CtEDO 15.11.2022 Auto

LAKE v. THE NETHERLANDS

RESPONDENT
NLD
HOTĂRÂRE
15.11.2022
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LAKE v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2022)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 2445/17 Ashton Henry LAKE împotriva Țărilor de Joston Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 15 noiembrie 2022 în calitate de comitet compus din: Peeter Roosma , Președintele Jolien Schukking , Andreas Zünd , judecători și Olga Chernishova, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 3 ianuarie 2017, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 26 aprilie 2022, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Ashton Henry Lake, este un național britanic, care s-a născut în 1963 și, la momentul depunerii cererii, a fost reținut în Sint Maarten. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Reijntjes Wendenburg, un avocat care practică în Valkenswaard. Guvernul Regatului Țărilor de Jos („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna B. Koopman, și de agentul adjunct, dna K. Adhin, ambele ale Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul a fost condamnat pentru restricție ilegală (wederrechtelijke vrijheidsberoving ), violul și crima și condamnarea la închisoarea pe viață în 1984. plângerea sa în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la presupusa irductibilitate a condamnării pe viață, deoarece el nu a fost autorizat să facă progrese în direcția redresării și nu a avut nici o perspectiva de eliberare a fost comunicată guvernului în 2017. Revizuirea condamnării la viață a reclamantului – care ar fi trebuit să fie începută la intrarea în vigoare a dispozițiilor relevante ale dreptului național în 2015 – a fost inițiată în 2018. Experții de comportament, serviciile de probă și închisoarea în care reclamantul a fost reținut a elaborat rapoarte și a fost înființat un program de resociere. În decizia sa din 6 aprilie 2022 privind revizuirea, Curtea Mixtă de Justiție ( Gemeenschappelijk Hof van Justitie ) din Aruba, Curaçao și Sint Maarten și din Bonaire, Sint Eustatius și Saba au constatat, printre altele , pe baza rapoartelor menționate mai sus, că riscul recidivei reclamantului după eliberarea a fost atât de scăzut încât protecția societății împotriva acestui risc nu ar trebui să mai prevaleze. Acesta a concluzionat că executarea în continuare necondiționată a condamnării la viață a reclamantului nu mai are un scop rezonabil și a ordonat eliberarea sa – cu condiția de viață de a nu comite o infracțiune – începând cu 1 iulie 2022. HOTĂRÂREA Reclamantul se plânge în legătură cu presupusa irreductibilitate a condamnării la viață. El se bazează pe art. 3 din convenție. După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 26 aprilie 2022, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul recunoaște că prin revizuirea condamnării vieții sale care nu au fost inițiate în 2015 și că nu a fost furnizată de la început cu orientări clare cu privire la ceea ce ar trebui să facă pentru a fi eliberat și la modul în care va fi efectuată reexaminarea, reclamantul s-a constatat, la momentul în care a depus cererea la Curte, într-o situație care nu respectă cerințele articolului 3 din Convenție. Guvernul regretă sincer acest lucru și este pregătit să ramburseze costurile și cheltuielile suportate de reclamant la suma de 5.500 euro (EUR)”. Guvernul a informat deja Curtea în 2019 că, deși o revizuire periodică a condamnărilor pe viață în Sint Maarten a fost prevăzută de lege din 2015, dispozițiile juridice în cauză nu au fost însoțite de orientări concrete pentru procesul care a condus la revizuire. Autoritățile Sint Maarten lucrează acum la un cadru de politică orientator pentru revizuirea condamnărilor pe viață, permițând unui prizonier de viață să se rehabilitate în mod de a deveni eligibil pentru eliberare. 10. Prin scrisoarea din 24 iunie 2022, reclamantul a indicat că nu este satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. În primul rând, el a susținut că cazul său nu stă singură și că situația de care s-a plâns este de natură structurală. În al doilea rând, el a susținut că ar fi fost rezonabil să-i acorde o anumită cantitate de prejudiciu moral pentru tratamentul în încălcarea articolului 3 din Convenție pe care l-a suferit. În sfârșit, el a suportat o sumă mai mare de costuri decât guvernul este pregătit să ramburseze, deoarece el a trebuit să plătească pentru serviciile avocatului său în cadrul procedurii de reexaminare (a se vedea punctul 4 de mai sus), care a durat mult timp din cauza faptului că rapoartele psihice și psihologice au trebuit elaborate pentru a obține informații care ar fi trebuit să fie reunite deja în cursul detenției sale. 11. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile prevăzute în alin. (1) lit. (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” 12. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 13. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 14. Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la denumirile de viață fără perspective de eliberare (a se vedea, de exemplu, Vinter și alții c. Regatul Unit [GC], nos. 66069/09 și altele 2, ECHR 2013 (extracte); Murray c. Țările de Jos [GC], nr. 10511/10, 26 aprilie 2016; și Hutchinson c. Regatul Unit [GC], nr. 57592/08, 17 ianuarie 2017). 15. Curtea remarcă natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și celelalte informații furnizate de acestea (a se vedea punctul 9 de mai sus) și evoluțiile care au avut loc (a se vedea punctul 5 de mai sus). (citată mai sus), care se referă la chestiuni similare, este în prezent sub supravegherea Comitetului de Miniștri și că sunt luate măsurile generale necesare în acest context. Curtea consideră că Comitetul de Miniștri este mai bine plasat și echipat decât Curtea pentru monitorizarea măsurilor care trebuie adoptate de Statul pârât (a se vedea mutatis mutandis) Rutkowski și alții c. Polonia , nr. 72287/10 și altele 2, § 207, 7 iulie 2015, cu alte referințe). 16. Lipsa de la declarația unilaterală a acordului de compensare pentru prejudiciu moral nu face, în opinia Curții, inacceptabilă declarația (a se vedea Friðjón Björgvin Gunnarsson c. Islanda (dec.), nr. 48281/18, 10 mai 2022). Curtea a refuzat în mod constant o atribuire în cadrul acestei rubrici în cazurile cu privire la aceeași chestiune (a se vedea, de exemplu, Vinter și alții , citate mai sus § 136; Murray , citate mai sus § 131; Matiošaitis c. Lituania , nos 22662/13 și 7 altele , § 199, 23 mai 2017; și Bancsók și László Magyar (no. 2) v. Ungaria , nr. 52374/15 și 53364/15, § 52, 28 octombrie 2021). 17. În ceea ce privește afirmația reclamantului că a suportat mai multe costuri și cheltuieli decât guvernul, Curtea constată că această afirmație nu a fost justificată cu facturi sau facturi. În plus, costurile și cheltuielile menționate de reclamant au fost suportate în procedura de reexaminare care a început atunci când cererea era deja în suspensie în fața Curții (a se vedea punctul 4 de mai sus). Prin urmare, nu se poate spune că au fost încheiate în cadrul procedurii dinainte de Curte sau în cadrul procedurii care vizează să încerce să împiedice presupusa încălcare sau să înceapă obținerea unei soluții în acest sens. Prin urmare, acestea nu ar fi eligibile pentru o atribuire a compensației de către Curte în temeiul articolului 41 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Van Geyseghem c. Belgia [GC], nr. 26103/95, § 45, CEDO 1999 I, și Al Husin c. Bosnia și Herțegovina , nr. 3727/08, § 90, 7 februarie 2012), și Curtea constată că guvernul nu poate fi obligat să ofere o astfel de compensație în declarația lor unilaterală. 18. Având în vedere considerentele de mai sus, în special în contextul evoluțiilor relevante (punctele 5 și 9 de mai sus) și având în vedere jurisprudența clară și extinsă cu privire la acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 19. Curtea consideră că suma pentru costuri și cheltuieli ar trebui plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc cu valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 20. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 21. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție; hotărăște să elimine cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 8 decembrie 2022. Președintele adjunct al grefierului Olga Chernishova Peeter Roosma

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă