CtEDO 16.01.2014 Auto

SAMIM c. BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
16.01.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SAMIM c. BELGIQUE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 16 ianuarie 2014 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 53775/11 Ahmad Murid SAMIM și Shabnam SAMIM împotriva Belgiei introduse la 9 august 2011 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, domnul Shabnam Samim și domnul Ahmad Murid Samim, sunt resortisanți afgani născuți în 1981 și, respectiv, 1980 și rezidenți în Rulers. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul P. J. Staelens, avocat în Bruges. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Despre faptele așa cum au avut loc în Afganistan Reclamanții sunt un cuplu căsătorit din districtul Nijrab, provincia Kapisa. Ei au trei copii. Potrivit acestora, sora primei recurente s-a logodit împotriva voinței sale cu un comandant taliban în 2000 și, după logodnă, a venit să locuiască cu reclamanții din Nijrab. În 2002, sora a fugit din sat și de atunci nu mai multe știri. Ei susțin că, în 2006, comandantul talibanilor a venit să-și ia logodnica de la solicitanți și că, atunci când a constatat că ea nu era acolo, i-a amenințat pe reclamanți. Prima reclamantă a primit o înjunghiere în burtă și a trebuit să fie operată și spitalizată timp de câteva săptămâni în Kabul. La trei săptămâni după ce s-a întors la Nijrab, comandantul i-a amenințat din nou pe reclamanți și al doilea reclamant a fost luat cu forța, explicând că a fost luat ostatic în acea zi și interogat și torturat pentru a obține informații despre sora primei reclamante. În decembrie 2008, tabăra talibanilor a fost atacată și reclamantul a reușit să fugă. Reclamanții au fugit din Afganistan din cauza acestor confruntări cu talibanii. Prima recurentă a sosit în Belgia în 2007, iar al doilea reclamant a aderat la aceasta în 2009, când a reușit să iasă din tabăra unde a fost ținut timp de aproape doi ani. Pe faptele care s-au desfășurat în Belgia Cererile de azil ale reclamanților Prima reclamantă a depus o cerere de azil la 15 martie 2007. La 26 mai 2008, Comisarul General pentru Refugiați și apatrizi (inclusiv CGRA) a respins cererea de recunoaștere a statutului de refugiat și de acordare a protecției subsidiare pe motiv că prima reclamantă nu a dovedit suficient faptele care ar fi avut loc în Afganistan. Consemnarea sa nu a fost credibilă, dat fiind că nu dispunea de suficiente cunoștințe despre regiunea sa, evenimentele istorice și drumul către Belgia. CGRA se îndoia de faptul că recurenta a locuit recent la Kabul sau în regiunea Kapisa. În plus, CGRA a considerat că documentele afgane prezentate de recurentă (sa taskara, actul său de căsătorie, o fotografie a soțului ei, o scrisoare de la un membru al familiei sale și un certificat medical de la un medic afgan) au fost ușor de falsificat și, prin urmare, nu au valoare probatorie. Prima reclamantă a introdus o acțiune în anulare în fața Consiliului de soluționare a litigiilor străinilor ( Aceasta a susținut că CGRA nu a respectat dreptul la apărare și că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe motiv că o trimitere la Afganistan implică un risc real de a fi supusă unor tratamente inumane sau degradante. La 8 octombrie 2008, CEC a respins acțiunea introdusă de recurentă pe motiv că CGRA a motivat suficient refuzul de a acorda statutul de refugiat. În ceea ce privește riscul unor tratamente inumane sau degradante, CCE concluzionează că nu a fost suficient să se refere la o situație generală în țară, ci că reclamanta trebuia să demonstreze un risc individual, ceea ce nu a făcut, dat fiind că declarațiile sale nu erau credibile. La 25 mai 2009, recursul a fost respins de Consiliul de Stat. Motivul invocat de reclamant a fost declarat nou, deci inadmisibil. Între timp, cel de-al doilea reclamant a sosit în Belgia și a depus o cerere de azil la 26 ianuarie 2009. În sprijinul cererii sale, el a prezentat taskara, câteva diplome, o scrisoare de la vecinii săi și certificate medicale de la medicii belgieni care atestă faptul că reclamantul suferă de tulburare de stres post-traumatic și că prezintă numeroase cicatrici compatibile cu acte de tortură. La 5 mai 2009, prima reclamantă a depus o nouă cerere de azil. Recurenta a prezentat noi documente: câteva fotografii, certificate medicale și o carte de la serviciul de prelucrare a datelor de la Crucea Roșie. Prin două decizii din 16 iulie 2010, CGRA a respins cererile de recunoaștere a statutului de refugiat și de acordare a protecției subsidiare a celor doi solicitanți din motive similare cu cele ale deciziei privind prima cerere de azil a primei recurente. De asemenea, relatarea celui de-al doilea reclamant nu a fost credibilă, în special având în vedere puțina cunoaștere a taberei talibane în care se pretindea că a fost deținut timp de aproape doi ani. Pe de altă parte, CGRA a considerat că certificatele medicale prezentate de cel de-al doilea reclamant nu aveau valoare probatorie pentru că fuseseră redactate de un medic generalist și nu de un psiholog. Taskara și diplomele reclamantului nu puteau veni în sprijinul cererii de azil decât dacă relatarea era credibilă, ceea ce nu era cazul. În ceea ce privește documentele prezentate de prima reclamantă, CGRA s-a referit la concluziile sale anterioare pentru a concluziona că aceste documente nu au arătat că au fost persecutate de talibani. Reclamanții au introdus o acțiune în anulare în fața CCE bazată pe lipsa de examinare a riscului pe care îl contestau în cazul unei trimiteri către Afganistan. Ei au susținut că CGRA și-a întemeiat baza pe elemente de fapt incorecte pentru a lua decizia de refuz. La 30 noiembrie 2010, CCE a respins recursul, reluând motivarea CGRA. În special, CCE concluzionează că relatarea, cetățenia și originea acestora nu erau credibile. În plus, certificatele medicale nu arătau cum au fost răniți reclamanții. Reclamanții au introdus o acțiune în casație administrativă în fața Consiliului de Stat. Ei au susținut că CCE nu a încercat să controleze autenticitatea documentelor prezentate de reclamanți și că riscul lor de persecuție nu a fost examinat. Ei au invocat în mod explicit art. 3 din Convenție. Prin hotărârea din 27 ianuarie 2011 notificată la 9 februarie 2011, Consiliul de Stat a respins recursul, considerând că motivele reclamanților impuneau o apreciere de fapt pentru care Consiliul de Stat nu era competent și că CEC și-a motivat în mod regulat hotărârea. În plus, Consiliul de Stat a considerat că motivul întemeiat pe încălcarea articolului 3 din Convenție nu a fost invocat în fața CEC și că nu a fost, prin urmare, admisibil. Cererile de rectificare a reclamanților la 28 octombrie 2010, reclamanții au depus o cerere de autorizație de ședere din motive medicale în temeiul articolului 9 din Legea privind străinii. Cererea lor a fost respinsă de către oficiu străinilor (inclusiv) la 17 mai 2013 pe motiv că starea lor de sănătate nu le expunea la un risc pentru viața lor sau pentru integritatea lor fizică. La 27 decembrie 2011, reclamanții au depus o cerere de autorizație de ședere din motive umanitare, altele decât cele medicale, în conformitate cu art. 9a din Legea privind străinii. Cererea lor a fost respinsă de către Õ la 20 februarie 2013, pe motiv că motivele invocate erau insuficiente pentru a le acorda un permis de ședere. Procedura de azil și recursurile deschise reclamanților de azil împotriva deciziilor de ședere sunt descrise în Hotărârea Singh și în alte cauze c. Belgia 33210/11, §§ 21-41, 2 octombrie 2012). Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng că trimiterea lor către Afganistan implică un risc real de a suferi tratamente inumane sau degradante. Teama lor se bazează pe patru aspecte pe care organismele de azil le-ar fi omis și ar fi luat în considerare în mod corespunzător: se tem că vor fi victime ale unor noi acte de tortură de către talibani, așa cum s-a întâmplat în trecut, ii. ca profesor într-o școală pentru fete, reclamantul ar face parte dintr-un grup social vizat în mod specific de talibani, iii. reclamanta ar fi, în calitate de femeie, deosebit de vulnerabilă și iv. Regiunea Kapisa ar fi una dintre cele mai periculoase regiuni ale țării. Pe baza articolului 13 coroborat cu art. 3 din convenție, reclamanții susțin că statul belgian a rămas în incapacitate de a lua în considerare riscul pe care l-au asumat reclamanții în caz de expulzare către Afganistan, care se limitează exclusiv la examinarea credibilității relatării lor. Prin refuzul de a lua în considerare certificatele medicale furnizate de solicitanți și prin respingerea documentelor afgane depuse în sprijinul cererilor lor de azil fără o motivare adecvată, organismele de azil ar fi pus o sarcină de probă prea mare asupra reclamanților, ceea ce ar fi făcut, în practică, imposibil pentru solicitanți să demonstreze realitatea temerilor lor. Având în vedere circumstanțele din speță, trimiterea reclamanților către Afganistan le-ar expune la un risc real de tratament contrar articolului 3 din Convenție În acest caz, au dispus reclamanții de o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție pentru a-și exercita obiecțiunile formulate în temeiul articolului 3 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2014-09-02
0,95
SAMIM c. BELGIQUE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 53775/11 Ahmad Murid SAMIM et Shabnam SAMIM contre la Belgique La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 2 septembre 2014 en un comité composé de : Nebojša Vučinić, présid
CtEDO 2014-08-25
0,93
M.B. ET Z.A. c. BELGIQUE
14 février 2008 il fut arrêté à son domicile par des hommes du président Kadyrov. D’autres personnes du voisinage furent également arrêtées parce qu’un attentat avait été commis quelques semaines auparavant contre un bureau de police à Acho
CtEDO 2015-07-01
0,92
ABO KAFSHAA ET AUTRES c. BELGIQUE ET ITALIE
Communiquée le 1er juillet 2015 DEUXIÈME SECTION Requête n o 70929/14 Ahmed ABO KAFSHAA et autres contre la Belgique et l’Italie introduite le 6 novembre 2014 EXPOSÉ DES FAITS Les requérants sont quatre ressortissants irakiens, originaires
CtEDO 2012-03-07
0,92
BOUYID c. BELGIQUE
DEUXIÈME SECTION Requête n o 23380/09 Saïd et Mohamed BOUYID contre la Belgique introduite le 28 avril 2009 EXPOSÉ DES FAITS EN FAIT Les requérants, MM. Saïd Bouyid (le « premier requérant ») et Mohamed Bouyid (le « second requérant »), son
CtEDO 2015-10-20
0,92
ABO KAFSHAA ET AL-HABEEB c. BELGIQUE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 70929/14 Ahmed ABO KAFSHAA et Thuhaa AL-HABEEB contre la Belgique La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 20 octobre 2015 en un comité composé de : Egidijus Kūris, prési
Sursă