CINTA SECȚIUNE Cerere nr. 5709/09 Ulrich BROSA împotriva Germaniei depusă la 12 ianuarie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ulrich Brosa, este un național german, care s-a născut în 1950 și locuiește în Amöneburg. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În pregătirea alegerilor maiorale, reclamantul a distribuit un prospect cu privire la X, unul dintre candidați. Titlul de pe prospect a citit: “Nu votați pentru un agitator” (Wählen Sie keinen Scharfmacher La 6 iulie 2005, Curtea de District Kirchhain a emis o injecție care interzice reclamantul să distribuie prospectul deoarece a susținut că unul dintre candidații maiorali a fost implicat într-o organizație neonazi și a interzis în continuare reclamantul să difuzezeze alte acuzații de fapt (Tatsachenbehauptungen ) susținând că X oferă acoperire pentru organizațiile neonazi. Curtea de District a avertizat reclamantul că orice încălcare a ordinului de restricție a fost pedepsită cu o amendă de până la 250.000 de euro (EUR) sau prin închisoare de până la șase luni. La 18 august 2005, Curtea de District Kirchhain a confirmat injuncția și a stabilit că reclamantul a compilat prospectul, care conține propozițiile: „Vreoate organizații neonazi se află în Amöneburg. Berger-88-e.V. este deosebit de periculos și X este acoperit” ( Amöneburg ist Sitz mehrer Neonaziorganizationen. Besonders gefährlich sind die Berger-88-e.V., die X deckt ). Curtea de District a constatat că afirmația că X sprijinea o organizație neonazi a deteriorat reputația și poziția socială. Prin urmare, a concluzionat că acuzația a încălcat drepturile de personalitate ale X (algemeines Persönlichkeitsrechtrecht Curtea de District a observat, de asemenea, că prospectul susținea că X furniza o acoperire pentru o organizație neonazi și, prin urmare, conținea acuzații factuale. Prin urmare, instanța a susținut că ar trebui să se presupună că afirmația este falsă și, prin urmare, nu a beneficiat de protecția libertății de exprimare garantată de art. 5 din Legea de bază (a se vedea legea internă de mai jos). În plus, instanța a susținut că reclamantul nu a demonstrat exactitatea acesteia în cursul procedurii. În acest context, a luat în considerare faptul că prospectul a fost distribuit înainte de alegeri și severitatea impactului său asupra X. Curtea de District a ajuns la concluzia că drepturile de personalitate ale X au fost încălcate. La 28 iunie 2006, Curtea Regională de Marburg a respins un recurs depus de reclamant, confirmand că declarația în cauză a încălcat drepturile de personalitate ale X și că are dreptul de a pretinde dificultăți în temeiul articolelor 823 și 1004 (în analogie) din Codul Civil (a se vedea punctele 13 și 14). Curtea Regională a explicat că declarația în cauză conține două acuzații diferite: în primul rând, a afirmat că Berger e.V. este o organizație special periculoasă din punct de vedere neonazi; în al doilea rând, a afirmat că X a fost conștient de acest fapt, dar a furnizat totuși acoperirea organizației. Curtea Regională a constatat că această declarație a afectat reputația lui X. În plus, Curtea Regională a concluzionat că reclamantul nu a demonstrat exactitatea declarațiilor sale și a furnizat un raționament detaliat, în primul rând, cu privire la afirmația că Berger-88-e.V. este o organizație neonazi. Curtea a examinat în detaliu argumentele reclamantului care indică, în opinia sa, caracterul neonazi al organizației. , numele, simbolurile și puloverurile utilizate de organizație, precum și comportamentul presupus al membrilor săi. În special, instanța nu a putut stabili că un membru al organizației a strigat „Heil Hitler În timpul unui foc de paște sau al căror membru a participat la o „partid de fraternitate” care a sărbătorit ziua lui Hitler. Curtea a concluzionat că, în timp ce unele indicații din imaginea generală ar putea provoca suspiciuni de implicare în activitățile neonazi, reclamantul nu a reușit să aducă dovezi suficiente pentru a dovedi că acest lucru este într-adevăr cazul. În al doilea rând, Curtea Regională a dat motive pentru care reclamantul nu a adăugat suficiente dovezi despre care X cunoștea caracterul neonazi al organizației și a aprobat-o și a respins în acest sens argumentul reclamantului că X ar trebui să se distanțe de organizație. Curtea a observat că reclamantul a reproșat X în prospect, nu pentru faptul că nu s-a îndepărtat de organizație, ci pentru aprobarea publică a activităților sale, în ciuda faptului că a știut pericolul specific care a apărut din organizație. În sfârșit, Curtea Regională a susținut că, în temeiul articolului 5 din Legea de bază, declarațiile reclamantului nu au beneficiat de protecția acordată de dispozițiile privind libertatea de exprimare. Prin urmare, instanța a observat că declarațiile vizează formarea opiniei publice. În principiu, declarațiile care vizează formarea unui aviz (meinungsbezogene Tatsachenbehauptungen ) au fost protejate prin dispoziții privind libertatea de exprimare în temeiul articolului 5 din Legea de bază. Referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale Federale, Curtea Regională a continuat totuși să explice că acest lucru nu era valabil pentru declarațiile ale căror precizie era dublă. Dacă nu erau disponibile suficiente fapte verificabile – chiar și în cazul aplicării unor cerințe minime în acest sens – declarațiile destinate formării unui aviz nu erau protejate de secțiunea 5 din Legea Fundamentală. Cu toate acestea, Curtea Regională s-a abținut să evalueze dacă există suficiente fapte verificabile în cazul în cauză. Curtea Regională a considerat că, în orice caz, reclamantul a susținut că X a furnizat acoperire pentru organizație, în ciuda faptului de a fi conștienți și de aproba periculositatea și caracterul său neonazi. Reclamantul nu a prezentat niciun fapt care să susțină această afirmație. Singurul fapt că, într-o scrisoare adresată unui editor de ziar, X a contrazis opinia reclamantului cu privire la caracterul neonazi al organizației nu a permis reclamantului să afirme că X furnizează o acoperire pentru o organizație neonazi periculoasă. 10. La 29 ianuarie 2007, Curtea Regională a respins plângerea reclamantului că nu a primit o audiere echitabilă. 11. La 1 iulie 2008, Curtea Federală Constituțională (dosarul nr. BvR 597/07) a refuzat să admită plângerea constituțională a reclamantului pentru a fi examinată. Fiecare persoană are dreptul de a exprima liber și difuza opiniile sale în discurs, în scris și în imagini și de a se informa fără obstacol de la surse accesibile în general. Libertatea presei și libertatea de raportare prin intermediul difuzărilor și filmelor trebuie garantate. Nu există cenzură. (2) Limitele acestor drepturi se definesc prin dispozițiile legislației generale, dispozițiile privind protecția tinerilor și dispozițiile privind protecția reputației unei persoane ...” 13. art. 823 § 1 din Codul Civil (Bürgerliches Gesetzbuch) prevede că oricine, în mod intenționat sau neglijent, încălcă în mod ilegal dreptul unei alte persoane la viață, integritatea fizică, sănătatea, libertatea, bunurile sau alte drepturi similare, poate plăti compensarea pentru daunele rezultate. 14. În conformitate cu art. 1004 din Codul Civil, în cazul în care proprietatea unei persoane este deteriorată în afară de înlăturarea sau reținerea ilegală, proprietarul poate cere autorului să înceteze interferența. În cazul în care există temeri rezonabile că se vor inflige alte daune, proprietarul poate solicita o injecție. Este jurisprudența stabilită a instanțelor germane că art. 1004 se aplică, de asemenea, acțiunilor de injuncție pentru a proteja drepturile generale de personalitate. COMPLAINTE 15. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 10 din Convenție că a fost servit cu o injuncție interzicând-l să distribuie un prospect. 16. În temeiul articolului 5 din Convenție, reclamantul s-a plâns că a fost atacat mai mult de treizeci de ori de către diferite persoane și că deciziile instanțelor germane au încurajat extremiștii de dreapta să comită crime. În conformitate cu art. 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns de proceduri civile neloiale, deoarece instanțele au refuzat să cheme martori și să solicite includerea unui dosar penal. În temeiul articolului 13 din Convenție, reclamantul s-a plâns că Curtea Constituțională Federală a refuzat să ia în considerare plângerea sa constituțională. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în contradicție cu art. 10 din Convenție?
