Jamaloodin împotriva Țărilor de Jos

Publicat la 30 septembrie 2024 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 41708/22 George Ranjit Mohamed JAMALOODIN împotriva Țărilor de Jos depusă la 19 august 2022 a comunicat la 12 septembrie 2024 OBSERVAȚA CAUZĂ Cererea se referă la declarațiile presupuse de incriminare a reclamantului în cadrul procedurilor penale efectuate împotriva unei terțe părți. Pe 5 mai 2013 H.M. Wiels, un politician pe insula Curaçao, a fost împușcat și ucis. Reclamantul a fost urmărit în judecată și condamnat pentru cerere de (uitlokking van ) uciderea dlui Wiels și condamnată la treizeci de ani de închisoare prin hotărâre privind recursul Curții mixte de Justiție din Aruba, Curaçao, Sint Maarten și Bonaire, Saint Eustatius și Saba („Curtea mixtă de Justiție”).

Avocatul său privind punctele de drept a fost respins de Curtea Supremă la 7 iunie 2022. Înainte de procesul reclamantului, F. a fost condamnat pentru complicitate (medeplegen) ) de ucidere a dlui Wiels prin hotărârea din 13 iulie 2018 a Curții mixte de Justiție (altă bancă de trei membri), în această hotărâre, instanța, în evaluarea dovada împotriva F., a considerat, printre altele, că: „[.] Elementele de probă utilizate de instanță demonstrează că inculpatul [F.] a acceptat ordinul pentru uciderea lui Wiels de la Jamaloodin, că a negociat apoi cu Jamaloodin și P. cu privire la executarea suplimentară a crimei și suma care trebuie plătită pentru ea, că apoi a căutat un pistolar și un șofer prin P., și că a trecut pe banii destinate pentru ei prin P [..].” Eliberarea de presă eliberată de instanță în aceeași zi cu hotărârea, conține următoarea declarație [..] Curtea concluzionează că inculpatul [F.] a acceptat ordinul de crimă de la Jamaloodin, că a mers să negocieze suma care urmează să fie plătită pentru ea cu Jamaloodin, că a angajat un pistolar și șofer prin intermediul P., și că a trecut pe banii destinate pentru ei prin P. [..]” În baza articolului 6 § 2 din Convenție, reclamantul plânge că aceste declarații, atât în hotărârea, cât și în comunicatul de presă, în ceea ce privește presupusul său implicare în uciderea dlui Wiels,

nu au respectat principiul presunției de inocență și că nu s-au pus în aplicare măsuri procedurale luate în cadrul procedurii împotriva F. nu ar submina echitatea audierii în procedura ulterioară împotriva reclamantului. Întrebarea către părți a fost presupunerea de nevinovăție, garantată de art. 6 § 2 din Convenție, respectată în acest caz? În special, declarațiile prezentate în hotărârea din 13 iulie 2018 și eliberarea de presă a Curții mixte de Justiție în ceea ce privește presupusele acte și intenții ale reclamantului au depășit o stabilire a faptelor necesare pentru evaluarea vinovăției unei terțe persoane (a se vedea Karaman c. Germania , nr. 17103/10, §§ 63-64, 27 februarie 2014, Bauras c. Lituania , nr. 56795/13, §§ 52-55, 31 octombrie 2017, Mucha c. Slovacia , nr. 63703/19, §§ 57-62, 25 noiembrie 2021)?

Published on 30 September 2024

THIRD SECTION

Application no. 41708/22 George Ranjit Mohamed JAMALOODIN against the Netherlands lodged on 19 August 2022 communicated on 12 September 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns allegedly incriminating statements made about the applicant in criminal proceedings conducted against a third party. On 5 May 2013 H.M. Wiels, a politician on the island of Curaçao, was shot and killed. The applicant was prosecuted and convicted of solicitation of ( uitlokking van ) murder of Mr Wiels and sentenced to thirty years’ imprisonment by judgment on appeal of the Joint Court of Justice of Aruba, Curaçao, Sint Maarten and Bonaire, Saint Eustatius and Saba (“the Joint Court of Justice”). His appeal on points of law was dismissed by the Supreme Court on 7 June 2022. Prior to the applicant’s trial, F. had been convicted of complicity ( medeplegen ) of murder of Mr Wiels by judgment of 13 July 2018 of (another three-member bench of) the Joint Court of Justice.

In that judgment, the court, in assessing the evidence against F., considered, inter alia , that: “ [..] The items of evidence used by the court demonstrate that the defendant [F.] accepted the order for Wiels’ murder from Jamaloodin, that he then negotiated with Jamaloodin and P. about the further execution of the murder and the amount to be paid for it, that he then sought a gunman and a driver through P., and that he passed on the money intended for them through P [..].”.

The press-release issued by the court the same day as the judgment, contained the following statement : “ [..] The court concludes that the defendant [F.] accepted the murder order from Jamaloodin, that he went to negotiate the amount to be paid for it with Jamaloodin, that he hired a gunman and driver through P., and that he passed on the money intended for them through P. [..]” Relying on Article 6 § 2 of the Convention, the applicant complains that these statements, in both the judgment and the press release, with respect to his alleged involvement in the murder of Mr Wiels disregarded the principle of the presumption of innocence and that insufficient safeguards were in place ensuring that procedural steps taken in the proceedings against F. would not undermine the fairness of the hearing in the subsequent proceedings against the applicant.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Was the presumption of innocence, guaranteed by Article 6 § 2 of the Convention, respected in the present case? In particular, did the statements contained in the judgment of 13 July 2018 and the press-release of the Joint Court of Justice as regards the applicant’s alleged acts and intention go beyond an establishment of the facts of the case necessary for the assessment of the guilt of a third person (see Karaman v. Germany , no. 17103/10, §§ 63-64, 27 February 2014, Bauras v. Lithuania , no. 56795/13, §§ 52-55, 31 October 2017, Mucha v. Slovakia , no. 63703/19, §§ 57-62, 25 November 2021)?