CASE OF BROSA v. GERMANY

Reclamantul s-a născut în 1950 și trăiește în Amöneburg. În aprilie 2005, reclamantul a publicat un articol într-un ziar local privind orientarea politică a asociației Berger-88-e.V. („asociația”). În continuare, ziarul a publicat răspunsul asociației la acest articol care descrie declarațiile reclamantului ca „intelectualmente slabe și crude” (“geistig schwach und primitiv”) și ca „pamfleturi care constituie un pericol public” („gemeingefährliche Pamphelete”). Ziarul a publicat, de asemenea, două scrisori către editor. Unul dintre ei a fost scris de F.G., un consilier ales al orașului, care a susținut că asociația nu a avut tendințe extreme de dreapta (“keine rechtsradikale Vereinigung”). El a exprimat că a fost “de nefericit că [reclamantul] reușește din nou și din nou să poată publica acuzațiile sale false și să se arate ca o victimă deplorabilă” (“[...] bedauerlich, dass es Herrn Dr.

Brosa immer wieder gelingt, seine falschen Anschuldigungen öffentlich zu machen und sich als betauernswertes ‘Opfer’ darzustellen [...]”). El a susținut că „el [reclamantul] a evocat situația actuală, în special prin spionarea sa constantă și acuzațiile false” (“Die derzeitige Situation phale er insbesondere durch seine ständigen Bespitzelungen und Falschbehauptungen heraufbeschworen [...]”.) F.G. a fost, de asemenea, rulează pentru biroul primarului orașului. În timpul alegerilor, reclamantul a distribuit apoi un prospect cu titlul: „Nu votați pentru un agitator” („Wählen Sie keinen Scharfmacher”). Textul din prospect menționat: „Amöneburg este scaunul mai multor organizații neonazi. În special periculoase este Berger-88-e.V., pentru care F.G.

[de ultima dată scris] este furnizarea unui cover.” („Amöneburg ist Sitz mehrer Neonazi-Organizationen. Besonders gefährlich sind die Berger-88-e.V., die F.G. deckt.“). De asemenea, prospectul a arătat pozele fiului F.G., președintele asociației la momentul respectiv, luate de o cameră de securitate pe proprietatea reclamantului la târziu noaptea. Reclamantul a explicat că a fost anterior atacat și că ușa sa a fost distrusă în mod repetat noaptea. La 6 iulie 2005, Curtea de District Kirchhain, la cererea F.G., a emis o injuncție civilă care interzice reclamantul să distribuie prospectul și să facă alte afirmații de fapt (Tatsachenbehauptungen), care ar putea descrie F.G. ca sprijinator al organizațiilor neonazi.

Orice contravenție a fost pedepsită cu o amendă de până la 250.000 de euro (EUR) sau cu o închisoare de până la șase luni. Curtea a raționat că afirmația că F.G. a acoperit o organizație neonazi deosebit de periculoasă și-a încălcat drepturile de personalitate. Din cauza viitoarelor alegeri, Curtea a constatat că există riscul ca reclamantul să continue să distribuie prospectul sau să difuzeze acuzațiile sub altă formă. El a susținut, printre altele, că denumirea „88”, care se ridică la a opta literă a alfabetului [H] ca referință la „Heil Hitler”, a fost afișată de membrii asociației în rune și, prin urmare, într-o formă atribuită neonazismului de către serviciul federal de informații interne german (Bundesamt für Verfassungschutz).

În plus, asociația a avut o ceremonie în weekend după ziua lui Hitler folosind culorile negre, albe și roșii – culorile naționale ale imperiului german – pentru invitație. În sprijinul acuzațiilor sale, reclamantul a făcut referire la statutele asociației și la un incident în care membrii asociației au strigat "Heil Hitler" în ocazia unui foc de paște organizat de asociație. În cele din urmă, el susține că nu mai există nici un motiv pentru a susține injuncția, deoarece alegerile orale au avut loc între timp. 10. În hotărârea sa din 18 august 2005, Curtea de District Kirchhain a susținut injuncția de a susține că cineva sprijină o organizație neonazi constituie o încălcare a onoarei și a reputației sociale a acestei persoane și, prin urmare, drepturile sale de personalitate (allgemeines Persönlichkeitsrecht).

11. Curtea a susținut că reclamantul nu a furnizat suficiente dovezi pentru a susține afirmația că F.G. a acoperit o organizație neonaziană, argumentele sale fiind simple conjecturi și interpretații subiective. În consecință, instanța a reținut, reclamantul nu a putut să se bazeze pe noțiunea de libertate de exprimare consemnată la art. 5 din Legea de bază (a se vedea punctul 19 de mai jos). 12. Curtea a motivat, printre altele, faptul că în conformitate cu normele sale, asocierea a fost fondată în 1988, chiar dacă nu a fost înregistrată până în 1992. Prin urmare, trimiterea la numărul 88 în numele asociației nu a putut fi interpretată ca sprijin pentru neonazism. În ceea ce privește salutul Hitler în ocazia focului de Paște, reclamantul nu a reușit să arate că persoanele în cauză erau „să nu se îndoiască” membrii asociației.

Curtea a recunoscut că utilizarea runelor ar putea într-adevăr să se refere la neo-nazism, dar a susținut că acest lucru nu a fost suficient pentru a dovedi că asociația este de o asemenea caracter. În cele din urmă, Curtea a subliniat faptul că reclamantul „și-a confirmat hotărârea de a nu se lăsa în tăcere ca critic al reclamantului”. Prin urmare, instanța a constatat că injuncția trebuie menținută în ciuda faptului că alegerile de la oraș au avut loc între timp. 13. La 28 iunie 2006, Curtea Regională Marburg a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii Curții de District. Cu toate acestea, Curtea a remarcat că nu mai era nevoie să se pronunțe asupra interdicției de difuzare a prospectului, deoarece alegerile au avut loc între timp.

14. Curtea Regională a explicat că prospectul conținea două acuzații de fapt diferite: în primul rând, că asocierea este o organizație neonazi deosebit de periculoasă; în al doilea rând, că F.G. a fost conștientă de acest fapt, dar a sprijinit public organizația. Curtea a recunoscut că există mai multe indicatori ale caracterului neonazi al asociației „care, în total, poate duce la presupunerea că aceasta nu este o simplă coincidență”. Prin urmare, asociația a trebuit să facă față de întrebări critice. În orice caz, instanța a raționat, reclamantul nu a furnizat nicio dovadă pentru afirmația că F.G. a acoperit asociația. Curtea a interpretat declarația reclamantului ca o acuzație că F.G. a avut cunoștință de orientarea asociației neonazi și a aprobat-o.

Referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale Federale, Curtea Regională a recunoscut că acuzațiile de fapt pot cădea, în principiu, în temeiul noțiunii de libertate de exprimare a articolului 5 din Legea de bază, în măsura în care au în vedere formarea de opinie publică (meinungsbezogene Tatsachenbehauptungen). Cu toate acestea, protecția prevăzută la art. 5 din Legea de bază necesită justificarea substanțială a acuzațiilor. Scrisoarea scrisă la editorul F.G. nu a fost suficientă în acest sens. 16. La 19 iulie 2006, reclamantul s-a plâns că dreptul de a fi auzit înaintea Curții Regionale a fost încălcat. El s-a plâns, printre altele, că instanța nu a examinat dosarele penale împotriva membrilor asociației pentru a stabili dacă au comis infracțiuni de caracter politic extremist.

17. La 22 ianuarie 2007, Curtea regională a respins plângerea reclamantului. În cazul în care reclamantul a oferit dovezi prin specificarea unui anumit dosar, F.G. nu a refuzat faptul că membrii asociației, purtând pulover cu insigna asociației, nu au fost prezenti la un eveniment de campanie electorală organizat de el, nici F.G. negată că unii membri ai asociației au comis infracțiuni, deși nu au fost neapărat de natură politică extremă. În cele din urmă, instanța a subliniat că, conform unei evaluări efectuate de serviciul de informare internă de stat (Landesamt für Verfassungsschutz), asociația a fost o „fraternitate” („Kerbeburschenschaft”), pe care serviciul ar avea totuși să-l țină cu ochii pe.