Application no. 5709/09
Ulrich BROSA
against Germany
lodged on 12 January 2009
1.
The applicant, Mr Ulrich Brosa, is a German national, who was born in 1950 and lives in Amöneburg.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
Proceedings before the Kirchhain District Court
2.
In the run-up to mayoral elections the applicant distributed a leaflet concerning X, one of the candidates. The headline on the leaflet read: “Don’t vote for an agitator” (
Wählen Sie keinen Scharfmacher
).
3.
On 6 July 2005 the Kirchhain District Court issued an injunction prohibiting the applicant from distributing the leaflet because it alleged that one of the mayoral candidates was involved with a neo-Nazi organisation. It further prohibited the applicant from disseminating other allegations of fact (
Tatsachenbehauptungen
) claiming that X was providing cover for neo-Nazi organisations. The District Court warned the applicant that any breach of the restraining order was punishable by a fine of up to 250,000 euros (EUR) or by imprisonment of up to six months. The applicant objected.
4.
On 18 August 2005 the Kirchhain District Court confirmed the injunction. It established that the applicant had compiled the leaflet, which contained the sentences: “Several neo-Nazi organisations are based in Amöneburg. Berger-88-e.V. is particularly dangerous and X is providing cover for it” (
Amöneburg ist Sitz mehrerer Neonaziorganisationen. Besonders gefährlich sind die Berger-88-e.V., die X deckt
). The District Court found that the allegation that X was supporting a neo-Nazi organisation had damaged his reputation and social standing. It therefore concluded that the allegation had violated X’s personality rights (
allgemeines Persönlichkeitsrecht
). The District Court further observed that the leaflet had alleged that X had been providing a cover for a neo-Nazi organisation and thus contained factual allegations. It observed that there was insufficient evidence to prove the accuracy of the statement at the time of the leaflet’s distribution. As a consequence, the court held that it should be assumed that the allegation was false and thus did not benefit from the freedom of expression protection guaranteed by section 5 of the Basic Law (see domestic law below). In addition, the court held that the applicant had failed to prove the accuracy of his allegation in the course of the proceedings. It weighed the applicant’s right to freedom of expression against X’s personality rights. In this context, it took account of the fact that the leaflet had been distributed before an election and of the severity of its impact on X. The District Court came to the conclusion that X’s personality rights had been violated.
2.
Proceedings before the Marburg Regional Court
5.
On 28 June 2006 the Marburg Regional Court dismissed an appeal lodged by the applicant. It confirmed that the statement at issue had violated X’s personality rights and that he was entitled to claim hardship pursuant to Articles 823 and 1004 (by analogy) of the Civil Code (see paragraphs 13 and 14 below). The Regional Court explained that the statement in question contained two different allegations fact: firstly, it alleged that Berger
‑
88
‑
e.V. was a particularly dangerous neo-Nazi organisation; and secondly, it alleged that X had been aware of that fact but had nevertheless been providing cover for the organisation. The Regional Court found that that statement had damaged X’s reputation.
6.
Further, the Regional Court concluded that the applicant had failed to prove the accuracy of his statements. It provided a detailed reasoning, firstly, regarding the allegation that Berger-88-e.V. was a neo-Nazi organisation. The court considered in detail the applicant’s submissions indicating, in his view, the neo-Nazi character of the organisation. These concerned,
inter alia
, the name, symbols and sweaters used by the organisation, as well as the alleged behaviour of its members. In particular, the court could not establish that a member of the organisation had shouted “
Heil Hitler
” during an Easter bonfire or that members had participated in a “fraternity party” which celebrated Hitler’s birthday. The court concluded that, while some indications in the overall picture might arouse a suspicion of engagement in neo-Nazi activities, the applicant had failed to adduce sufficient evidence to prove that that was indeed the case.
7.
Secondly, the Regional Court gave reasons why the applicant had failed to adduce sufficient evidence that X had known about and approved of the neo-Nazi character of the organisation. It dismissed in this respect the applicant’s argument that X should have distanced himself from the organisation. The court observed that the applicant had reproached X in the leaflet not for his failure to distance himself from the organisation but for publicly approving of its activities despite knowing the particular danger emerging from the organisation.
8.
Lastly, the Regional Court held that, pursuant to section 5 of the Basic Law, the applicant’s statements did not benefit from the protection afforded by the freedom of expression provisions. It found that the statements had been made in the context of mayoral elections and were thus intended to influence the public’s perception of X. The court observed that the statements therefore aimed at forming public opinion. In principle, statements aiming to form an opinion (
meinungsbezogene Tatsachenbehauptungen
) were protected by freedom of expression provisions under section 5 of the Basic Law. Referring to the case law of the Federal Constitutional Court, the Regional Court went on to explain, however, that this did not hold true for statements the accuracy of which was dubious. If insufficient verifiable facts were available – even when applying minimum requirements in this respect – statements aimed at forming an opinion were not protected by section 5 of the Basic Law. Nevertheless, the Regional Court refrained from assessing whether sufficient verifiable facts had been available in the case at hand.
9.
The Regional Court considered that the applicant had, in any event, alleged that X had provided cover for the organisation, despite being aware of and approving of its dangerousness and its neo-Nazi character. The applicant failed to submit any facts in support of that allegation. The sole fact that, in a letter to a newspaper editor, X had contradicted the applicant’s opinion about the neo-Nazi character of the organisation did not entitle the applicant to allege that X had been providing a cover for a dangerous neo-Nazi organisation.
10.
On 29 January 2007 the Regional Court dismissed the applicant’s complaint that he had not received a fair hearing.
11.
On 1 July 2008 the Federal Constitutional Court (file no.
1
BvR
597/07) refused to admit the applicant’s constitutional complaint for consideration.
B.
Relevant domestic law
12.
Section 5 of the Basic Law (
Grundgesetz
) reads as follows:
“[Freedom of expression, arts and sciences]
(1)
Every person shall have the right freely to express and disseminate his opinions in speech, writing and pictures, and to inform himself without hindrance from generally accessible sources. Freedom of the press and freedom of reporting by means of broadcasts and films shall be guaranteed. There shall be no censorship.
(2)
The limits of these rights shall be defined by the provisions of general laws, provisions for the protection of young persons, and provisions for the protection of a person’s reputation ...”
13.
Article 823 § 1 of the Civil Code (Bürgerliches Gesetzbuch) provides that anyone who, intentionally or negligently, unlawfully infringes another person’s right to life, physical integrity, health, freedom, property or other similar right shall be liable to pay compensation for the resulting damage.
14.
In accordance with Article 1004 of the Civil Code, where a person’s property is damaged other than by removal or illegal retention, the owner may require the perpetrator to cease the interference. If there are reasonable fears that further damage will be inflicted, the owner may seek an injunction. It is the established case law of the German courts that Article
1004 applies also to actions for injunctions to protect general personality rights.
15.
The applicant complained under Article 10 of the Convention that he had been served with an injunction prohibiting him from distributing a leaflet.
16.
Under Article 5 of the Convention, the applicant complained that he had been attacked more then thirty times by different people and that the German courts’ decisions encouraged right-wing extremists to commit crimes.
Under Article 6 of the Convention, the applicant complained of unfair civil proceedings, because the courts had allegedly refused to call witnesses and to request the inclusion of a criminal case file. Under Article
13 of the Convention, the applicant complained that the Federal Constitutional Court had refused to consider his constitutional complaint.
Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, contrary to Article 10 of the Convention?