Belikov împotriva Rusiei

Primă secțiune decizia nr. 26433/06 Andrey Petrovich BELIKOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 15 aprilie 2014 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 2 iunie 2006, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată-pilot luată în cazul Burdov c. Rusia nr. ) (nr. 33509/04, ECHR 2009), având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 15 ianuarie 2014 cere Curtea să excludă cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Andrey Petrovich Belikov este un național rus, născut în 1959 și locuiește în Novocherkassk, regiunea Rostov.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl P.V. Sedlyar, avocat practicant la Novocherkassk. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matuyshkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 august 2004, Justiția Pacei a 6-a Curtea Circuit de Novocherkassk din regiunea Rostov a acordat reclamantului, un serviciu militar pensionat, 42.880.69 Ruble ruse în arride de pensii, care va fi plătit de comisariatul militar din regiunea Rostov. Hotărârea a intrat în vigoare zece zile mai târziu, dar nu a fost executată. La 28 august 2006, judecata a fost plătită în totalitate reclamantului.

HOTĂRÂREA Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârii din 30 august 2004. Aceste articole, în măsura în care este relevant, se citesc după cum urmează: Articolul “În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.” Ianuarie 2014 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere.

Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Eu, Georgy Matyushkin, Reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declară prin prezenta că autoritățile ruse recunosc aplicarea lungă a hotărârii Justiției Pacei Circuitului nr. 6 din regiunea Rostov din 30 august 2004. Hotărârea a devenit finală la 10 septembrie 2004 și a fost aplicată pe deplin la 28 August 2006. Întârzierea în executarea a constituit 1 an 11 luni și 18 zile. Autoritățile sunt gata să plătească reclamantului o sumă de 1.239 euro ca satisfacție echitabilă. Prin urmare, autoritățile invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor și sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică apariția cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. (c) din Convenție.

Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 14 februarie 2014, reclamantul a informat Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernamentale.

Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o aplicare din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și protocoalele sale, este necesar.” Având în vedere acordul reclamantului cu termenii declarației guvernamentale, Curtea consideră că articolul (b) este aplicabil în cazul în cauză. În plus, termenii declarației sunt în conformitate cu Burdov (nu. Hotărârea pilotă menționată mai sus (§ 127 și 145 și punctul 7 din partea operativă).

În acest sens, trebuie reamintit că Comitetul de miniștri rămâne competent pentru a supraveghea problema punerii în aplicare a întreprinderilor guvernamentale în această chestiune, în conformitate cu art. 46 din Convenție (a se vedea deciziile Comitetului din 14-15) Septembrie 2009 (CM/Del/Dec(2009)1065) și Rezoluția provizorie CM/ResDH(2009)1 58 privind punerea în aplicare a Burdovului (nu. hotărâre). În sfârșit, Curtea consideră că examinarea suplimentară a cererii nu este necesară prin respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale (articolul în amendă) Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție.

André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 26433/06 Andrey Petrovich BELIKOV against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 15 April 2014 as a Committee composed of: Khanlar Hajiyev, President, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 2 June 2006, Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure taken in the case of Burdov v. Russia ( no. 2 ) (no. 33509/04, ECHR 2009), Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 15 January 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Andrey Petrovich Belikov, is a Russian national, who was born in 1959 and lives in Novocherkassk, the Rostov Region. He was represented before the Court by Mr P.V. Sedlyar, a lawyer practising in Novocherkassk. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matuyshkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 30 August 2004 the Justice of the Peace of the 6 th Court Circuit of Novocherkassk of the Rostov Region awarded the applicant, a retired military serviceman, 42,880.69 Russian roubles in pension arrears, to be paid by the military commissariat of the Rostov Region.

The judgment entered into force ten days later but was not executed. On 28 August 2006 the judgment debt was paid to the applicant in full. THE LAW The applicant complained under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 about non-enforcement of the judgment of 30 August 2004. These Articles, in so far as relevant, read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.” By letter dated 15 January 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “I, Georgy Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights, hereby declare that the Russian authorities acknowledge the lengthy enforcement of the judgment of the Justice of the Peace of the Court Circuit no. 6 of the Rostov Region of 30 August 2004. The judgment became final on 10 September 2004 and was fully enforced on 28 August 2006. The delay in enforcement constituted 1 year 11 months and 18 days. The authorities are ready to pay the applicant a sum of 1,239 euros as just satisfaction. The authorities therefore invite the Court to strike the present case out of the list of cases.

They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.” By letter of 14 February 2014 the applicant informed the Court that he agreed to the terms of the Government’s declaration. The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified in paragraph 1 (a), (b) or (c) of that Article. Article 37 § 1 in fine states: “However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires.” In the light of the applicant’s agreement with the terms of the Government’s declaration, the Court considers that Article 37 § 1 (b) is applicable in the present case.

Further, the terms of the declaration are in line with the Burdov (no. 2) pilot judgment , cited above (§§ 127 and 145 and point 7 of the operative part). In this connection, it is to be recalled that the Committee of Ministers remains competent to supervise the question of implementation of the Government’s undertakings in this matter in accordance with Article 46 of the Convention (see the Committee’s decisions of 14-15 September 2009 (CM/Del/Dec(2009)1065) and Interim Resolution CM/ResDH(2009)1 58 concerning the implementation of the Burdov (no. 2) judgment). Finally, the Court considers that further examination of the application is not required by respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto (Article 37 § 1 in fine ). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention. André Wampach Khanlar Hajiyev Deputy Registrar President