Prin urmare, Curtea Regională a concluzionat că reclamantul ar fi putut suspiciuna cel mult, dar nu a demonstrat orientarea neonazi a asociației. 18. La 2 martie 2007, reclamantul a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională Federală. El s-a plâns că libertatea sa de conștiință, libertatea de exprimare și dreptul său la un proces echitabil au fost încălcate. El a susținut, în special, că instanțele i-au pus semnalul probei, în timp ce, în contextul exprimării opiniei unei persoane, este imposibil să furnizeze dovezi. 19. La 1 iulie 2008, Curtea Constituțională Federală, fără a da motive, a refuzat să recunoască plângerea constituțională a reclamantului pentru aviz (documentul nr. 1 BvR 597/07).

5. The applicant was born in 1950 and lives in Amöneburg. 6. In April 2005, the applicant published an article in a local newspaper concerning the political orientation of the Berger-88-e.V. association (“the association”). Subsequently, the newspaper published the association’s response to that article describing the applicant’s statements as “intellectually weak and crude” (“geistig schwach und primitiv”) and as “pamphlets constituting a public danger” (“gemeingefährliche Pamphelete”). The newspaper also published two letters to the editor. One of them was written by F.G., an elected town councillor, who contended that the association had no extreme right-wing tendencies (“keine rechtsradikale Vereinigung”).

He expressed that it was “unfortunate that [the applicant] again and again manages to publicize his false accusations and to show himself as a pitiful victim” (“[...] bedauerlich, dass es Herrn Dr. Brosa immer wieder gelingt, seine falschen Anschuldigungen öffentlich zu machen und sich als bedauernswertes ‘Opfer’ darzustellen [...]”). He contended that “he [the applicant] had evoked the current situation in particular by his constant spying and false accusations” (“Die derzeitige Situation hat er insbesondere durch seine ständigen Bespitzelungen und Falschbehauptungen heraufbeschworen [...].”). 7. F.G. was also running for the office of town mayor. In the run-up to the elections the applicant then distributed a leaflet with the headline: “Don’t vote for an agitator” (“Wählen Sie keinen Scharfmacher”).

The text on the leaflet maintained: “Amöneburg is the seat of several neo-Nazi organisations. Particularly dangerous is the Berger-88-e.V., for which F.G. [last name written out] is providing a cover.” („Amöneburg ist Sitz mehrerer Neonazi-Organisationen. Besonders gefährlich sind die Berger-88-e.V., die F.G. deckt.“). The leaflet also showed photos of F.G.’s son, the association’s chairman at the time, taken by a security camera on the applicant’s property late at night. The applicant explained that he had previously been attacked and that his door had been smashed repeatedly at night. 8. On 6 July 2005 the Kirchhain District Court, at F.G.’s request, issued a civil injunction prohibiting the applicant from distributing the leaflet and making other assertions of fact (Tatsachenbehauptungen) which might depict F.G.

as a supporter of neo-Nazi organisations. Any contravention was punishable by a fine of up to 250,000 euros (EUR) or by imprisonment of up to six months. The court reasoned that the assertion that F.G. had covered for a particularly dangerous neo-Nazi organisation had infringed his personality rights. Because of the upcoming elections, the court found that there was a risk that the applicant might continue to distribute the leaflet or disseminate the allegations in another form. 9. The applicant lodged an objection with the Kirchhain District Court. He submitted, inter alia, that the designation “88”, standing for the eighth letter of the alphabet [H] as a reference to “Heil Hitler”, was displayed by members of the association in runes and thus in a form attributed to neoNazism by the German federal domestic intelligence service (Bundesamt für Verfassungsschutz).

In addition, the association had held a ceremony on the weekend after Hitler’s birthday using the colours black, white and red – the national colours of the German empire – for the invitation. In support of his allegations, the applicant referred to the association’s statutes and an incident in which members of the association had shouted “Heil Hitler” on the occasion of an Easter bonfire organised by the association. Lastly, he contended that there was no longer any reason for upholding the injunction, as the mayoral elections had taken place in the meantime. 10. In its judgment of 18 August 2005 the Kirchhain District Court upheld the injunction. It found that to claim that someone was supporting a neo-Nazi organisation amounted to an infringement of that individual’s honour and social reputation and thus his or her personality rights (allgemeines Persönlichkeitsrecht).

11. The court held that the applicant had failed to provide sufficient evidence to support his allegation that F.G. had covered for a neo-Nazi organisation. His submissions were mere conjectures and subjective interpretations. As a consequence, the court held, the applicant could not rely on the notion of freedom of expression enshrined in Article 5 of the Basic Law (see paragraph 19 below). 12. The court reasoned, inter alia, that in accordance with its rules, the association had been founded in 1988, even though it had not been registered until 1992. Hence, the reference to the number 88 in the name of the association could not be interpreted as support for neo-Nazism. As regards the Hitler salute on the occasion of the Easter bonfire, the applicant had failed to show that the individuals concerned were “without doubt” members of the association.

The court acknowledged that the use of runes might indeed refer to neo-Nazism, but held that that did not suffice to prove that the association was of such a character. Lastly, the court emphasized that the applicant had “confirmed his determination not to let himself be silenced as a critic of the plaintiff”. Hence, the court found that the injunction needed to be maintained despite the fact that the mayoral elections had taken place in the meantime. 13. On 28 June 2006 the Marburg Regional Court dismissed the applicant’s appeal against the District Court’s judgment. The court noted, however, that there was no longer a need to adjudicate on the prohibition of further dissemination of the leaflet, as the elections had taken place in the meantime.

14. The Regional Court explained that the leaflet contained two different allegations of fact: firstly, that the association was a particularly dangerous neo-Nazi organisation; and secondly, that F.G. had been aware of that fact but had nevertheless publicly supported the organisation. The applicant had failed to prove that those allegations were true. The court acknowledged that there were several indicators of the association’s neo-Nazi character “which, all in all, may lead to the assumption that this is not a mere coincidence”. The association therefore had to put up with critical questions. The aforementioned indicators were, however, not “compelling proof” (zwingender Beweis) of the association’s political orientation.

15. In any case, the court reasoned, the applicant had failed to provide any evidence for the allegation that F.G. had covered for the association. The court interpreted the applicant’s statement as an allegation that F.G. had knowledge of the association’s neo-Nazi orientation and endorsed it. Referring to the case-law of the Federal Constitutional Court, the Regional Court acknowledged that allegations of fact may fall, as a matter of principle, under the notion of freedom of expression of Article 5 of the Basic Law to the extent that they were aimed at forming public opinion (meinungsbezogene Tatsachenbehauptungen). The protection provided by Article 5 of the Basic Law required, however, that the allegations required substantial justification.

The letter to the editor written by F.G. did not suffice in that regard. 16. On 19 July 2006 the applicant complained that his right to be heard before the Regional Court had been breached. He complained, inter alia, that the court had failed to examine the criminal files against members of the association in order to establish whether they had committed crimes of an extremist political nature. 17. On 22 January 2007 the Regional Court dismissed the applicant’s complaint. It held, inter alia, that the applicant had not sufficiently substantiated which files should have been examined and in which regard. Where the applicant had offered evidence by specifying a particular file, F.G. had not denied that members of the association, wearing pullovers with the association’s insignia, had been present at an election campaign event organised by him.

Nor had F.G. denied that certain members of the association had committed crimes, although they were not necessarily of an extremist political nature. Lastly, the court emphasized that according to an assessment by the State domestic intelligence service (Landesamt für Verfassungsschutz), the association was a “fraternity” (“Kerbeburschenschaft”), which the service would nonetheless “keep an eye on”. The Regional Court thus concluded that the applicant might have raised a suspicion at the most, but had failed to prove the association’s neoNazi orientation. 18. On 2 March 2007 the applicant lodged a constitutional complaint with the Federal Constitutional Court. He complained that his freedom of conscience, his freedom of expression and his right to a fair trial had been violated.

He claimed in particular that the courts had put the onus of proof on him, whereas in the context of the expression of one’s opinion it was impossible to provide evidence. 19. On 1 July 2008 the Federal Constitutional Court, without giving reasons, refused to admit the applicant’s constitutional complaint for adjudication (file no. 1 BvR 597/07).