’s judgment mentioned above.
On 13 August 2009 the Supreme Court dismissed the challenge.
On 25 August 2009 it dismissed the applicant’s interlocutory appeal against the decision of 16 July 2009. The Supreme Court’s decision was served on the applicant on 2 September 2009. (e) Final domestic decision
On 4 November 2009 the applicant filed a complaint under Article 127 of the Constitution with the Constitutional Court. He directed the complaint against the Specialised Criminal Court, which by then was the legal successor to the Special Court. He also directed the complaint against the Supreme Court and against the OSP. Relying on Article 5 §§ 3 and 4 of the Convention and its constitutional equivalents, he argued that his request for release had not been determined by an independent tribunal, that its dismissal was not supported by adequate reasoning, that the applicant had arbitrarily been denied his right to release pending trial, and that the request had not been determined “speedily”. In terms of relief, the applicant requested that the decisions of 16 July and 25 August 2009 be quashed, that his release be ordered, and that he be awarded 21,000 euros worth of compensation for non-pecuniary damage as well as reimbursement of his legal costs.
On 17 June 2010 the Constitutional Court declared the complaint inadmissible, essentially as being manifestly ill-founded.
As to the complaint about the alleged lack of speedy determination of the applicant’s request, the Constitutional Court observed, in particular, that the time-delay in serving the Special Court’s decision of 16 July 2009 on his chosen lawyer and the applicant himself (see paragraph 17 above) was due to the facts that the lawyer of the applicant’s choice had only announced his appointment to the police, that this information had accordingly had to be transmitted to the court, which had taken some time, and that the prosecution service had failed to inform the court that, at the given time, the applicant had been transferred to a prison different from that known to the court, as a consequence of which the decision had been sent to a wrong address and had had to be resent. Examining separately the parts of the proceedings having taken place before the Special Court and the Supreme Court and the involvement of the OSP, the Constitutional Court concluded that, in view of all the circumstances, there had been no delays attributable to the authorities reaching a constitutionally relevant threshold. From that perspective, the Constitution Court considered that any delays resulting from the applicant’s challenges of bias were imputable to him and that the relevance of the delays in the service of the Special Court’s decision of 16 July 2009 on the applicant (on 30 July 2009), which were due to the lack of coordination among the authorities concerned, had been reduced by the service of that decision on the lawyer of the applicant’s choice on 27 July 2009. The written version of the Constitutional Court’s decision was served on the applicant on 26 August 2010. COMPLAINT
The applicant complains under Article 5 § 4 of the Convention that, upon his request for release of May 2009, the lawfulness of his detention was not decided speedily.
The applicant also complains under Article 5 § 5 of the Convention that he has been denied an enforceable right to compensation in respect of the alleged violation of his above-mentioned right under Article 5 § 4.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Did the length of the proceedings in the present case, by which the applicant sought to challenge the lawfulness of his pre-trial detention, upon his request for release of May 2009, comply with the “speed” requirement of Article 5 § 4 of the Convention? 2. Did the applicant have an enforceable right to compensation for his detention in alleged contravention of Article 5 § 4, as required by Article 5 § 5 of the Convention?