Decizia nr. 26662/05 Erdal KILIÇÖZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 15 aprilie 2014 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Paul Lemmens, Robert Spano, judecători și Abel Campos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 12 iulie 2005, având în vedere deliberarea, hotărând după cum urmează: Faptele Reclamantul, dl Erdal Kılıçöz, este un cetățen turc, care s-a născut în 1968 și trăiește în Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Kömürcü, un avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Situațiile cauzei Pot fi rezumate ca urmare. La 19 iunie 2003, reclamantul a fost condus în custodie de poliție pe suspiciune de tentativă de crimă. În aceeași zi judecătorul de la Curtea de Magistraturi Bakırköy a ordonat detenția anterioară. La 16 iulie 2003, Procurorul public Bakırköy a depus o declarație de acuzație împotriva reclamantului și a altor patru persoane, acuzându-le de tentativă de crimă, formând o organizație cu intenție de a comite o infracțiune, fraudă și falsificare. La 8 martie 2005, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. La 26 decembrie 2007, instanța a condamnat reclamantul la trei luni și trei zile de închisoare pentru tentativă de atac. La 7 martie 2008, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii din 26 decembrie 2007. Potrivit informațiilor din dosar, procedura este încă în așteptare. Legea internă relevantă O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în Müdür Turgut și alții v. Turcia (dec), nr. 4860/09, §§ 19-26, 26 martie 2013) COMPLAINT 10. Reclamantul a menținut, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că nu a fost judecat într-un timp rezonabil. 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea ... a oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de către un ... tribunal ...” 12. Curtea observă că un nou remediu intern a fost înființat în Turcia după aplicarea procedurii de judecată pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia Curtea reamintește că, în decizia sa în cazul lui Müdür Turgut și alții c. Turcia (n. 4860/09, 26 martie 2013), acesta a declarat o nouă cerere inadmisibilă din cauza faptului că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne ca noul remediu intern au fost preconizate. În acest sens, Curtea a considerat în special că acest nou remediu este, a priori În plus, Curtea reamintește că, în hotărârea sa, în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (citată mai sus, § 77) ar putea continua examinarea cererilor de acest tip care au fost deja comunicate guvernului. 14. Guvernul a solicitat Curții să declare această cerere inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne, referindu-se la Legea nr. 6384, care prevede o soluție capabilă de a remedia plângerile Convenției ale persoanelor care se plâng în legătură cu durata procedurii. Reclamantul a contestat argumentul Guvernului. 15. n în lumina cazului Müdür Turgut și alții, citat mai sus, nu există circumstanțe excepționale capabile să scutească actualul reclamant de obligația de a evacua căile de recurs interne. În consecință, reclamantul ar trebui să se aplice de noul remediu oferit de Legea nr. 6384. 16. Rezultă că această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neepuizare a căilor de recurs interne. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Abel Campos Nebojša Vučinić Președintele adjunct al grefierului
Application no. 26662/05
Erdal KILIÇÖZ
against Turkey
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 15
April 2014 as a Committee composed of:
Nebojša Vučinić,
President,
Paul Lemmens,
Robert Spano,
judges,
and Abel Campos,
Deputy Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 12 July 2005,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr Erdal Kılıçöz, is a Turkish national, who was born in 1968 and lives in Istanbul. He was represented before the Court by Mr
Y.
Kömürcü, a lawyer practising in Istanbul.
The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.
A.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
3.
On 19 June 2003 the applicant was taken into police custody on suspicion of attempted murder.
4.
On the same day the judge at the Bakırköy Magistrates Court ordered his pre-trial detention. On 16 July 2003 the Bakırköy Public Prosecutor filed a bill of indictment against the applicant and four other persons, charging them with attempted murder, forming an organisation with intention to commit a crime, fraud and forgery.
5.
On 8 March 2005 the applicant was released pending trial.
6.
On 26 December 2007 the court sentenced the applicant to three months and three days’ imprisonment for attempted assault.
7.
On 7 March 2008 the applicant lodged an appeal against the judgment of 26 December 2007.
8.
According to the information in the case file, the proceedings are still pending.
B.
Relevant domestic law
9.
A description of the relevant domestic law may be found in
Müdür
Turgut and Others v.
Turkey
((dec), no.
4860/09, §§
19-26, 26
March 2013)
.
10.
The applicant maintained under Article 6 § 1 of the Convention that he has not been tried within a reasonable time.
11.
The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the principle of the “reasonable time” requirement, laid down in Article
6 §
1 of the Convention, which reads as follows:
“In the determination ... of any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by a ... tribunal ...”
12.
The Court observes that a new domestic remedy has been established in Turkey after the application of the pilot judgment procedure in the case of
Ümmühan Kaplan v. Turkey
(no. 24240/07, 20 March 2012). The Court recalls that in its decision in the case of
Müdür
Turgut and others v. Turkey
(no.
4860/09, 26 March 2013), it declared a new application inadmissible on the ground that the applicants had failed to exhaust the domestic remedies as a new domestic remedy had been envisaged. In so doing, the Court in particular considered that this new remedy was,
a priori
, accessible and capable of offering a reasonable prospect of redress for complaints concerning the length of proceedings.
13.
The Court further recalls that in its judgment in the case of
Ümmühan Kaplan
v. Turkey
(cited above, § 77) it stressed that it could pursue the examination of applications of this type which were already communicated to the Government.
14.
The Government requested the Court to declare this application inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies, referring to Law
no.
6384 which provides for a remedy capable of redressing the Convention grievances of persons who complain about the length of proceedings. The applicant contested the Government’s argument.
15.
n the light of the case of
Müdür Turgut and Others,
cited above, there are no exceptional circumstances capable of exempting the present applicant from the obligation to exhaust domestic remedies. Accordingly, the applicant should avail himself of the new remedy offered by Law
no.
6384.
16.
It follows that this complaint must be rejected under Article
35 §§
1 and
4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies.
For these reasons, the Court unanimously
Declares
the application inadmissible.
Abel Campos
Nebojša Vučinić
Deputy Registrar
President