CtEDO 05.09.2017 Auto

KILIÇ v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.09.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KILIÇ v. TURKEY (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 8388/09 Kemal KILIÇ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 5 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 5 februarie 2009, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Kemal Kılıç, este un național turc, născut în 1954 și trăiește în Izmir. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Eldem, un avocat practicant în Ankara. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul evenimentelor, reclamantul a fost profesor și un principiu vicios la liceu. La diferite date au fost impuse mai multe sancțiuni disciplinare reclamantul pentru abuz de funcție. Reclamantul a depus acțiuni separate, solicitând anularea sancțiunilor disciplinare respective impuse acestuia. Ambele cazuri depuse de reclamant au fost respinse de Curtea Administrativă Izmir la 28 decembrie 2005 și, respectiv, 12 mai 2005. Reclamantul nu a depus apel împotriva hotărârii din 28 decembrie 2005. În cadrul procedurii de recurs, procurorul public șef de la Curtea Supremă de Administrație și-a emis avizul scris cu privire la acest caz și fără a ridica probleme noi; el a invitat instanța să susțină hotărârea din 12 mai 2005. Acest aviz nu a fost notificat reclamantului. La 20 iunie 2008, cererea de rectificare a reclamantului a fost respinsă.Decizia finală a fost transmisă reclamantului la 6 august 2008. Legea internă relevantă 11. Descrierea dreptului intern relevant poate fi găsită în Kılıç și alții c. Turcia ((dec.), nr. 33162/10, §§ 10-13, 3 decembrie 2013). COMPLAINTE 12. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că necomunicarea avizului scris al Procurorului public șef în cadrul procedurii de recurs în fața Curții Supreme de Administrație și-a încălcat dreptul la o ședință adversară și echitabilă. 13. Referindu-se la ambele seturi de proceduri administrative, reclamantul se plâng în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că instanța internă nu și-a examinat în mod corespunzător cererile și le-a respins fără motive suficiente. 14. Invocând art. 6 § 2 din Convenție, reclamantul a afirmat că sancțiunile disciplinare care i-au fost impuse erau nedreptate și nu avea nicio bază. 15. În baza articolului 13 din Convenție, reclamantul a susținut că nu există un remediu intern eficace prin care să poată contesta măsurile disciplinare impuse în mod incorect împotriva acestuia. HOTĂRÂREA Necomunicare a avizului scris al procurorului public șef 16. Reclamantul s-a plâns că necomunicarea avizului scris al Procurorului Principal în cadrul procedurii de recurs în fața Curții Supreme de Administrație și-a încălcat dreptul la o audiere adversară și echitabilă. În acest sens, el s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. 17. Curtea constată că a examinat deja aceeași chestiune în cazul Kılıç și alții c. Turcia. (dec.), nr. 33162/10, §§ 23, 3 decembrie 2013) și a considerat că reclamanții nu au suferit un dezavantaj semnificativ. În consecință, aceasta a declarat această plângere inadmisibilă în conformitate cu art. 35 § 3 litera (b) din Convenție. 18. Având în vedere în special conținutul avizului scris respectiv depus de procurorul public șef în cadrul procedurii dinainte de Curtea Supremă Administrativă (a se vedea punctul 10 de mai sus), Curtea nu constată motive speciale în prezenta cerere, ceea ce ar solicita să se îndepărteze de concluziile sale în cazul menționat anterior. 19. Având în vedere cele de mai sus, această plângere este inadmisibilă și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 3 litera (b) și al articolului 4 din Convenție. Alte plângeri 20. Reclamantul a formulat plângeri suplimentare în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție. 21. Având în vedere materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 22. În consecință, această parte a cererii trebuie declarată inadmisibilă, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 litera (a) și cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă