UTE SAUR VALLNET c. ANDORRE
UTE SAUR VALLNET c. ANDORRE (CtEDO, 2014)
Comunicat la 16 aprilie 2014 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 63981/13 UTE SAUR VALLNET împotriva Andorran Vallnet, introdusă la 18 septembrie 2013 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, U.T.E. Saur Vallnet, este o uniune temporară a întreprinderilor constituite de societatea de drept franceză Saur și societatea de drept Andorran Vallnet. Ea are sediul social la Andorra La Vella. În fața Curții, aceaceasta este reprezentată de M. Dl Gautier, avocată la Guyancourt. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Geneza cauzei În 2007, ministrul a impus două sancțiuni administrative din cauza unei erori contractuale care a cauzat daune mediului. Punctele relevante ale desfășurării procedurii interne se găsesc la alineatele (7) - (27) din hotărârea Curții pronunțată la 29 mai 2012 în cererea nr. 16047/10 formulată de recurentă, în care Curtea ajunge la concluzia încălcării articolului 1 din Convenție în ceea ce privește lipsa de injurisdicție a Camerei Administrative a Tribunalului Superior de Justiție. Ea a condamnat statul pârât să plătească reclamantei 12 000 EUR pentru daune morale și 8 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Faptele care au avut loc după hotărârea Curții În momentul în care Curtea a pronunțat hotărârea sa, o acțiune d formulată de recurentă se afla în fața Tribunalului Constituțional. Invouchuché la art. 10 din Constituție (dreptul la un proces echitabil), recurenta contesta executarea hotărârilor care obligau să satisfacă valorile sancțiunilor, în special hotărârea definitivă a Tribunalului Superior de Justiție din 14 septembrie 2009. 2012 și a respins recursul. Ea a luat notă de Hotărârea de la Strasbourg , dar a raportat că aceasta nu cuprindea în mod automat acceptarea acțiunii d Cu atât mai mult cu cât două drepturi fundamentale erau în conflict în speță, și anume dreptul recurentei de a beneficia de un tribunal echitabil și dreptul celorlalte părți la litigiu de a executa hotărârile definitive, în conformitate cu principiul securității juridice. Tribunalul Constituțional a amintit apoi că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2012 instanța de executare a solicitat recurentei să prezinte dovezi privind situația sa financiară pentru a efectua plata sumelor datorate. La 21 iunie 2012 reclamanta a solicitat suspendarea executării, pe motiv că cererea sa de recunoaștere a erorii judiciare era în curs. Cererea de suspendare a fost respinsă la 24 iulie 2012 și recurentei i s-a acordat un ultim termen pentru plata în avans. Prin hotărârea din ianuarie 2013, Tribunalul Superior de Justiție a respins cererea de eroare judiciară formulată de recurentă. În 2013, instanța a constatat lipsa executării și i-a acordat recurentei un termen de opt zile pentru a se informa cu privire la orice act de punere în aplicare, în caz contrar, cauza ar fi prezentată în fața instanței judecătorești de judecată. La 22 aprilie 2013, recurenta a solicitat executarea la 30 mai 2013, judecătorul a solicitat recurentei să deconteze, în termen de 5 zile, fie integral, fie o primă plată a unei treimi din suma totală, urmată de o propunere de plată a sumei pentru o perioadă de maximum un an iunie. În 2013, judecătorul a efectuat o executare silită și a încasat un cec în valoare de 629 019,30 EUR, fără ca aceasta să aibă compromisuri dobândite de reclamantă în ceea ce privește restul regulamentului. Dreptul intern relevant Constituția art. 10 alineatul (1) Fiecare persoană are dreptul la o cale de atac în fața unei instanțe judecătorești, la o hotărâre în temeiul dreptului și la un proces echitabil, în fața unei instanțe imparțiale stabilite în prealabil prin lege. GRIFS Invocând articolele 6 1 și 46 din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta se plânge de absența măsurilor luate de autoritățile andorrane pentru a se conforma hotărârii Curții din 29 mai 2012, în special, reclamanta afirmă că guvernul a continuat procedura de executare internă a hotărârii care a fost obligată să plătească sancțiuni administrative și constată că o parte din acestea a fost deja soluționată până în prezent. Or, această hotărâre a fost pronunțată fără a se respecta dreptul de a beneficia de un tribunal imparțial. recurenta consideră că această executare forțată constituie o nouă încălcare a articolului 1 din convenție. Pe de altă parte, recurenta consideră că plata sumei de 629 019,30 EUR trebuie să analizeze ca pe o privare de bunuri care contravine dreptului și oricărei legalități, în măsura în care decizia pe care se întemeiază se bazează obligația de plată a făcut obiectul unei constatări de încălcare a convenției. Întrebări cu privire la părți Având în vedere hotărârea Curții pronunțată la 29 mai 2012 în cererea nr. 16047/10, executarea forțată a hotărârii definitive a Tribunalului Suprem de Justiție din 14 septembrie 2009 constituie o nouă încălcare a dreptului recurentei de a beneficia de un proces echitabil în sensul articolului 6 din Convenție În cazul în care o parte din sumele datorate nu poate fi considerată ca fiind o privare de bunurile sale în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, aceasta poate fi considerată ca fiind o obligație pentru reclamanta de a-și îndeplini obligația de a-și îndeplini obligația de a-și îndeplini obligația de a-și îndeplini obligațiile.