CtEDO 15.04.2014 AI

BANGURA c. BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
15.04.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BANGURA c. BELGIQUE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicată la 15 aprilie 2014

Cererea nr. 52872/10

Wulamatu BANGURA

împotriva Belgiei

introdusă la 15 septembrie 2010

Reclamanta, care susține că se numește Wulamatu Bangura, este o cetățeană sierra-leoneză născută în 1992 și care locuiește la Bruxelles. Aceasta a fost reprezentată în fața Curții de avocatul B. de Schutter, avocat în Bruxelles.

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamanta explică că este originară din satul Magburaka și că este musulmană. În partea „expunerea faptelor" din formularul cererii, reclamanta spune că aparține etniei temne. În partea „expunerea încălcărilor pretinse" din formular, reclamanta spune că aparține etniei creole (sau krio).

Părinții săi ar fi decedat în timpul războiului civil când era încă tânără, iar apoi ar fi fost crescută de sora sa mai mare A.

Când reclamanta a împlinit cincisprezece ani, aceasta relatează că sowei's, adică femeile în vârstă din sat care se ocupă să excizeze tinerele fete, au întreprins mai multe tentative de excizie asupra reclamantei și a celor patru surori ale sale. Acestea au reușit de fiecare dată să le evite.

În cursul lunii februarie 2010, reclamanta susține că, întorcându-se acasă, sora sa mai mare A. dispăruse. Vecina a informat-o că sowei's o duseseră pe A. pentru inițierea rituală, adică excizia.

A doua zi, cinci sowei's au revenit pentru a o căuta pe reclamantă și pe celelalte trei surori ale sale. Reclamanta a reușit să fugă și nu a mai avut vești de la surorile sale de atunci.

Reclamanta relatează că a reușit să ia legătura cu F.K., o veche prietenă care locuia la Freetown, care a ajutat-o să ajungă în capitală și care a găzduit-o până în luna mai 2010. În acest timp, F.K. a prezentat-o pe reclamantă lui M.S., membru al asociației Young leaders of Sierra Leone.

M.S. a procurat un pașaport fals cu viză suedeză pentru reclamantă, pentru ca aceasta să participe la o conferință intitulată Fifth Global YES Summit în Suedia. Conferința s-a desfășurat între 2 și 5 iunie 2010.

La 1 iunie 2010, în timpul zborului spre Suedia, reclamanta a făcut escală la Bruxelles, unde a fost controlată de autoritățile de frontieră belgiene. Aceasta a explicat autorităților că călătorea cu un pașaport fals. Pașaportul era întocmit pe numele de Elizabeth Thomas, născută la Freetown la 24 ianuarie 1992.

De la bun început, ea a făcut obiectul unei decizii de refuz de intrare cu returnare, în aplicarea articolului 52/3 § 2 din legea din 15 decembrie 1980 privind accesul pe teritoriu, șederea, stabilirea și îndepărtarea străinilor („legea privind străinii"). De asemenea, i-a fost notificată o decizie de menținere într-un loc determinat situat la frontieră, pe baza articolului 74/5 § 1, 2° din legea privind străinii.

a) Prima cerere de azil

La 2 iunie 2010, reclamanta a introdus o cerere de azil. Aceasta a declarat că se numește Wulamatu Bangura și că este născută la Magburaka la 1 decembrie 1992.

Având îndoieli cu privire la vârsta reclamantei, care pretindea că era minoră la sosirea sa, Oficiul Străinilor („OE") a dispus serviciului de tutele să efectueze un test medical pentru a determina vârsta reclamantei. Serviciul de tutele a concluzionat, după examinarea reclamantei, că aceasta era majoră și avea cel puțin 20,8 ani. Reclamanta nu a contestat această decizie.

La 30 iunie 2010, Comisarul general pentru refugiați și apatrizi („CGRA") a respins cererea de azil a reclamantei. Acesta a concluzionat că reclamanta nu reușise să stabilească în mod convingător riscul său de persecuție sau riscul de a suferi un prejudiciu grav. CGRA a pus la îndoială veridicitatea și seriozitatea declarațiilor reclamantei. Pe de o parte, identitatea și originea acesteia erau puse sub semnul întrebării. Reclamanta vorbise despre Magburaka ca despre un sat, în timp ce era vorba de capitala și cel mai mare oraș al regiunii Tonkolili. Aceasta nu cunoștea nici numele primarului orașului, nici numele echipei de fotbal locale, nici numele mai multor personalități cunoscute la nivel național. În plus, reclamanta nu prezentase niciun document care să poată atesta identitatea sa. Singurul document aflat în posesia sa - pașaportul cu care călătorise - se dovedea, de fapt, a fi un document autentic. Conform acestui pașaport, reclamanta se numea Elizabeth Thomas și era născută la Freetown la 24 ianuarie 1992. Pașaportul menționa că reclamanta era „studentă", în timp ce ea declarase că nu urmase decât șase ani de școală primară în Sierra Leone și că apoi vânduse săpun pe stradă cu sora sa mai mare. CGRA a constatat, de asemenea, că reclamanta făcuse declarații vagi și incoerente privind teama sa de a fi excizată de sowei's. Într-adevăr, aceasta avea foarte puține cunoștințe despre practica exciziei și motivele acesteia. Conform informațiilor de care dispunea CGRA, mai multe inițiative în cooperare cu sowei's fuseseră întreprinse la Magburaka și în alte provincii pentru a interzice mutilările genitale feminine, iar acestea fuseseră încununate de succes. De altfel, influența sowei's era limitată la Freetown din cauza caracterului urban al orașului. CGRA nu era prin urmare convins că reclamanta ar fi urmărită de Bundu society la Freetown sau că Bundu society ar avea suficientă influență și putere la Freetown pentru a o exciza pe reclamantă împotriva voinței sale. CGRA a concluzionat că:

[traducere]

„Din toate cele de mai sus reiese că profilul pe care îl zugrăviți despre dumneavoastră - o fată tânără minoră originară dintr-un sat și cu puțină educație, care a trăit aproape toată viața sa la Magburaka - nu se potrivește cu mai multe alte informații din dosarul dumneavoastră. Există indicații puternice de a crede că sunteți majoră, că erați studentă la momentul la care v-a fost eliberat pașaportul și că sunteți originară din Freetown. Acest lucru nu este neglijabil, având în vedere că, în calitate de majoră și calificată, sunteți mai bine în măsură să vă apărați în societate decât o minoră foarte puțin calificată, și pentru că reiese din informațiile de care dispune [CGRA] că mutilările genitale feminine nu au loc decât într-o măsură limitată la Freetown din cauza caracterului cosmopolit al orașului.

În plus, se poate remarca faptul că pașaportul pe care l-ați prezentat a fost eliberat în noiembrie 2009 la Freetown. În consecință, se pot pune întrebări cu privire la veridicitatea faptelor de persecuție pe care le invocați, care s-ar fi desfășurat în februarie 2010 și care - conform declarațiilor dumneavoastră - se află direct la baza cererii de pașaport introduse de [M.S.] în numele dumneavoastră."

Reclamanta a introdus un recurs împotriva acestei decizii. Aceasta a susținut că risca în mod real să sufere o mutilare genitală feminină („MGF") în cazul returnării în Sierra Leone, și s-a plâns de întrebările nepertinente puse de CGRA pentru a determina originea sa.

La 10 august 2010, Consiliul Contenciosului în Materie de Străini („CCE") a respins recursul. CCE a constatat că:

[traducere]

„Reclamanta a călătorit cu un pașaport sierra-leonez autentic pe numele de Thomas Elizabeth născută în Sierra Leone la 24 ianuarie 1992. Reclamanta susține că este minoră, că numele său este Wulamatu Bangura și că este născută la Magburaka la 1 decembrie 1992, dar că nu poate dovedi acest lucru deoarece nu a avut niciodată documente [de identitate]. [...] Reclamanta ar fi supraviețuit împreună cu sora sa datorită vânzării de săpun. Documentele autentice ale reclamantei nu sunt compatibile cu declarațiile sale. Reclamanta nu poate explica de ce un pașaport cu un nume fals ar fi trebuit să fie făcut. [...] Reclamanta nu avea probleme cu autoritățile oficiale sau cu grupuri organizate puternice și deci nu avea interes să aibă o identitate falsă. Reclamanta a mers la școala primară, deci ar fi putut cel puțin să își dovedească identitatea pe această cale. Nu există așadar motive să se creadă că reclamanta nu ar fi aceeași persoană cu cea menționată pe pașaportul original și autentic."

CCE a constatat, de altfel, că, având în vedere vârsta reclamantei, faptul că ar fi lucrat pe stradă, că și-ar fi petrecut toată viața la Magburaka și că liderii tradiționali sunt sărbătoriți public în Sierra Leone, s-ar fi putut aștepta în mod rezonabil de la ea să cunoască șeful districtului Tonkolili și, de asemenea, să cunoască anumite sate din împrejurimi. Lipsa sa de cunoaștere a tradițiilor locale era, de asemenea, curioasă. De asemenea, CCE a constatat că reiese din examenul medical că reclamanta era majoră și nu fusese excizată. Susținerile reclamantei potrivit cărora ar fi reușit să scape de excizie ascunzându-se nu sunt credibile, având în vedere că reclamanta avea șaptesprezece ani la momentul plecării sale din Sierra Leone. Nu este așadar credibil că reclamanta și sora sa erau căutate în mod activ de sowei's, altfel ar fi fost ușor de găsit, având în vedere că lucrau pe stradă vânzând săpun. În plus, reclamanta nu mai avea - conform propriilor spuse - decât pe sora sa ca familie, iar aceasta era și ea împotriva exciziei. Nu ar exista așadar presiune din partea sistemului patriarhal, după cum susținea reclamanta. În sfârșit, aceasta nu explicase cum o tânără săracă și fără educație ar fi reușit să adune destui bani pentru a finanța o călătorie în Europa. De asemenea, nu explică de ce M.S. - despre care ea însăși spune că nu îl cunoaște - ar fi finanțat călătoria reclamantei în loc să găsească soluții gratuite la organizațiile non-guvernamentale din Freetown. Declarațiile reclamantei păreau așadar inventate.

b) A doua cerere de azil

La 20 august 2010, reclamanta a introdus o nouă cerere de azil. În susținere, aceasta a prezentat mai multe articole preluate de pe Internet privind situația generală a mutilărilor genitale feminine în Sierra Leone. În special, a furnizat un articol datat 12 august 2010 care menționa faptul că F.K. - prietena reclamantei - fusese bătută de sowei's în luna iunie 2010 pe motiv că o ajutase pe reclamantă să fugă din țară. Acest articol era preluat de pe site-ul Internet www.azibopress.org.

La 20 august 2010, reclamanta a făcut obiectul unei decizii de refuz de intrare cu returnare, în aplicarea articolului 52/3 § 2, precum și al unei decizii de menținere într-un loc determinat situat la frontieră, pe baza articolului 74/5 § 1, 2° din legea privind străinii.

În aceeași zi, OE a luat o decizie de refuz de luare în considerare a cererii de azil. OE a constatat că articolele preluate de pe Internet prezentate de reclamantă nu ridicau decât o situație generală; că cele mai multe dintre aceste articole datau dinainte de prima cerere de azil a reclamantei și că nu erau de natură să pună sub semnul întrebării decizia luată de CGRA. Nu exista, prin urmare, niciun element nou privind faptele sau situația reclamantei în sensul articolului 51/8 din legea privind străinii.

Reclamanta a introdus un recurs în suspendare de extremă urgență împotriva refuzului de luare în considerare a cererii de azil. Aceasta a susținut că, contrar a ceea ce concluzionase OE, ea furnizase elemente noi în susținerea celei de-a doua cereri de azil și că risca în mod real să sufere o mutilare genitală feminină în cazul returnării în țara sa de origine.

La 25 august 2010, OE a anunțat că repatrierea reclamantei era prevăzută pentru 17 septembrie 2010.

La 27 august 2010, CCE a respins recursul în suspendare de extremă urgență, considerând că nu era îndeplinită condiția prejudiciului grav greu reparabil. CCE a apreciat că reclamanta se baza pe susțineri generale, fără a aduce un început de dovadă că risca în mod real și individual în cazul întoarcerii în țara sa de origine. Aceasta nu furnizase elemente factuale precise și nu făcuse astfel credibil riscul invocat.

La 15 septembrie 2010, reclamanta a introdus un recurs în anulare în fața CCE. Prin hotărârea din 10 noiembrie 2010, CCE a declarat recursul inadmisibil pentru tardivitate.

La 20 septembrie 2010, reclamanta a fost pusă în libertate ca urmare a aplicării articolului 39 din regulamentul Curții (a se vedea paragraful 27 mai jos).

La 15 septembrie 2010, reclamanta a sesizat Curtea cu o cerere de măsuri provizorii în temeiul articolului 39 din regulamentul Curții, în scopul de a suspenda returnarea sa în Sierra Leone pe durata procedurii în fața Curții.

La 16 septembrie 2010, judecătorul care exercita funcția de Președinte al Camerei căreia i-a fost atribuită cauza a decis să aplice articolul 39 din regulament până la 18 octombrie 2010 și a invitat Statul belgian să nu expulzeze reclamanta înainte de această dată. Curtea a cerut avocatului reclamantei să îi transmită toate deciziile instanțelor de azil belgiene.

La 18 octombrie 2010, judecătorul care exercita funcția de Președinte al Camerei căreia i-a fost atribuită cauza a decis, având în vedere deciziile instanțelor de azil belgiene, să ridice măsura provizorie.

Procedura de azil și recursurile deschise solicitanților de azil împotriva deciziilor OE în materie de ședere și îndepărtare sunt descrise în hotărârea Singh și alții c. Belgiei (nr. 33210/11, §§ 21-41, 2 octombrie 2012).

Invocând articolul 3 din Convenție, reclamanta se teme să nu sufere o mutilare genitală feminină în cazul returnării în Sierra Leone. Făcând referire la diferite rapoarte privind situația generală din Sierra Leone, reclamanta reamintește că aproape 90% dintre femeile de acolo sunt excizate, că această practică nu este interzisă prin lege și că persoanele care refuză această mutilare fac obiectul amenințărilor și hărțuirii. Etnia creolilor musulmani din care face parte reclamanta ar practica pe scară largă excizia. De asemenea, instanțele de azil belgiene ar fi considerat în mod greșit că relatarea reclamantei nu era credibilă.

Având în vedere circumstanțele speței și practica mutilărilor genitale feminine în Sierra Leone, ar avea reclamanta un risc real și concret de a suferi o excizie dacă ar fi returnată în țara sa de origine?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă