L.C. împotriva Țărilor de Jos

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 56450/19 L.C. împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 9 septembrie 2021 în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan, președinte, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 22 octombrie 2019, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS și procedură Dl L.C., solicitant, s-a născut în 1958. Reclamantul a fost reprezentat de Dl H. Eckert, avocat practicant în Groningen. Cererea se referă la presupusa lipsa unei perspective reale de eliberare a reclamantului din condamnarea sa vieții-încarcerare.

Pedeapsa respectivă a fost impusă atunci când a fost condamnat de Curtea de Apel a Haga în ianuarie 1989 de a fi co-perpetator al hotărârii și a unei triple crime. Acesta a devenit final prin hotărâre a Curții Supreme din 5 Decembrie 1989. Reclamantul a fost reținut în legătură cu infracțiunile din care a fost condamnat începând cu 9 octombrie 1987. Între 1996 și 2015 a depus șase cereri de iertare, care au fost toate respinse. Reclamantul provine din Hong Kong și are statutul de național britanic (Overseas).

Autoritățile olandeze i-au impus un ordin de excludere în 1991. Reclamantul a afirmat, în esență, că condamnarea la viață pe care i-a fost impusă în ianuarie 1989 a fost de jure și de facto irreductibilă, în contravenție cu art. 3 din Convenție, atât luată singur și coroborate cu art. 13. La 28 mai 2021, Registrul a trimis o scrisoare reprezentantului reclamantului informând-l că, din informațiile disponibile din surse publice, a fost acordată permisiunea reclamantului. Având în vedere această dezvoltare, reprezentantul a fost solicitat să informeze Curtea dacă reclamantul a dorit să mențină cererea. La 11 iunie 2021, reprezentantul a răspuns că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea.

DREPTUL Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să urmărească cererea (articolul (a) din Convenție). În plus, în conformitate cu articolul în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cererii. În consecință, cazul ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să scoată aplicarea din lista cazurilor sale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 30 septembrie 2021. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Armen Harutyunyan Președintele adjunct al grefierului interimar

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 56450/19 L.C. against the Netherlands The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 9 September 2021 as a Committee composed of: Armen Harutyunyan, President, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 22 October 2019, Having deliberated, decides as follows: FACTS and procedure The applicant, Mr L.C., was born in 1958. The applicant was represented by Mr H. Eckert, a lawyer practising in Groningen. The application concerns the alleged lack of any genuine prospect of the applicant’s release from his life-imprisonment sentence. That sentence was imposed on him when he was convicted by the Court of Appeal of The Hague in January 1989 of being the co-perpetrator of manslaughter and of a triple murder.

It became final by judgment of the Supreme Court of 5 December 1989. The applicant has been detained in relation to the offences of which he was convicted since 9 October 1987. Between 1996 and 2015 he lodged six requests for a pardon, which were all rejected. The applicant originates from Hong Kong and has British National (Overseas) status. The Dutch authorities imposed an exclusion order on him in 1991. The applicant alleged, in essence, that the life sentence which had been imposed on him in January 1989 was de jure and de facto irreducible, contrary to Article 3 of the Convention, both taken alone and in conjunction with Article 13. On 28 May 2021 the Registry sent a letter to the applicant’s representative informing him that it had appeared from information available to it from public sources that the applicant had been granted a pardon.

In view of that development, the representative was requested to inform the Court whether the applicant wished to maintain his application. On 11 June 2021 the representative replied that the applicant no longer wished to maintain his application. THE LAW In the light of the foregoing, the Court concludes that the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue the application (Article 37 § 1 (a) of the Convention). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto which require the continued examination of the application. Accordingly, the case should be struck out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 30 September 2021. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Armen Harutyunyan Acting Deputy Registrar President