CtEDO 08.04.2014 Auto

LAVRENTIADIS c. GRÈCE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
08.04.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LAVRENTIADIS c. GRÈCE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 8 aprilie 2014 Prima SECȚIUNE Cerere nr. 299896/13 Lavrentios LAVRENTIADIS împotriva Greciei introdusă la 3 mai 2013 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, dl Lavrentios Lavrentiadis, este un resortisant grec născut în 1972. Este în prezent încarcerat la dispensarul închisorii Korydallos. Este reprezentat în fața Curții de către domnul G. Kouvela-Piquet și A. Alexandri, avocate la Paris și, respectiv, Atena. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Detenția reclamantului printr-o decizie din 21 martie 2012, procurorul din apropierea tribunalului corecțional al statului de judecată al statului de origine a inițiat proceduri împotriva reclamantului suspectat că ar fi comis următoarele infracțiuni: : înființarea și conducerea unei asociații de răufăcători, fraudă, delapidare de bani și spălare de bani provenind dintr-o activitate infracțională; aceste infracțiuni ar fi fost comise cu ocazia împrumuturilor acordate de Proton Bank, al căror reclamant deținea 31,3% din capital. Prin intermediul unei serii de memorii în camera de judecată a Tribunalului de corecție din Etta, reclamantul a negat acuzațiile și a solicitat, din motive medicale, ridicarea interdicției de ieșire din teritoriu. Prin Decizia nr. 1327/2012 din 3 aprilie 2012, camera de acuzare a confirmat decizia procurorului. La 11 aprilie 2012, reclamantul a introdus o acțiune împotriva deciziei nr. 1327/2012 în fața camerei de judecată a instanței de apel. El a cerut, de asemenea, să se prezinte personal în fața ei. El a subliniat că .: din cauza gravelor sale boli, el a fost indispensabil să se poată deplasa pentru a continua tratamentul său în clinici din străinătate și că o eventuală întrerupere a tratamentului său ar putea provoca daune ireparabile sănătății sale. La 24 mai 2012, reclamantul s-a prezentat personal în fața camerei de acuzare a instanței judecătorești și a prezentat, în plus față de diferite certificate medicale care erau deja în dosar, un certificat recent din 21 mai 2012. 1618/2012 din 20 iunie 2012, camera de acuzare a respins recursul reclamantului și a menținut interdicția de ieșire din teritoriu. Aceasta a considerat că nu era nevoie imediat și previzibil ca reclamantul să se deplaseze pentru un tratament precis la spitalul universitar din Mainz, Germania. Reclamantul nu dispunea de nicio acțiune împotriva acestei decizii. La 14 decembrie 2012, instanța judecătorească a dispus arestarea provizorie a reclamantului. În apărarea sa, care a avut loc la spitalul Evangelismos, unde era spitalizat pentru problemele sale cardiace, reclamantul a contestat această decizie. El a explicat gravitatea stării sale de sănătate și a subliniat că el îl putea stabiliza prin vizite regulate la centre medicale specializate, în special în Germania. Cu toate acestea, faptul că a trebuit să întrerupă aceste tratamente atunci când procurorul i-a impus interdicția de ieșire din teritoriu a contribuit la înrăutățirea stării sale. Reclamantul a fost transferat la închisoarea Korydallos și, din cauza stării sale de sănătate, a fost admis la clinica psihiatrică din această închisoare. Starea de sănătate a reclamantului Reclamantul suferă din 1988 de artrită reumatică degenerativă, o boală inflamatorie și evolutivă rară, care atacă articulațiile, oasele și organele vitale situate între torace și pelvis. Aceasta se manifestă în special prin deformarea oaselor, ceea ce duce la deteriorarea organelor interne, cum ar fi plămânii, rinichii, pancreasul și splina. Pentru a stabiliza progresia bolii și pentru a limita starea de boală iminentă, reclamantul s-a supus mai multor tratamente care au dus la diverse efecte secundare. În 1994, boala reclamantului a avut o fază de agravare în special la nivelul membrelor superioare și inferioare. În 1995, aceasta a deteriorat toate articulațiile în mod ireversibil, ceea ce a făcut necesară tratamentul permanent cu medicamente citostatice și monitorizarea medicală continuă din cauza efectelor secundare. În 2003, din cauza unei recidivă, reclamantul s-a dus la un centru medical specializat în Geneva. De asemenea, în 2011, a fost admis la spitalul Asklipieio unde s-a constatat că a suferit daune ireversibile la coloana vertebrală și la articulațiile care îi provocau să stea în picioare și să meargă. Pentru a face față, de asemenea, leziunilor cardiovasculare cauzate de boală, el a mers la spitalul universitar din Mainz pentru un tratament biologic specific. În 2012, el a suferit, de asemenea, un accident vascular cerebral. Într-un certificat din 21 mai 2012, medicul legist S.T. a constatat că reclamantul avea o rată permanentă de 67%, pe care nu putea să se deplaseze decât cu ajutorul unei părți terțe cu cunoștințe specifice pentru acest tip de handicap și că starea sa generală se degrada treptat, putând duce la deces în cazul în care valvulele cardiace erau afectate. Medicul legist a precizat că reclamantul avea nevoie să fie urmărit de o echipă de specialiști, reumatologi, ortopediști, oftalmologi, cardiologi și psihiatri. Printre recomandări, acesta a subliniat faptul că orice stres, oboseală fizică și modificări nefavorabile ale mediului de viață ar putea declanșa o nouă agravare a bolii cu rezultate imprevizibile. Condițiile de detenție ale reclamantului Reclamantul subliniază că, din cauza infirmității sale, el este plasat pe un scaun cu rotile, dar nu poate manipula el însuși din cauza lipsei sale totale de autonomie, a deformării mâinilor sale și a lanchiloozei coatelor sale. Pentru a se deplasa, el trebuie să fie ajutat de un coleg de celulă. El stă într-o celulă de 9 m2 la etajul al treilea al închisorii, care include o toaletă fără toaletă. Or, pentru a-și face nevoile, el trebuie să fie susținut de un coleg de celulă. Spațiul de detenție nu este nici curățat, nici dezinfectat. Mai mulți dintre deținuții săi suferă de boli infecțioase. Acțiunile în fața autorităților competente La 18 decembrie 2012, recurentul sesizează camera de judecată a Tribunalului de corecție cu privire la o cale de atac împotriva deciziei. El a solicitat ridicarea detenției sale, înlocuirea acesteia cu măsuri compatibile cu starea sa de sănătate și chiar să fie reținut la reședință pentru el de a finanța un sistem de brățară pentru a fi sub controlul autorităților. La 4 ianuarie 2013, a solicitat să se prezinte personal în fața camerei de judecată pentru ca aceasta să constate deteriorarea stării sale de sănătate și a gradului său de risc. La 15 martie 2013, camera de judecată a respins cele două cereri menționate anterior (decizia nr. 1387/2013). În special în ceea ce privește eliberarea condiționată, camera de acuzare a aprobat propunerea de respingere făcută de procuror în aceste condiții. Problema de sănătate concretă cu care se confruntă inculpatul nu poate duce la decizia de a ridica detenția provizorie deoarece, așa cum el însuși a primit tratamentul medicamentos necesar, tratamentul pe care el poate continua să îl ia în închisoare. În plus, acuzatul are posibilitatea de a fi internat atât la clinica închisorii Korydallos, unde este reținut temporar, cât și într-un alt spital, dacă este necesar să se abordeze o problemă serioasă de sănătate care ar putea apărea în viitor. În ceea ce privește cererea de înfățișare personală, camera de acuzare a arătat că art. 309 alineatul (2) din Codul de procedură penală prevedea că aceasta inteniona fără prezența procurorului și a părților și că acest lucru a fost doar în circumstanțe excepționale pe care acestea le puteau prezenta. Cu toate acestea, cu excepția principiului "s" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cu toate acestea, cererea reclamantului de a-și demonstra starea de sănătate și de a-și susține propunerea de a fi pus în libertate sub rezerva condiției nu intra în domeniul de aplicare al excepției. Reclamantul susține că, în perioada în care a fost deținut, starea sa de sănătate este mai gravă din cauza întreruperii tratamentului și a condițiilor de detenție necorespunzătoare. În special, lanchilooza membrilor superiori și inferiori ar fi crescut și rata de d mai mică s-ar fi ridicat la 80%. În plus, acesta ar fi suferit mai multe infecții ale căilor respiratorii, precum și pneumonie și scăderea numărului de trombocite, ceea ce ar putea avea consecințe fatale asupra persoanelor care suferă de o boală ca a sa. Această evoluție a fost observată în rapoartele a trei medici legiști care au examinat reclamantul de două ori la 14 martie și 16 aprilie 2013. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că detenția sa era incompatibilă cu starea sa de sănătate și a cauzat înrăutățirea acesteia, ceea ce riscă să-i fie fatal. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că suferă zilnic un tratament degradant, deoarece, din cauza infirmității sale, nu are autonomie și nu-și poate face nevoile fără ajutorul unei persoane. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, coroborat cu art. 6 alin. (2), reclamantul se plânge că camera de judecată și-a respins cererea de eliberare condiționată fără a dispune de expertiză medicală și fără a examina posibilitatea de a lua măsuri mai puțin restrictive adaptate stării sale de sănătate. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge, pe de o parte, că camera de judecată a tribunalului corecțional și-a respins cererea de a se prezenta personal în fața acesteia, astfel încât aceasta să-și constate starea de sănătate și, pe de altă parte, că i-a luat 87 de zile pentru a se pronunța cu privire la legalitatea detenției. Invocând art. 13 din Convenție, coroborat cu art. 3, reclamantul se plânge de absența unei căi de atac efective prin care ar fi putut denunța deficiențele privind tratamentul medical în închisoare. Întrebările cu privire la părți Este recurentul reținut în condiții compatibile cu art. 3 din Convenție ținând cont de starea sa de sănătate În special, este supus unui tratament medical adecvat stării sale de sănătate? Autoritățile competente au luat în considerare opiniile medicilor curanti în scopul de a-l trata pe solicitant? Care a fost evoluția stării sale de sănătate în timpul perioadei de detenție? A avut reclamantul la dispoziția sa, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care și-ar fi putut exprima vinovăția de necunoaștere a art. 3 în ceea ce privește tratamentul medical acordat în închisoare? Durata procedurii în cursul căreia reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale provizorii a fost compatibilă cu condiția de termen scurt de la art. 5 alineatul (4) din convenție Prin respingerea cererii reclamantului de a se prezenta în fața sa pentru a combate în mod corespunzător motivele invocate pentru a justifica menținerea sa în detenție, camera de acuzare a respectat principiul egalității armelor și al principiului contradicției, așa cum este prevăzut la art. 5 alin. (4) din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă